Laudele lor desigur
Chiar din fragedĺ copilĺrie stiu cĺ acest vers continua cu "m-ar scârbi
peste mĺsurĺ!" dar care vers a fost "civilizat rafistolat" dupĺ dorinta
unor domni sensibili si educati ai epocii ajungând pânĺ la noi: "laudele
lor desigur m-ar mâhni peste mĺsurĺ!"."Bietul Eminescu si bietii de
noi!" Spun asta pentrucĺ în visele dinspre dimineata asta de 5
decembrie 2002 la "ora lupilor" mi-a revenit "scârba" pe care am trĺit-o
de vreo câtiva ani încoace. Iatĺ visele: în 1989, când "monstrul" nu
fusese doborât încĺ, un grup de români cu proastĺ reputatie scornitĺ de
cei din tarĺ, ba chiar si de unii de prin jurul "Câmpului Românesc din
Hamilton Ontario Canada se ridicĺ pe soclu, chipul lui Mihai Eminescu
scos din blocul de marmurĺ albĺ de dalta lui Nicĺpetre. De atunci masca
geniului apare din "frunzisul tĺmâiet" unde se aflĺ si de unde îi chiamĺ
si uneste pe românii de pretutindeni. Încet si sigur, aceastĺ marmurĺ
Eminescu ajunge sĺ fie cunoscutĺ de multĺ lume si iubitĺ ca fiind
imaginea poetului pe care si-o creeazĺ si pĺstreazĺ în sufletul si
mintea lui românul din diaspora cât si cel din tarĺ. Ca piesĺ de
sculpturĺ lucrarea este deadreptul remarcabilĺ. Ministerul culturii din
România cât si Cotroceniul nu au altcum si iau si ei notĺ despre aceasta
si în sedinta aia mare de sĺrbĺtorire a "Anului International Eminescu"
se decide ca si lui Nicĺpetre, autorul bustului Eminescu din Canada, sĺ
i se atârne în piept medalia jubilearĺ iar bustul poetului sĺ fie turnat
în bronz si înĺltat pe soclu în Central Park NY sĺ dea si americanul
peste el si sĺ se minuneze apoi de opera marelui poet, sĺ pĺtrundĺ
astfel Eminescu si România mai larg în lume. "Iatĺ o decizie plinĺ de
suflet si întelepciune!" Se porneste la treabĺ, dar în curând
realitatea loveste dur, se ivesc pe parcurs tot felul de interese
personale a diversor grupuri de 'telectuali experti în Eminescu care se
deplaseazĺ în America pentru a promova opera poetului dar se întrunesc
numai românii între ei pe la centre cultural românesti risipite prin
America ba prin diverse subsoluri de biserici ortodoxe tot prin America.
Vine si Caramitru, ca actor si ministru, cu spectacolul "Trecut-au
anii." desigur spectacol în limba românĺ numai pentru români, cum bine
se poate întelege, banii se papĺ frumusel si pe tĺcute nu se prea stie
cum si nici pânĺ'n ziua de astĺzi bustul lui Eminescu nu a ajuns la NY.
".cum sĺ ajungĺ, unde s-a ajuns cu lozincile patriotarde ale perioadei
comunistet" În disperare de cauzĺ se ajunge la constituirea a tot felul
de comitete de entuziasti disperati care sĺ adune banii necesari
desĺvârsirii proiectului propus pânĺ când domnul poet Dorian, redactor
la "Convorbiri Literare" care apare la Iasi, fiind si popĺ într-o
parohie fĺrĺ bisericĺ pe undeva prin preajma locului de nastere a lui
Eminescu, sĺ facĺ apel cĺtre enoriasii parohiei amintite pentru a aduna
suma necesarĺ în dolari, nota bene, înĺltĺrii bustului la NY. Pe mine
m-a costat pânĺ acum $4000 numai sĺ pregĺtesc negativul în gips dupĺ
care sĺ se toarne bronzul. Încĺ o actiune nĺstrusnicĺ venitĺ din partea
acestui comitet: sĺ dau jos de pe soclu marmura de la câmpul Românesc
care cântĺreste 500Kg. sĺ o transport la Misiunea Românĺ la NY pentru
ziua când ministrul nostru drag al culturii se va întâlni cu ceva
oficialitĺti ale orasului NY pentru a discuta "împortante relatii
culturale bilaterale", si eventual, repet, eventual în vreo pauzĺ la o
cafea si un donut sĺ se arunce o privire si spre bustul Eminescu,
participantii sĺ fie impresionati profund si într-o pornire de
generozitate sĺ scotoceasĺ ei ceva bĺnuti prin cutia milelor pentru
promovarea culturii române si a poetului national Michael pentrucĺ
fondurile alocate instalĺrii bustului Eminescu la NY nu se mai aflĺ.
"Mare ti-e grĺdina Ta Doamne!" ar fi trebuit sĺ zicĺ Cotroceniul. Dar la
Cotroceni s-a schimbat stĺpânul, anul Eminescu a trecut, a trecut si
anul Brâncusi, acum suntem în anul Caragiale si trimitem soldati si
gloante sĺ-l facem praf si pulbere pe Ben Laden. "Cum nu vii tu *epes
Doamne."
Se petrece, iatĺ, o oarecare "miscare de clasĺ" în diplomatia externĺ
româneascĺ. Plesu face eforturi ca ambasadorii si lucrĺtorii de
ambasade prin lume sĺ nu mai "arate ca niste damigene", citez din Plesu,
si sĺ mai fi fost elevi si prin alte scoli decât cea cu numele
feroviarului Ítefan Gheorghiu. "Dĺ doamne!" Astfel Elena Ítefoi este
instalatĺ drept consul la Montreal. Poetĺ si iubitoare de tarĺ, propune
si obtine din partea primĺriei acestui oras un maidan bine plasat în
geografia orasului si lanseazĺ un concurs printre sculptorii români din
Canada si România pentru creerea unui parc ce sĺ poarte numele
România-Eminescu. Sunt invitat si particip cu toatĺ seriozitatea pentru
ridicarea "unui semn sculptural" care sĺ aminteascĺ de România si
Eminescu. Mĺ conform ca un elev sârguincios programului si termenului
de lucru al concursului. La sorocul cuvenit prezint macheta, dau mâna
prieteneste cu Elena Ítefoi si Plesu care se afla si el în Montreal ca
membru al juriului din partea României. "Firesc!" Astept rezultatul
juriului care urma sĺ se întâmple peste putin timp, astept expozitia
publicĺ în care sĺ pot vedea si propunerile celorlalti semifinalisi.
Suntem 5 din 29 invitati, dar, "ca la noi la nimeni", confruntarea nu
mai are loc, deci nu pot vedea si celelalte propuneri ale celorlalti
sculptori participanti si. colac peste pupĺzĺ, Elena Ítefoi este
rechematĺ în tarĺ, si înlocuitĺ cu nimeni, când nici nu se consumase
acel termen de patru ani pentru care jurase la instalare. Toatĺ
actiunea propusĺ de Elena se terminĺ în coadĺ de peste, lui Nicĺpetre nu
i se adreseazĺ nici mĺcar o informatie cĺ ce si cum nici mĺcar un "bunĺ
ziua ori." si se pare cĺ "La Place de la Roumanie" în Montreal-Canada vĺ
continua sĺ rĺmânĺ un maidan anonim precum a fost, dar iatĺ cĺ nu-i
chiar asa monser!.. În presa din tarĺ se tipĺreste stirea cĺ concursul
nu a avut un finalist ci doi, cĺ bĺtĺlia pentru semnul sculptural
continuĺ între Vasile Gorduz si Ion Deac-Bistrita, sculptori români din
România. Ceva mai târziu, tot în presa românĺ se scrie cĺ Vasile Gorduz
va face, ba chiar si lucreazĺ în atelierul sĺu de pe Aleea Pangratti din
Bucuresti la varianta finalĺ a monumentului Eminescu ce va fi montat în
Piata României la Montreal. "Lucrĺturĺ dibace si onestĺ nut" Onestĺ mai
ales pentru faptul cĺ s-a pornit pentru un semn sculptural nonfigurativ
iar Gorduz executĺ monumentul însusi pornit de la folosirea ca imagine a
mĺstii mortuare a poetului. "Audt Monumentul celui mai viu dintre
români pornit dela masca lui mortuarĺt Sĺ nu-mi zvârliti în fatĺ
demagogia precum cĺ "cu moartea pre moarte cĺlcând" cĺ nu tine, stimati
membrii ai juriului." Se mai aude cĺ pretul de cost pentru fabricatie ar
fi atârnat greu în balantĺ, pentrucĺ dacĺ Montrealul dĺdea terenul si
amenaja maidanul drept parc, România ar fi trebuit sĺ suporte financiar
executarea sculpturii si sĺ-i arunce un covrig si sculptorului.
Desigur, cheltuielile urmau sĺ fie în dullari, dullarii urmau sĺ se
adune din sponsorat particular, oameni de afaceri si companii canadiene
si românesti. Ei bine, acestia s-au fĺcut cĺ nu au receptionat nesajul
iar Elena a fost mustruluitĺ drastic de ambasadorul Român în Canada pe
motiv cĺ nu are tact de organizator, cum sĺ lansezi public un astfel de
concurs ne fiind asiguratĺ baza lui financiarĺ!
|
Nicĺpetre 1/14/2003 |
Contact: |
|
|
