IN MEMORIAM - MIHAI EMINESCU
În ziua de 15 IANUARIE 1850 - marele poet român MIHAI EMINESCU a vazut lumina zilei în comuna Ipotesti, judetul Botosani din parintii Gheorghe si Raluca EMINOVICI, Este scriitorul care a dat dovada de o personalitate covârsitoare, reusind sa sintetizeze în opera sa, izvoare autohtone si universale. Mihai EMINESCU ramâne marele poet national al României.
Se spune ca NU putem învinge tragediile, dar trebuie sa încercam sa le facem fata si aceasta numai prin CREDINTA, ceea ce a reusit Eminescu în scrierile sale, ce au cuprins mai multe genuri, iubirea, filozofia, cosmologia, mitologia, istoria, socio-satirizarea etc., la fel ca si proza si jurnalistica. Eminescu este considerat ultimul mare romantic al Europei, dând voce indubitabila tristetei si dragostei. Binecuvântat cu contactul geniului, sinteza sa fiind o lume personala care se refera la viata omului si a cosmosului, în imaginile arhetipice a valorilor universale.
Iubirea în opera marilor scriitori români, este, poate, cea mai vasta tema a literaturii, dar si a celorlalte arte. Iubirea este prezenta si în operele de CULT, de exemplu în CÂNTAREA CÂNTARILOR din Vechiul Testament. Apoi în Noul Testament în Epistola întâi catre corinteni dupa Sf.Apostol Pavel, se spune ca "Dragostea nu se poarta cu necuviinta, dragostea rabda îndelung, este binevoitoare, nu se lauda, nu gândeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Credinta, nadejdea, dragostesa, este o tema existenta în toate literaturile din toate timpurile. Ei i se acorda o importanta deosebita, ca experienta umana fundamentala, care difera în functie de vârsta, starea sociala, credinta, epoca istorica sau apartenenta culturala. Astfel, tema este larg discutata si circula în întregul sistem al literaturii, apare atât în opera marilor scriitori cât si a celor minori, în viziunea specifica diferitelor genuri, epic, litric sau dramatic. Principalele trei ipostaze ale iubirii atât în literatura româna, cît si în cea universala, sunt: iubirea ca initiere, iubirea ca pasiune, iubirea tragica, cea de care a avut parte Mihai EMINESCU.
Destinul marilor îndragostiti în operele literare sta sub semnul iubirii si al mortii. În mitologia greaca, pe lânga zeul iubirii EROS, exista si zeul mortii TANATOS. Iubirea-tragedie devine o iubire-simbol fiind imortalizata dupa moartea protagonistilor în operele literare Romeo si Julieta de Shakespeare si Tristan si Isolda. Astfel se remarca multe etape în evolutia poeziei de iubire eminesciana, existenta unei curbe de la pasionat, la înfrângere. Eminescu a înaltat un adevarat imn sentimentelor de dragoste, lasînd marturiile setei sale de viata, ale dorintei sale de a trai în fericire. În poezia intitulata CE E AMORUL... el spune: "E un lung prilej pentru durere;/Caci mii de lacrami nu-l ajung/Si tot mai multe cere/ (...) Dispar si ceruri si pamânt/Si pieptul tau se bate,/Si totu-atârna de-un cuvânt,/Soptit pe jumatate.(...)
Între anii 1858-1861, Eminescu urmeza scoala primara, apoi cursurile OBER GYMNASYUM din Cernauti. În 1867 este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, iar în 2 Octombrie 1869, intra la Universitatea de Filozofie din Viena, apoi student la Barlin pâna în 1874, intrând în contact cu marea literatura
a lumii. În 1873 devine slujbas la Consulatul român din Berlin, iar în 1874, revine în tara ca director al Bibliotecii centrale din Iasi, iar în continuare, corector si redactor al partii neoficiale a ziarului CURIERUL DE IASI. În 1877 se stabileste în Bucuresti, ca redactor la ziarul TIMPUL, avînd o intensa activitate publicistica la Timpul si Convorbiri literare. În Ianuarie 1883 este internat în spital pâna în luna Iunie, când se întoarce la Iasi, dar imediat devine din nou foarte bolnav. În 1884 pleaca pentru convalescenta în Italia si apoi revine la Bucuresti, se reîntoarce la Iasi în aprilie 1884, iar în 1886, în timpul verii, Mihai Eminescu devine alienat si se reinterneaza la Spitalul Sf.Spiridon din Botosani. În 1888 boala se agraveaza din ce în ce mai mult, astfel ca Eminescu nu a mai putut sa scrie. Revine la Bucuresti în 3 Septembrie 1889, cu internare la Spitalul denumit MARCUTZA (astazi Sos.Pantelimon, casa de batrâni), iar în cursul noptii de 15 Iunie, Mihai Eminescu moare în Sanatoriul Dr.Sutzu din Bucuresti. La data de 17 Iunie1889, Mihai Eminescu, este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucuresti, în mijlocul altor scriitori români, la capatâiul monumentului existând teiul, pe care l-a cântat atât de mult în poeziile sale de neuitat. Permanent, oameni de toate vârstele, care l-au studiat, iubit, apreciat si compatimit pentru viata lui plina de zbucium sufletesc cu o dragoste neîmpartasita, aducând flori si lumânari IN MEMORIAM - POST MORTEM NIHIL EST (Dupa moarte nu mai e nimic) - era filozofia stoica a lui Seneca, ce refuza sa accepte nemurirea sufletului. Expresia era folosita pentru a sublinia caracterul definitiv, ireversibil al mortii, sau pentru a scoate în evidenta urmarile nedorite ale unui final ce se abate pe neasteptate.
În prezent, sintagma POST-MORTEM (fara legatura cu citatul din Seneca) se utilizeaza ori de cîte ori ne referim, spre exemplu în semn de postum omagiu, la recunoasterea meritelor unor eroi cazuti la datorie, ale unor persoane pe nedrept ignorate sau neîntelese în timpul vietii, a marilor oameni de arta, poezie. Este initiata punerea în valoare a operei lor, se fac comemorari, simpozioane, numele lor sunt incluse în toponimia strazilor, oraselor, se ridica statui sau se confera titluri si decoratii, în semn de recunoastere POST-MORTEM. În Bucuresti exista statuia lui Eminescu în fata Ateneului Român, fostul meu liceu "Domnita Ileana", dupa 1948 a purtat numele de Mihai Eminescu, dar a existat si un liceu de baieti, Mihai Eminescu, alaturat, tot pe Calea Rahovei nr.48, strazi, intrarea M.Eminescu s.a.m.d. deci putem spune ca Eminescu "traieste" printre noi.
Marea tragedie a vietii lui Eminescu a fost dragostea neîmpartasita cu Veronica MICLE, care, culmea soartei, s-a nascut si s-a stins din viata în aceiasI ani cu Eminescu. Veronica Micle s-a nascut la 22 Aprilie 1850 si moare în 6 August 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si dincolo de rautatile unor semeni. "îngerul blond" - asa o numea, venise la Iasi cu mama ei din Nasaud. Tatal murise luptând sub steagul lui Avram Iancu. Veronica a terminat excelent gimnaziul în iunie 1863, la examen asistând rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle, care s-a îndragostit de ea, o cere în casatorie, ea accepta - Veronica având vârsta de 14 ani, iar sotul 44, au avut doua fete.
În 1872 Eminescu o cunoaste pe Veronica la Viena si dragostea - am zice noi acum "le coup de foudre" - i-a sagetat pe amândoi. Era frumoasa, spirituala, cultivata, o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare prin frumusetea ei. Eminescu, paraseste Berlinul si revine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde în salonul ei literar, si ea fiind o poeta, iar el citeste poeziile scrise de Veronica la Biblioteca Centrala din Iasi. Poetul îi dedica versuri eminente, iar poeta, modesta, imitîndu-l, îi dedica stihuri grupate într-un volum de "Poesii", în 1887. În 1879, sotul Veronicai se stinge din viata, lasând-o fara nici un sprijin material. Veronica vine la Bucuresti, iar Emin (cum ea îl alinta), o ajuta sa obtina o pensie. În întîlnirile lor cu prietenii, Eminescu o prezenta drept logodnica. Au intentionat sa se casatoreasca, dar Ion Maiorescu si junimistii au spus ca daca poetul se va însura "nu va mai plânge frumos". În luna Mai 1880, rodul iubirii lor neîmpartasite, da nastere unui copil fara viata, marea lor durere. Mai târziu, si-au dat seama ca au fost victimile unor intrigi de culise, motiv pentru care Eminescu se îmbolnaveste cumplit, si trece în "lumea celor care nu cuvînta", la data de 15 Iunie 1889. Veronica Micle se retrage la Manastirea Varatec, tulburata si ea psihic, halucinând de "parca-l vedea pe Emin în oglinda pârâului din munte". Dorind sa încheie cu viata-i zbuciumata, se otraveste cu arsenic. Este înhumata lânga bisericuta Sf.Ioan din Varatec, loc de veci pe care l-am vizitat cu ani în urma, loc de reculegere pentru trecatori si maicutele din manastire.
Coincidenta anilor de nastere si moarte, i-a unit pentru vecie....
Nu stiu daca pe cei care jongleaza cu banii îi va interesa aceasta tragedie umana, care este foarte frecventa, din pacate si în zilele noastre, si poate chiar mai trist, întrucât acum tinerii se sinucid din cauza lipsurilor materiale minime, sau poate pentru ca au prea mult si folosesc banul în scopuri malefice, autodistrugatoare, a geloziei, a infidelitatii si mai putin pentru DRAGOSTEA DE DINCOLO DE MORMÂNT, Sperând ca se poate trage o învatatura din experienta trecutului, pot spune ca nu putem cunoaste viata, decât daca citim, ne informam pe toate caile posibile, mai cu seama în acest secol al XXI-lea, iar concluzia sa fie APLICAREA DREPTATII, A ADEVARULUI, A CINSTEI, A CREDINTEI - CREDE SI NU CERCETA, si, SA NU UITAM TRECUTUL, CA SA NU MAI REPETAM GRESELILE, DAR SA LUPTAM PENTRU PREZENT, SPRE BINELE TUTUROR POPOARELOR, MULTE DINTRE ELE NEMAIAVÂND NICI O SPERANTA.
|
Venera E. Dumitrescu - Montreal 1/14/2003 |
Contact: |
|
|
