EMANOIL GOJDU - Repere ale unei mari personalitàti.
Am urmàrit cu inima strînsà disputa declansatà de absurda Hotàrîre prin care Guvernul României a amputat unul din filoanele cele mai productive ale ortodoxiei românesti, „Mostenirea Gojdu”. Chestiunea „Fundatia Gojdu” ne-a aràtat cà existà si, din pàcate, nu acolo unde le este locul, oameni politici români care în loc sà se ocupe de ceea ce sunt capabili, sà-si administreze afacerile, sà se îngrijeascà de familii, au parvenit, prin jocul pervers si periculos al „democratiei românesti”, în demnitàti unde pot sà decidà, fàrà discernàmînt si responsabilitate, în probleme capitale pentru prezentul si viitorul României, cum este „Mostenirea Gojdu”. Speràm cà reactia promptà si de masà a opiniei publice va anula acest act nelegal, necrestinesc si antiromânesc. In acelasi timp, dezbaterea ne-a relevat caracteristici, aspecte si nuante pe care nu le-am sesizat sau càrora nu le-am dat atentie pînà acum. Astfel, este surprinzàtor faptul cà Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a descoperit responsabilitàtile directe pe care înalti prelati din Transilvania, urmasii de astàzi ai celor nominalizati de testator: „mitropolitul oriental ortodox român, toti episcopii orientali ortodocsi” de pe teritoriul pe care îl reprezenta „Ungaria si Transilvania” la 1870, „trei bàrbati laici autoritari, cunoscuti pentru onorabilitatea lor si pentru trezirea lor împreunatà cu sentimentele de devotati români orientali ortodocsi”, le au în administrarea Mostenirii Gojdu în folosul „acelei pàrti a natiunii române din Ungaria si Transilvania care tine ( era în 1870, n.n.) de legea ràsàriteanà ortodoxà”. De la fiintare si pentru cît timp va exista „Fundatia Gojdu”, Biserica Ortodoxà Românà ar fi trebuit si va trebui sà vegheze ca vointa testatorului sà fie respectatà. La fel de nefireascà este si atitudinea generalà, îndeosebi a urmasilor românilor ortodocsi din Transilvania si Banat, fatà de aceastà personalitate de exceptie care a avut un rol hotàrîtor în apàrarea crestinismului ortodox, a limbii si culturii românesti. Tot românul a aflat, pînà acum 15 ani, la scoalà, din emisiunile de radio si tv, de la denumirile de stràzi, busturi si monumente de Andrei Saguna, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Iuliu Maniu si de alti ctitori ai Unirii de la 1 Decembrie 1918. Surprinzàtor este faptul cà nici màcar acum, în vîltoarea dezbaterilor iscate de controversata hotàrîre de guvern, dimensiunea ortodoxà, culturalà, istoricà a acestei personalitàti nu a fost evocatà. Ceea ce a primat în prezentarea argumentelor a fost valoarea financiasà a mostenirii, desi Emanoil Gojdu este unul din pàrintii bisericii ortodoxe române, ai apàràrii si pàstràrii limbii române, ai armatei de preoti si învàtàtori care au difuzat, alimentat si mentinut credinta ortodocsà, limba românà dincolo de munti. Cîti români stiu cà Emanoil Gojdu a fost unul din pilonii esentiali ai renasterii bisericii ortodoxe române din Transilvania si Ungaria celei de a doua jumàtàri a veacului al XIX-lea si de la începutul secolului XX ? Cîte studii, càrti de istorie, manuale scolare, articole de presà, emisiuni de radio si tv l-au citat pe Emanoil Gojdu în sirul de personalitàti care au contribuit la marele act istoric de la 1 Decembrie 1918 ? Cîte stràzi poartà numele acestui simbol al ortodoxiei si ai limbii române ? Cîte busturi si monumente dedicate memoriei lui existà ? Pentru cà personalitatea de exceptie a lui Emanoil Gojdu este o mostenire de nepretuit a ortodoxiei, a culturii si istoriei românilor . Personalitatea lui Emanoil Gojdu este primul si cel mai important cîstig al dezbaterii în plinà derulare. De aceea, existenta si activitatea Fundatiei Gojdu, asa cum a conceput-o magistralul apàràtor al românismului si ortodoxismului, trebuie sà-si continue lucrarea ce i-a fost încredintatà.
|
dr. Luchian Deaconu 2/15/2006 |
Contact: |
|
|