Let's rock! (XIII)
Motto: “When the winter's here, yeah it's party time
Bring your bottle, wear your bright clothes
It'll soon be summertime
And we'll sing again...”
Mungo Jerry, In the Summertime
"Raindrops keep fallin' on my head / And just like the guy whose feet are too big for his bed / Nothin' seems to fit / Those raindrops are fallin' on my head, they keep fallin' // So I just did me some talkin' to the sun / And I said I didn't like the way he got things done / Sleepin' on the job / Those raindrops are fallin' on my head, they keep fallin'..."
Aţi recunoscut, probabil, versurile melodiei Raindrops Keep Fallin' On My Head care a avut un mare succes în 1970 când, interpretată de americanul B. J. Thomas a fost inclusă în banda sonoră a celebrului film "Butch Cassidy & The Sundance Kid"; din distribuţie făceau parte nu mai puţin celebrii Paul Newman în rolul lui Butch, Robert Redford în rolul lui Sundance şi Katherine Ross în rolul Ettei Place, soţia lui Sundance. Una din scenele romantice foarte reuşite ale acestui western este şi cea unde, în sunetul cântecului sus-amintit, Etta şi Butch se plimbă pe bicicletă. Desigur, melodia nu e tocmai rock, dar a avut un succes remarcabil la vremea sa rămânând emblematică pentru film, întocmai ca şi "Singing in the Rain" spre exemplu. Raindrops, scrisă special pentru acest film şi, probabil, cea mai bună creaţie a compozitorilor Burt Bacharach şi Hal David, a câştigat şi un Oscar, ca să nu mai vorbim de faptul că a fost prima melodie a celor doi vândută în peste un milion de exemplare. B. J. Thomas a ajuns să interpreteze cântecul la recomandarea cântăreţei Dionne Warwick, colaboratoare apropiată a celor doi compozitori (les amis de mes amis...). Si uite-aşa am ajuns şi noi, europenii, să auzim de B. J., rămas de altfel un nume relativ obscur pe bătrânul continent, poate cu excepţia unei alte melodii de mare succes, I Just Can't Help Believin': "I just can't help believin' / When she smiles up soft and gentle / With a trace of misty mornin' / And the promise of tomorrow in her eyes"...
Tot un western american, "Paint Your Wagon", cu Clint Eastwood şi Lee Marvin, a lansat faimosul cântec de cow-boys "I Was Born Under a Wanderin' Star", devenit Number One în topul britanic din 1970 în interpretarea lui Lee Marvin:
"I was born under a wanderin' star, / I was born under a wanderin' star. / Wheels are made for rollin', mules are made to pack; / I've never seen a sight that didn't look better lookin' back. / I was born under a wanderin' star, a wanderin' star." Compoziţie mai veche a Alan J. Lerner şi Frederick Loewe, cântecul a dominat topul britanic în primele saptamâni ale lunii martie, lăsând o amintire de neşters a vocii de bas a lui Lee, actorul new-yorkez care a părăsit această lume în august 1987, în urma unui atac de inimă. "When I get to heaven, better tie me to a tree, / Or I'll be off to roam again, you know where I will be. / I was born under a wanderin' star..."
In iunie 1970, melodia Yellow River a grupului britanic Christie urca, pentru o săptămână, pe primul loc în topul Regatului Unit. "So long, boy you can take my place / I've got my papers, I've got my pay / So pack my bags and I'll be on my way / To Yellow River"... O melodie simplă, cu ritm antrenant, cu nuanţă de country-pop şi versuri interesante. Dacă mă gândesc bine, cam aşa am plecat şi eu în Canada, cum zice cântecul. Ba chiar, considerând că pe vremea plecării mele conflictul sârbo-croat era în plină desfăşurare în imediata vecinătate, aş fi putut zice şi eu: "Cannon fire lingers in my mind / I'm so glad that I'm still alive / And I've been gone for such a long time / From Yellow River". Atâta doar că, indiferent de cum se mişcă lumea, sângele apă nu se face şi frumoasa Canadă nu e chiar "in my blood", ca în refren: "Yellow River, Yellow River / is in my mind and in my eyes / Yellow River, Yellow River / is in my blood, it's the place I love". Ca să fiu absolut sincer în primul rând cu mine însumi, ceea ce este şi va rămâne în sângele şi ochii minţii mele e "ţara de unde vin, călător", acea "ţară de dor" - cum spunea un cântec de pe la noi. Dar, ca să revenim la oile noastre (ŕ propos de stilul "country"), Jeff Christie a compus iniţial melodia pentru grupul The Tremeloes; cum aceştia tergiversau, Jeff a decis să înregistreze el cântecul împreună cu alţi doi instrumentişti, - Vic Elmes (chitară solo) şi Paul Fenton (baterie) - şi aşa s-a născut Christie. Ajuns pe locul întâi în topurile din 26 de ţări, Yellow River a câştigat numeroase premii printre care şi premiul Ivor Novello pentru cel mai bun cântec al anului 1970. Melodia, apărută pe single cu Down the Mississippi Line pe faţa a doua, continuă să fie cântată şi în ziua de azi. San Bernardino, un alt hit al grupului, a fost ultima lor creaţie care a pătruns în Top Ten, după care grupul a dispărut treptat de pe firmamentul muzicii rock.
Să uităm pentru câteva clipe de gerul iernii şi să ne închipuim că e vară, benzina e relativ ieftină şi suntem foarte tineri: "In the summertime when the weather is hot / You can stretch right up and touch the sky / When the weather's fine / You got women, you got women on your mind / Have a drink, have a drive / Go out and see what you can find." Ei, da, cine putea să împinga lumea spre păcat decât nişte europeni; mă rog, e drept că asta se întâmpla acum peste 30 de ani când înca nici în Canada nu se lansase faimosul slogan "If you drink, don't drive!". Indemnul spre păcat, zic, venea de la grupul britanic Mungo Jerry. Apariţia lor la festivalul de muzică în aer liber de la Newcastle under Lyme, Staffordshire, în 1970, a fost o adevarată lovitură de teatru. Consideraţi ca outsideri pe lângă grupurile faimoase ale vremii - The Greatful Dead, Traffic şi Free - Mungo Jerry a electrizat pur şi simplu un public blazat, obişnuit cu stilul hippie/psihedelic. Ce se propunea auditoriului, prin melodia In the Summertime, - lansată inspirat ca single concomitent cu apariţia formaţiei la festival - era reîntoarcerea la deliciile unei muzici optimiste, ritmate, cu versuri de un lirism simplu dar robust, într-o combinaţie inedită de rock jug, cajun, boogie, blues şi country. Grupul Mungo Jerry s-a format chiar în anul 1970 din iniţiativa chitaristului Ray Dorset, fascinat de sonorităţile rock timpuriu, skiffle şi blues, compoziţia iniţială fiind: Mike Cole (bas), Paul King (chitarţă, jug şi kazoo), Joe Rush (washboard), Collin Earl (clape) şi, bineînţeles, Ray. Cei cinci au încheiat un contract cu casa Pye Records, cu care ocazie au adoptat numele de Mungo Jerry. Acest nume interesant vine, am aflat-o mult mai târziu, de la o poezie a scriitorului T. S. Eliot, intitulată "Mungojerrie and Rumpelteazer" inclusă în volumul "Old Possum's Book of Practical Cats" apărut în 1930. Iată un fragment din această poezie plină de umor tipic englezesc, pe care, dacă n-o cunoaşteţi, vă recomand s-o citiţi în întregime:
"Mungojerrie and Rumpelteazer were a very notorious couple of cats.
As knockabout clowns, quick-change comedians, tight-rope walkers and acrobats
They had an extensive reputation. They made their home in Victoria Grove -
That was merely their centre of operation, for they were incurably given to rove.
They were very well known in Cornwall Gardens, in Launceston Place and in Kensington Square-
they had really a little more reputation than a couple of cats can very well bear"...
"And when you heard a dining-room smash
Or up from the pantry there came a loud crash
Or down from the library came a loud ping
From a vase which was commonly said to be Ming -
Then the family would say: `Now which was which cat?
It was Mungojerrie! AND Rumpelteazer!' - And there's nothing at all to be done about that!"
De asemenea, versurile de mai sus fac parte din textul musicalului "Cats", creaţie a compozitorului Andrew Lloyd Webber pe versurile lui Eliot.
Grupul a înregistrat un succes fulgerător cu In the Summertime, melodia atingând locul întâi în topul englez în numai două săptămâni de la lansare, intrând în Top 10 în America, înregistrând succes peste succes în fiecare ţară în care a fost lansată, vânzările în lume depăşind cu mult cifra de opt milioane de exemplare. Din păcate destinul lui Mungo Jerry a fost unul mai puţin fericit căci grupul a început să se destrame înca din anul debutului; alte creaţii valoroase ca Lady Rose, Have a Whiff on Me, Somebody Stole My Wife sau Follow Me Down au fost înregistrate cu diverse componenţe şi nu s-au mai bucurat de aceelaşi succes fulminant ca şi hit-ul de început. Cu regret, am constatat că în mai toate selecţiile muzicale rock din America de Nord Mungo Jerry apare ca un fel de one-hit-band cunoscut numai pentru In the Summertime.
Pe când Mungo Jerry domina topul britanic, conaţionalii lor, The Beatles, ajungeau pe primul loc în topul de peste ocean cu single-ul The Long and Winding Road (având For You Blue pe contrafaţă). In Marea Britanie melodia (scrisă de Paul McCartney) nu a apărut ca single ci numai pe LP-ul Let it Be şi se numără printre cele care nu au fost niciodată interpretate în concert..
"The long and winding road / that leads to your door / will never disappear / I've seen that road before / It always leads me here / Lead me to your door"...
Ray Stevens, pe numele său adevărat Ray Ragsdale, originar din Georgia, a lansat în 1970 melodia Everything is Beautiful ajunsă pe primul loc în topul de la Billboard la sfârşitul lui mai. O melodie optimistă în stilul tipic american, despre egalitate, libertate, pace şi prietenie (aproape-ţi vine să crezi că a fost scrisă pentru una din emisiunile de evanghelizare), cu un cor de copii de la şcoala primară din Nashville unde învăţau cele două fiice ale lui Ray.
"Jesus loves the little children, all the little children of the world / Red and yellow, black and white, they are precious in his sight / Jesus loves the little children of the world // Everything is beautiful in its' own way / Like a starry summer night or a snow covered winter's day / Everybody's beautiful in their own way / Under God's heaven, the world's gonna find a way"... Au trecut peste 30 de ani de atunci şi omenirea înca se străduie să găsească o cale. Ce ne-am face noi, bieţii muritori, dacă n-am avea speranţa (şi dragostea de muzică)?
Pe numarul viitor
|
Florin R. Matache - Kitchener -frmatache@hotmail.com 1/5/2003 |
Contact: |
|
|
