PERIPLU CANADIAN * I A N U A R I E 2 0 0 3
1. O p t i m i s m
Noul An, 2003, este intampinat cu mai mult optimism decat alta data de toti romanii, atat cei din tara, cat si cei din diaspora, si cred ca feeling-ul public nu se insala deloc aici. Motivul acestei reactii colective la nivel national este primirea Romaniei in NATO impreuna cu alte sase tari europene din zona, la ultima sesiune a aliantei, de la Praga, din Noiembrie 2002. Deocamdata este numai o invitatie adresata celor sapte tari de a adera la NATO, dar decizia de primire este luata si procesul de primire, care se va incheia cu intrarea efectiva a acestor tari in NATO in 2004, a fost declansat. Mi s-a spus ca toata lumea in Romania a primit cu vadita bucurie evenimentul; a fost prima veste mai buna pentru Romania de la caderea vechiului regim comunist, din Decembrie 1989. Aceeasi reactie pozitiva a fost si in toate comunitatile romanesti din afara hotarelor tarii. Si pe buna dreptate, deoarece prin acest act de politica interntionala se pune capat in mod formal consecintelor celui de Al Doilea Razboi Mondial in Europa, consecinte care au apasat, vreme de peste jumatate de secol, multe tari din estul continentului, dar mai ales Romania. Bineinteles ca simpla acceptare in alianta a Romaniei nu rezolva in mod automat nici una dintre problemele care framanta si preocupa tara si pe cetatenii ei, dar este totusi un moment de o insemnatate simbolica de netagaduit si de o evidenta importanta practica, care va declansa, cu siguranta, evolutii pozitive in viata politica si economica a tarii si cu consecintele sociale in spre mai bine, atat de mult asteptate. De mult de tot, tocmai de la sfarsitul Primului Razboi Mondial - perioada 1918 - 1926 - nu au mai avut romanii dreptul sa se simta mai in siguranta ca acum. Iar faptul ca Romania este recunoscuta si in acest fel ca o tara europeana, "inside the walls", adica inauntrul zidurilor si nu in afara lor, va contribui mult la ridicarea moralului oamenilor in tara si la cresterea prestigiului tarii in afara, aspecte cat se poate de importante in toate circumstantele. Daca acest eveniment pozitiv va declansa si o schimbare in directia buna a mentalitatilor dominante acum in tara (si care, in prezent, sunt principalul obstacol spre progres al tarii), atunci am avea si mai multe motive sa fim optimisti. O vorba romaneasca veche spune ca: "Ce este drept, nu-i pacat." Asa ca am sa arat aici ca, de la razboi incoace, de cate ori a fost la Casa Alba o administratie democrata, Romaniei i-a mers rau, sau foarte rau; si de cate ori a fost o administratie republicana, a fost mai putin rau, iar acum a fost chiar mai bine. Va amintiti de vizita presedintelui Richard Nixon la Bucuresti in vara lui 1969, cand a fost primit cu un entuziasm spontan asolut memorabil de catre populatia Bucurestiului, fapt care a surprins pe toata lumea, chiar si pe americani. Si poate va amintiti si de vizita altui presedinte american, tot republican, Gerald Ford, din 1975; aceste vizite au "pus Romania pe harta", cum se spune pe aici. Si, ca sa va convingeti, amintiti-va si de vizita de sase ore la Bucuresti a lui Bill Clinton, cand nu a avut timp decat de o vizita la Muzeul Satului si cam atat, desi a fost primit foarte, foarte bine de public, mult mai bine decat in alte parti. A trebuit sa vina un presedinte republican la Washington, ca sa se repare gresala de acum cativa ani, de la Madrid, cand, va amintiti cum Romaniei i s-a trantit usa-n nas, desi din punct de vedere al aliantei NATO Romania era mult mai importanta decat cele trei tari primite atunci. Aceasta conditie mai speciala, rezultata din diferenta neta intre politica externa a administratiilor democrate si a celor republicane, a afectat si Europa in general, nu numai Romania. Si ca sa incheiem in mod echitabil aceasta scurta incursiune in istoria contemporana, trebuie sa precizam ca singurul presedinte american, democrat si favorabil Europei, si Romaniei in special, a fost Woodrow Wilson, cel care a influentat atat de pozitiv Pacea de la Versailles (1919) si politica europeana in secolul XX. Insist cu aceste precizari de istorie contemporana, deoarece este bine ca oamenii sa stie pe ce lume traiesc, sa stie care sunt centrele de decizie din lumea de azi si sa inteleaga cum, pe ce cai, situatia politica intrenationala influenteaza direct soarta natiunilor. Un popor matur - si imi place sa cred ca romanii sunt in aceasta categorie si, oricum, ar trebui sa fie, pentru ca sunt unul dintre popoarele cele mai vechi din Europa, prezent pe aceste locuri de la inceputul istoriei europene - trebuie sa stie cine ii sunt prietenii si...cine nu!
2. G a n d u r i l a i n c e p u t d e a n
Am intentionat sa fac o scurta trecere in revista a evenimentelor si personalitatilor mai importante care au traversat scena canadiana si viata noastra in 2002, dar nu am gasit nimic care sa se inscrie la categoria de "foarte important" sau de "exceptional". Explicatia este ca spiritul acestei tari, Canada, care este patria noastra de adoptiune acum, este complet deosebit de ce eram noi obisnuiti in Europa. Acolo se intampla tot timpul evenimente notabile si apar mereu varfuri, oameni pe care nu poti sa-i ignori; acolo se scrie istoria acestei civilizatii europene, careia ii apartinem si noi, inca. Aici, in Canada, este alta atmosfera, mai linistita, dar mai productiva evident, fara mari evenimente, care sa zgaltie structurile generale ale societatii; unii se plang ca este prea "boring" (eu nu sunt printre acestia, deoarece generatiile noastre au indurat o istorie mult prea agitata in ultimul secol in Europa, si un curs mai linistit acum nu ne strica). Iar Canada este o tara care, din fericire, nu este confruntata mereu cu situatii dramatice si deci nu genereaza eroi, varfuri notabile, la tot pasul. Si nici chiar mai rar. Aici evenimentele cele mai notabile si care preocupa pe canadianul obisnuit, sunt legate sau de clima, de natura mai aspra a acestui vast spatiu canadian, cu deschidere spre nord si strans intre trei oceane, sau de climatul economic, de agitatiile acestui mare spatiu economic din sud, de care suntem atat de solid legati. In 2002 situatia economica a tarii a fost mai putin proasta decat s-au temut specialistii (nu am intrat in recesiune si, de fapt, am inregistrat cresteri notabile, in fruntea tarilor G8), dar nici chiar atat de buna ca sa poata sa reduca somajul endemic, care nu scade sub 7.5% orice ai face. Pentru 2003 prognoza economica este si mai buna, adica ar trebui sa mentinem o crestere generala de cel putin 3,7%, ceea ce ar fi foarte bine. Si se prevede ca in fruntea "boom-ului" canadian se va gasi provincia Ontario. Sa dea Dumnezeu !
3. C u f a t a i n a i n t e Asa cum stiti, luna Ianuarie este numita dupa zeul roman cu doua fete, spre trecut si spre viitor, Ianus, zeu care la romani era patronul usilor, adica al deschiderilor spre viitor, al noilor initiative si al inceputurilor. Este un moment de speranta, de optimism si de mai multa incredere in moi insine. Si este si un moment mai important de decizie, al hotararilor pe care le-am aminat sau nu am indraznit sa le luam pana acum. Deci la cumpana anilor, adica la un moment mai deosebit atat pe scara timpului personal cat si al natiunilor, oamenii au o perspectiva mai cuprinzatoare si un "mood" mai dinamic decat de obicei. Pentru noi, canadienii de origine romana din Ontario, anul care vine va fi poate chiar mai bun decat 2002, care a fost, in linii mari, un an de acumulari; iar 2003 va fi un an de realizari, poate mai mult decat pana acum. S-a spus ca 2002 a fost un an cum am mai avut in trecut, ca in secolul XX, si ca 2003 va fi intr-adevar mai deosebit, ca deabea acum intram de fapt in secolul XXI. Va fi mai altfel, de sigur. Vom avea si alegeri provinciale in Ontario, destul de importante si in care sper ca romanii, acum o comunitate destul de numeroasa, cu doleantele lor, vor fi mai vizibili decat pana acum. Este adevarat ca 2003 va fi si un an de agitatii razboinice mai indepartate, dar care cred ca nu vor afecta Canada prea mult. De fapt pentru noi, in comunitatile romanesti din Canada, se pune tot mai serios problema imbunatatirii capacitatii noastre de a comunica, atat intre noi, cat si in afara, cu celelalte comunitati, prin toate canalele de comunicare puse la dispozitie mai mult decat oricand in trecut de tehnologiile moderne. Amintiti-va de cele spuse de un fost prim-ministru canadian, Joe Clark, despre Canada, ca este o "comunitate de comunitati" si veti intelege mai bine mediul in care traim si exigentele lui. Am intrat, in mod ferm, in Information Age si acum a exista inseamna in mod obligatoriu a comunica, si asta cat mai eficient posibil. Cu alte cuvinte nu mai este suficient sa gandesti ca sa existi, ca in vechiul adagiu cartezian: "Dubito ergo cogito, cogito ergo sum." Acum trebuie si sa comunici, sa "reach out", cum se spune foarte sugestiv, in engleza. Desigur, diversificarea tot mai mare a grupurilor si chiar la nivelul indivizilor, o realitate comuna in zilele noaste, ridica noi probleme de comunicare, si nu usoare. Dar eu cred ca, in acest nou "mood", cu aceasta noua si foarte puternica tendinta de a comunica, "communication drive", foarte specifica Erei Informatiilor, exista posibilitati noi, cum nu am mai avut, de a depasi o veche slabiciune destul de suparatoare la romani: lipsa de coeziune, sau de fapt de comunicare in comunitatile romanesti. Revin si insist asupra acestor idei, nu numai pentru ca sunt in spiritul timpului, un fel de Zeitgeist, dar si pentru ca ele reprezinta, in mod evident, partea noastra mai slaba. Sa speram ca dispozitia mai optimista din acest moment festiv al anului va fi urmata si de hotararea de a actiona, fiecare dupa puterile lui, in directia buna. Adica, desi foarte constienti de trecutul nostru milenar si cu o constiinta de sine clar conturata, noi romanii canadieni sa valorificam mai bine avantajul ca suntem in mod ferm mai deschisi spre viitor decat altii, ca suntem o etnie cu fata inainte. Deci: "Reach out Romanians!" Mult succes in noul an, Good Luck, Bonne Chance tuturor cititorilor nostri! Pe data viitoare,
Mihai A.Semedrea
|
Mihai Semedrea 1/2/2003 |
Contact: |
|
|