Lipsa de "fericire " in secolul XXI
Latinii spuneau despre adevar ca este "equatio intelectu et rei"; nu se
poate spune mai bine in mai putine cuvinte.Parafrazindu-i pe ei a-si defini
"fericirea" -happyness- ca "equatio intelectu et ideatio" adica o identitate
a gindirii cu idealul, ceeace da o sensatie de echilibrare, de impacare
intre potential si realizare, impacare intre speranta si posibilitate, pina
la urma impacare cu sine insusi.
Starea opusa , de nefericire, este efectul unei discrepantze intre premisele
discutate ,o stare de neechilibrare sufleteasca- deci spirituala- intre
dorinta si posibilitate.
Starea de nefericire , de malaise,unhappyness,in secolul actual isi are
radacinile -cred- in doua mari catastrofe sociale din secolul
precedent:razboiul al doilea mondial si raspindirea comunismului la aproape
jumatate din planeta.Urmarile sunt stiute:piederi de bunuri si
vieti,instituirea saracirii sistematice a maselor in tarile comuniste, in
timp ce in tarile libere a avut loc un salt impresionant economic ,
cultural si stiintific care a dus la o viata sociala infloritoare si la
consolidarea democratiilor parlamentare.Lumea a fost impartita in "cei ce au
si cei ce n-au"!
Raspindirea televiziunuei si a computerului deci a "informatiei" a facut po
sibila difuzarea instantanee a evenimentelor, culturii, stil de viata,
manifestari artistice , etc pe tot globul.Acesta a consitituit un
'exemplu"si in acelsi timp un "stimul" pentru cei care din cauze politice
sau imposibilitati materiale
duceau si continua sa duca o viata care pare nedemna de progresul general si
pe care aceasta parte de lume nu si-o poate permite.Se poate intelege usor
deci ca din aceste conditii au reesit sensatia de "excludere" din lumea
"avuta" a celor "neavuti" ;acesta a fost unul din factorii care au stat la
baza conflictelor si chair razboaielor regionale si a generat miscarile
teroriste din ultimii 5-10 ani cind- la factorii socio-economici- s-au
adaogat factori politici de ingerinta si interferenta in zone geografice ca
cele din orientul mijlociu., centro-asiatic(Afganistan, Iran) sau extrem
orient (confictul China-Taiwan ,tensiunea nord-coreana).
Rezultatul pe plan mondial al acestor conflicte si initiative regionale a
fost crearea unei stari de "nesiguranta" globala in care democratiile
vestice au devenit mai putin influente , depasite ca numar de tarile
nedesvoltate la care se adaoga tarile "emergente" cum sunt India si
China.Aceasta nesiguranta creata de scopurile divergente intre Vest si
restul lumii-unii dorind sa pastreze cit mai mult din cele realizate, altii
dorind sa "profite" cit mai mult de dificultatile primelor si astfel sa sara
etape in desvoltare si sa "aiba"cit mai mult si cit mai repede- a avut ca
efect o stare de "instabilitate" care se traduce prin tot felul de presiuni
asupra economiei si securitatii nationale si mondiale;nu e greu de imaginat
consecinta asupra individului care se simte, in astfel de conditii, ca o
nava lasata la voia intimplarii asistind lin acelasi timp la impotenta
forurrilor atit mondiale cit si nationale de a controla situatia care a
intervenit.
In aceste imprejurari este firesc ca nevoile familiei si individului sa fie
amenintate de factorul economic si social: posibilitatea de a gasi locuri de
munca se reduce, insertia in viata sociala devine mai grea prin efortul
financiar ce se impune si prin competitivitatea care reduce sansele de
reusita datorita faptului ca sunt mai multi solicitanti pe mai putine locuri
.
Individul isi vede periclitat in acest mod viitorul;preocuparea de acest fel
devenind constanta, se transforma in ceea ce curent se numeste un "stress
cronic".
Consecinta acestei conditii asupra psihiculor individual este
preocupanta:individul se "pliaza" catre el insusi ca reactie de aparare,
devine mai intolerat, temator, banuitor ; din aceasta cauza viata de familie
sufera ca si viata sociala dealtfel; din aceasta cauza in perioadele de
stress social numarul divorturilor creste, copii devenind victimile acestei
situatii ; deliquenta creste in rindurile lor ca si promiscuitatea si
exploatarea sexuala si criminalitatea.
In general este situatia la care se asista astazi.
La ce fel de sprijin poate face apel un individ in aceasta conditie?Din
nefericire nu exista multe feluri de sprijin care i se ofera: pe linie
social- economica o solutie la lipsa de oportunitate in a gasi de lucru in
specialitate, este recalificarea; drum greu si plin de incertitudine caci nu
este nicio garantie ca poate face fata unei lucru intr-un domeniu nou ; e
necesar sa aiba determinare, perseverenta si inteligenta.Pe linie
'sufleteasca" sau spirituala ,apelul la preot si comunitatea religioasa
careia apartine;comunicarea directa cu D-zeu in care crede prin rugaciune
sau prin intermediul comunitatii-biserica , constitue o modalitatea de
sprijin sufletesc in imprejurari speciale de nevoie sau slabiciune
sufleteasca.Ruga individuala sau mai ales colectiva actioneaza ca un
tranquilizer si un sustinator moral in sensul ca individul nu se simte
singur in lupta lui cu incertitudinea. Afara de sprijinul divin pe care il
solicita, el simte asistenta celor din jur ceeace ii mareste increderea in
el si comunitate.
Un om stresat nu mai e capabil de a iubi; un om care nu poate iiubi este
unul care nu are nimic de oferit unui partener de viata si nici comunitatii,
c eea ce constitue o infirmitate spirituala si sociala.
Incapacitatea de a iuibi sta la baza nefericirii omului sec. 21.; omul
acestui secol e ...bolnav.E de presupus ca D-zeu- care nu e acelasi pentru
toti (vezi Buda, Allah)- il va ajuta dar mai degraba -ca sa se salveze-
omul secolului nostru trebue sa gaseasca solutia in el insusi, in constiinta
lui.Ceea ce nu e usor!
|
Dr Dinu Dimitriu 12/22/2005 |
Contact: |
|
|
