Ce bine ca esti ce mirare ca rezisti ...
La cei 15 ani ai publicatiei si cei 10 ani ai cenaclului, LA MULTI ANI !
Din toti acest ani, 3 ani imi apartin si mie. Si nu degeaba ma bat cu pumnii in piept cu acest fapt.
Asa cum am mai spus, voi mai spune-o sincer si deschis, ca o declaratie de dragoste fara rezerve, ori de cate ori mi se iveste prilejul, ca viata ma se imparte in doua: inainte de colaborarea la Observatorul si dupa. Falosenia asta a mea nedisimulata s-a nascut, nu pentru meritele contributiei mele la publicatia “Observatorului”, de altfel destul de modesta, ci pentru ca aceasta publicatie si acest cenaclu mi-a ingaduit sa ma aciuesc si eu pe aproape si sa devin alt om.
Si nu e putin lucru sa te intalnesti odata pe luna cu colaboratorii intotdeauna in duhul bunei intelegeri si al armoniei, impus cu discretie si cu mult tact de cel care este “PARINTELE” acestei publicatii si al acestui cenaclu, domnul director Dumitru-Puiu Popescu. Aceasta atmosfera se desprinde cu usurinta si din lectura articolelor acestei publicatii.
Printre randuri ghicesti aerul calm al celor care s-au aplecat la masa de scris fara sa puna si cutitele pe masa. Nu s-au auzit zanganit de arme, n-a plutit prin aer vantul pustiirii bunei intelegeri, nici n-am adulmecat mirosul de om rau-voitor, n-am pipait cu simturile tepii perfid ascunsi ai rautatilor impinse de invidie.
Buna intelegere dintre noi este buna ca painea calda framantata cu mana ca la mama acasa. O paine-simbol troneaza intotdeauna si in mijlocul mesei noastre avand cele doua stegulete, cel al Romaniei si al Canadei, infipte tot ca simbol al bunei intelegeri in sufletul nostru de romani si canadieni in acelasi timp.
Dar cel mai important lucru este structura acestei publicatii care o individualizeaza si o impune ca o publicatie remarcabila. Este conceputa in asa fel ca sa cuprinda o paleta intreaga de probleme, ca atare, subiecte diverse, incat oricine deschide paginile, poate sa gaseasca ceva care sa fie pe placul lui sau sa ii trezeasca interesul. Tinuta inalta a articolelor, rigoarea stiintifica, respectul pentru adevar, bunul simt si masura in prezentarea argumentelor si contraargumentelor aseaza aceasta revista in randul celor mai prestigioase si respectabile publicatii. Cititorii pot gasi si pagini pentru destindere, articole care te invita la meditatie, altele care aduc o paleta de culoare, de caldura si lumina in suflet, printr-o vorba de duh, printr-o inorsatura mestesugita a cuvantului, printr-o scanteiere de ideie, ineditul unor asociatii, relatarea unei amintiri care se leaga cu ceva ce se depusese in strafundurile trairilor poate demult uitate. Poeziile si epigramele aduc si ele dovada scanteierii mintii omenesti.
Publicatia aceasta este o oglinda a vietii si preocuparilor romanilor aflati pe aceste meleaguri, o alta oglinda decat cea a publicatiilor in care se vad mai mult evenimentele politice, din care razbat neimplinirile si nu de putine ori incrancenarile politice. Aceste ziare isi au si ele meritul lor, dar “Observatorul” este mai mult decat atat, el se desfasoara pe o arie mai larga, raspunzand mai multor cerinte ale romanilor pribegiti in aceasta zona a lumii.
La cenaclurile lunare, suntem informati cu noutati culturale, rememoram evenimente insemnate, omagiem personalitati ale culturii si stiintei romanesti si universale, avand astfel, subiecte foarte divesificate. Remarcabile sunt si conferintele care stralucesc prin pregatirea la un inalt nivel, incat ar putea sa rasune si in mari aule universitare, cu expunere facuta adeseori cu vorba dulce si inteleapta capatata din batrani, dar si in ritmul noutatilor zilei. Sunt pline de farmec, de-a dreptul cuceritoare comunicarile facute cu bonomie care se sprijina pe o cultura temeinica, explicand prietenos si cu seninatate de intelectual umanist. Nu de putine ori ne infioara corzile viorilor, clapele pianului, ori vocile omenesti ale interpretilor ce inchina frumoase pagini de muzica ce ar putea face cinste si in mari sali de concert. Sunt incurajati si copiii care sunt crescuti in spiritul cenaclului. Avem si satisfactia unor dramatizari, excelente recitari, ori interpretarea unor scenete sub mana sigura regizorala.
Intotdeauna incheiem intalnirea la cenaclu cu “un pahar de voie buna” (cui i-o fi trecut prima data prin minte aceasta zicere atat de raspandita, incat iti vine pe buze vrand-nevrand?).
Si cum sa nu simti ca prinzi aripi ca sa ajungi la asemenea intalniri, cand stii ca acolo ai alese satisfacii, ca poti fi intotdeauna relaxat stiind ca nu vei fi deranjat cu vorbe care inteapa si nici nu esti nevoit sa pleci la intalnire cu coarnele inainte ca sa impungi si tu?
Si cum sa nu ma simt mandra ca sunt si eu participant la acest adevarat “miracol”, izvor de lumina si de frumusere a gandirii si simtirii omenesti, intr-o lume in care este atata negura si in care nici macar miracolele nu mai functioneaza?
Si cum sa nu zic cu voce tare:
CE BINE CA EXISTI, dragul nostru OBSERVATOR !
LA MULTI ANI ! CINSTE CUI TI-A DAT FIINTA SI CELOR CARE TE SLUJESC!
|
Elena Buica 12/18/2005 |
Contact: |
|
|
