Lacrima lui Mos Craciun
Primul meu articol din acest an s-a intitulat “Vis la început de an”. Pornind de la o întâlnire virtuala a tuturor statuilor lumii la un congres mondial al statuilor care deveneau, pentru câteva zile, fiinte vii, încheiam cu ideea întelegerii si pacii pe planeta. Acuma, în ultimul articol al anului, voi încheia tot cu un vis, caci visele ne ajuta în traversarea greutatilor inerente ale vietii.
Vorbeam deunazi cu cineva care-mi spunea ca la sapte ani, când a descoperit ca parintii l-au “mintit” în legatura cu Mos Craciun, a fost suparat nu atât pentru ca nu va mai primi cadouri, ci pentru ca a avut senzatia de a i se fi furat un vis. Cu siguranta ca acel copil a primit mai departe cadouri de Craciun, dar “magia” fusese pierduta. E oare cineva “responsabil” pentru pastrarea “visului” Mos Craciun pe care cu totii atâta îl iubim?
Am citit recent un articol scris de Dr. Daniel Schneck, profesor emerit în Stiinta, Inginerie si Mecanica la Universitatea din Virginia, intitulat “Cele zece porunci ale unui bun parinte”. Ele suna, în viziunea autorului, cam asa:
1. Sa stii a face diferenta dintre a fi parinte si a fi proprietarul copilului.
2. Sa-l iubesti total si neconditionat.
3. Sa nu faci comparatii cu copiii vecinilor.
4. Sa educi prin exemplu.
5. Sa fii întodeauna prezent pentru el, la nevoie.
6. Sa nu încerci sa traiesti viata altuia, ci doar pe a ta.
7. Fii deschis la compromisuri.
8. Ai incredere în bunul simt si judecata copilului.
9. Fii integru si tu însuti cu copilul tau.
10. Admite ca si copiii sunt oameni, care, ca si tine, nu pot atinge perfectiunea.
Fiecare din cele zece “porunci” sunt comentate pe larg în articol, cu pilde si concluzii, cu sensibilitate si competenta. Desi profesor de inginerie, Dr. Daniel Schneck, autor de editoriale ale unor reviste de chimie si biologie, cânta si la vioara si are, în afara multiplelor activitati culturale, o armonioasa viata de familie. Desi articolele lui apar în reviste de stiinta, ele trateaza subiecte de interes mult mai larg, iar stilul în care sunt scrise este atragator si uneori chiar emotionant.
Am încercat sa detectez, în cele zece “porunci” enuntate, rolul parintilor în a pastra un vis. Copiii mici au imaginatia foarte dezvoltata si cred fara nici un efort în Mos Craciun. Pe masura ce cresc însa, numai cei cu fire poetica îsi continua visele, ceilalti vor aluneca în lumea reala si la maturitate vor regreta, cum a fost cazul interlocutorului meu, “visul furat”. Poate ca “porunca” a noua din articol, care recomanda parintilor integritatea si deschiderea fata de copii, da cheia pentru a ajuta copiii sa “reziste” invadarii “realului” în viata lor si sa ramâna cu visele care sa le îmbogateasca universul.
Eu cred în Mos Craciun din copilarie, când traiam neuitate momente de complicitate cu el. Credeam în el chiar daca cel costumat la petreceri era unul din invitati, credeam în el când, la rândul meu, îi povesteam fiului ca l-am întâlnit pe strada. Credeam în IDEEA de Mos Craciun, pe care nimeni, niciodata, nu mi-a alterat-o. Nu am avut, copil fiind, multe jucarii si podoabe, de aceea imaginatia mi-a îmbogatit viata, în ciuda saraciei obiectelor reale. Copiii de astazi sunt înconjurati de multe podoabe, jucarii, ambalaje stralucitoare. Exista si minunata parada anuala a lui Mos Craciun, cu personaje costumate, care alegorice, totul ca un vis frumos si palpabil. Dar sunt toate acestea suficiente ca acestor copii de astazi sa nu li “fure” visul de mâine?
Zilele trecute, pe o superba vreme însorita, tocmai ma plimbam, dupa parada lui Mos Craciun din Toronto, prin parcul de lânga casa. Ma gândeam ca Mos Craciun e vesel întodeauna si ca nu l-am vazut nici macar o data trist! Cufundata în aceste gânduri nici n-am observat ca Mos Craciun era chiar lânga mine. Nu cel de la parada, ci cel adevarat. Nu m-am putut abtine si l-am întrebat:
“Mos Craciun, esti întotdeauna vesel, cum se poate ca sa nu fii si trist vazând câti copii, dupa ce cresc, nu mai cred în existenta ta? Spune-mi sincer, Mos Craciun, tu nu plângi niciodata?”
Mos Craciun m-a privit zâmbind si mi-a spus:
“Uite, tie, care crezi în mine, o sa-ti spun. Foarte rar, da, mi se întâmpla sa plâng, dar o fac în secret si doar cu o singura lacrima”.
“O singura lacrima? am întrebat mirata. Si unde cade lacrima asta?”
“Lacrima mea este de fapt tot un cadou facut omenirii, mi-a raspuns Mos Craciun. Unde cade ea pe Pamânt se naste un copil care va crede întotdeauna în mine.
Asa mi-a vorbit Mos Craciun. M-am gândit atunci la toate visele pe care copiii lumii le pierd când nu mai cred în Mos Craciun si, înainte de a ne desparti, i-am spus lui Mos Craciun ca as dori ca lacrima lui, atunci când el plânge, sa se pulverizeze în cadere în milioane de mici lacrimi raspândite pe tot globul pentru ca pe locurile cazute sa se nasca copiii purtatori de vise. Mos Craciun s-a îndepartat de mine fara sa-mi raspunda, dar mi s-a parut ca în ochii lui am zarit stralucind o lacrima…..
Sarbatori Fericite!
|
Veronica Pavel Lerner 12/15/2005 |
Contact: |
|
|
