The Boys of America
Mă las dus de valul comentatorilor si privesc cu interes venirea americanilor în țară, de parcă nu m-as pregăti să părăsesc acest continent pentru a traversa Oceanul AtlanSTYX.
Poate că subiectul ar viza deja banalul dacă viscolul de la Răsărit nu ne-ar aminti că, foarte pe fază, Rusia ne întreabă: Oare a ce miroase pumnul meu?... Dacă diplomația noastră ar avea un caiet de sarcini bine definit, ar informa imediat Occidentul european în legătură cu fiecare sicană moscovită; imediat Germanii ar fi de partea noastră, iar francezii, care ar trebui să stie că n-am uitat faza cu trupele americane, ce la finele ultimului război mondial l-au lăsat pe De Gaulle să intre primul în Paris, cu toate că o puteau face ele, ar trebui să fie convinsi de necesitatea implantului american în această zonă eterogenă, periferică si cu miasme balcanice, care este România.
Oricum, cu excepția reacției conservatoare a Rusiei, obsedată de războiul rece, contextul venirii americanilor este altul decât acela din secolul trecut. Se pot face supoziții; interesante pentru că istoria se poate acum scormoni în zone eliberate publicului larg.
Foarte recent a apărut la Editura Corint cartea controversatului istoric german Erns Nolte Războiul civil european 1917-1945 în care, ca idee de bază apar comunismul si fascismul ca două fațete care s-au condiționat reciproc. Prefața la ediția actuală, semnată de autor, subliniază faptul că ...România s-a numărat printre cei mai mari beneficiari ai Primului Război Mondial, constituindu-se în România Mare...Desi România era tânără în această configurație, era învechită în structura ei de guvernare, caracterizată prin dominația bătrânilor liberali... La vremuri noi, administrație veche, mentalități fanariote; actualmente neocomuniste, ceea ce-i acelasi lucru.
Stiți foarte bine că marea problemă a primului război a fost iesirea Statelor Unite din legendarul izolaționism. Supoziția forte ar fi că, aflate la scor egal, părțile beligerante ar fi ajuns la o soluție de compromis, cu păstrarea teritoriilor imperiale. Europa avea deja o tradiție a războaielor locale, care se temperau de la sine. De data aceasta panslavismul a declansat conflagrația, sârbo-rusismul fiind ajutat de o Franță care i-a construit țarului căi ferate pentru a-i oferi infrastructura celor două mobilizări militare. La început, Austria dorea doar pedepsirea Serbiei; Kaiserul Wilhelm îi scria țarului epistole care începeau cu Dragă vere, sper că nu ne vom părui în război... Apoi gluma s-a îngrosat, Franța trebuia pedepsită, Anglia instituise blocada în jurul Germaniei care murea de foame. Wilson se dorea de partea Angliei. Urma avertismentul dat de germani Lusitaniei si Americii; scufundarea pachebotului i-a implicat pe americanii care doreau un pretext. Pentru slăbirea frontului răsăritean, Luddendorf îi dă liber lui Lenin să declanseze comunismul. În ce măsură revoluția proletară a fost fiica intervenției americane?...Apoi, izolaționismul după întâiul război se zice că ar fi determinat ascensiunea lui Hitler. Această ascensiune n-ar fi avut loc dacă izolaționismul american ar fi existat si-n primul război. N-ar fi existat Tratatul de la Versailles; în fața unor Puteri Centrale solide, comunismul nu si-ar fi arătat fața...
Bunicul meu, vienez, mare mutilat al primului război, avea toate motivele să deteste intervenția de peste Ocean; administrația României liberale si comuniste l-a deposedat de casa din Timisoara si de pământul din Banatul iugoslav. Până azi nu s-au reparat nedreptățile la care au fost supuse minoritățile după războaie. După deposedare de avere, urmă alungarea din țară. Bunicul meu însă l-a venerat pe Wilson, pentru că propriul său bunic emigrase în Statele Unite prin 1878 si-l chemase acolo. Venirea americanilor ne-a dărâmat imperiul. Dar băieții care au venit sunt si rudele noastre, ale europenilor care au emigrat acolo pentru că doreau ceva mai bun decât imperiul lor de aici. Cu o mamă germană si un tată român, participant la războiul contra rusilor, mi-am păstrat pasiunea pentru cultura si arta germanilor si americanilor. A urmat călătoria prin Germania a fiului meu si emigrarea, cu familia, în Canada.
Ce-ți doresc eu, ție, dulce Românie, este să te mai americanizezi un pic, reluând lecturile marilor scriitori, de la Whitman la Salinger, audițiile din Bob Dylan si Dream Theater. Acum chiar că se poate difuza în eter mai multă muzică pop-rock americană, dar se difuzează un kitsch balcanic ordinar, ca pop-rock. Sper ca trupele de tineri americani să aducă niste CD-uri de dincolo...Si un pic de amestec în treburile interne nu ne strică, pentru că încă nu văd o generație de oameni politici capabili să administreze țara. Vorba aia, un pic de vodă străin...
Asa că, fiți bine-veniți, băieți americani, dar să nu-si imagineze vlădicile si opincile autohtone că simpla asezare a unor baze militare ne vor zbura din cap gărgăunii dorului de ducă. Dacă voi veniți, asta nu înseamnă că noi nu vom pleca în America. Nu de alta, dar nu mai e timp de asteptări si de să trăiți bine si să crăpați sănătosi pe pământ natal!
|
Lucian Bureriu 12/13/2005 |
Contact: |
|
|
