Poezii la ceas de seara
Dorinta de pe urma.
Tu m-ai dorit din totdeauna
Si-a fost sa fie cum ai vrut,
Dorintei eu sa-i fiu cununa
Intr-un ianuarie trecut.
Dar, nu ti-a fost usor cu mine,
In viata-ti plina de nevoi,
Si-a trebuit sa-ti uiti de tine,
Ca sa ma aperi de gunoi.
Cercind sa faci un om din mine,
Te-ai tot zbatut si-ai patimit.
Ca mie sa imi fie bine,
Ai strins din dinti si-ai suferit.
Si-n clipele-mi de ratacire,
In mine, mama ai crezut,
Iar cind sa cad, cu-a ta iubire,
Tu, singura, m-ai sustinut.
Dureri si boli, chiar spectrul mortii,
Ce ai avut de indurat
N-au intinat, de-a lungul vietii,
Iubirea pentru-al tau baiat.
Dar unde-i el? Cum de nu-ti vine
De peste mari si peste tari?
Doar al tau singe-i curge-n vine?
De ce s-ascunde-n departari?
Sa urli ai vrea, amar stringind,
Ca-i dus in lume-nstrainit,
Si-acum stai singura, plingind,
Dupa odorul tau iubit.
Si vina-ti faci ca e plecat,
In sufletu-ti napastuit,
-Sa fie oare suparat ?
Of, Doamne! Cu ce i-am gresit?
-El stie doar ca il ador,
Ca-n lume n-am nimic mai drag,
Eu pentru el ma sting si mor,
Ca nu-mi mai trece-al casei prag.
Si lacrimi fata ti-au scaldat,
C-ai vrea sa stie ca-l iubesti
Si-l vei veghea neincetat
Din inaltimile ceresti.
Perne moi
Nebarbierit, cu paru-aiurea,
Sta-n fata foii-ncremenit.
Ochii il dor, iar pieptu-i arde,
Dorinta creste-n el mocnit.
Pe-o canapea linga fereastra
In arcuiri si perne moi
Ingerului, fara pudoare,
Suvite-i cad pe sinii goi.
Nervos, carbunele-l framinta
Asuda, scrisneste din dinti,
Mai trage o dusca de vodca ;
Pare nebun, iesit din minti.
Ochii lui aprigi, ca de vultur,
Si-i repezii asupra ei,
Sa-i prinda formele rotunde,
Cioplite-n marmora, de Zei.
Ea, voluptuasa unduire
Cu priviri provocatoare,
L-anvaluit pe nesimtite
Cu-n farmec, ce pe el il doare.
Cu miscari repezi, sacadate,
Pe coala alba-ntruchipa,
Ispititoarea-i, calda muza
Ce-n perne moi se afunda.
Si rupse foaie dupa foaie
De munca lui nemultumit,
Caci, nu vedea nimic cu ochii,
Numai ce minte-a plasmuit
In van se-mpotrivii artistul
Si-a lui launtrice sclipiri,
Caci nu putu sa mai reziste,
Unei navalnice porniri.
In graba hainele-si arunca
Si se-mpreuna amindoi,
Intr-un amurg, artist si muza,
Amestecati prin perne moi.
Miresme de Craciun
Din inalt, fulgi de zapada
Se scoboara linistit,
Inalbind Pamint si Ceruri,
Ca pe-o lina de urzit.
Nici un fosnet nu razbate,
Dinspre satu-nsingurat,
Numai catifeaua iernii
Se asterne ne-ncetat.
Dintre nori palida, rece,
Radiind ca de-un alint,
Zina noptilor terestre
Scalda lumea in argint.
Gerul a-nghetat tot locul,
Nici tipenie pe drum,
Doar casutele inalta
Stalacmite lungi de fum.
Inauntru-i numai viata
Si obraji imbujorati,
Iar bunicu’ povesteste
De zmei aprigi si-mparati.
Toata casa e gatita,
Cetina atirna-n cui
Si e cald si e lumina
Si miroase a gutui.
Flori de gheata la ferestre,
Mos Craciun a asezat,
Iar acum nasucuri calde
Le topesc neincetat.
Un iz de bucate-alese,
Mama prin casa a dus,
Caci vom praznui cu totii,
Azi, de Ziua Lui Isus
Focul vesel arde-n vatra,
Bradul e impodobit,
Linga el Mosu’mi va pune
Un cadou de mult dorit.
Caci eu, zau, am fost cuminte,
In ast an ce a trecut,
N-am iesit din vorba mamii,
Nici nazbitii n-am facut.
Of nu cred s-adorm la noapte,
Oare va intra pe cos?
-Tata hai sa stingem focul,
Ca sa nu-l ardem pe Mos.
Dar ce larma se aude
Cu bice si clopotei
Colindind satul de-a latul
Ca e casa, ca-i bordei?
Sint Colindele Crestine
Ce din Mosi se pomenesc
Si-au venit sa ne ureze
Dupa rostul stramosesc.
Si iesim cu mic cu mare
Cu placinte sa-i primim.
De-i Craciun, Craciun sa fie
Sa-i cintam si sa-l cinstim.
Toata lumea-i fericita
Si asa as vrea sa stea,
Tot Craciun sa-mi fie viata,
De e cald, ori vreme rea.
Si ma prind fara sa sovai,
Chiar in noaptea de Ajun,
Ca n-afli miresme-n lume,
Ca acasa, de Craciun.
|
