Party-ul de Craciun, al unei companiei din Toronto. la un restaurant
Ajungi acolo si in sala e frig.
Coctailul (bauturi) e de la 6 la 7 (seara). Bei un pic, ca sa ai un pahar in mana. E plin de indivizi pe care nu-i cunosti, asa ca te aciuiezi langa persoana cu care lucrezi.
Sala e cu mese, dar nu te asezi, caci nu e decat "coctail", abea la 7 e "asezatul".
La 7 te asezi la masa, sunt mese rotunde de 10 persoane. Infine scapi de pahar, il poti pune jos. Vezi persoane care-ti sunt cunoscute, dar atat de "aranjate" si "fardate" ca nu le mai recunosti. Asta prin multimea de "insotitori" pe care oricum nu-i cunosti, sau, daca au fost anul trecut, i-ai uitat, te-au uitat si ei pe tine, sau nu te-au uitat si tu te uiti tâmp la ei ca se pare ca ei te-ai tinut minte!
Pantofii eleganti te strang si iti inghiata picioarele. Te asezi la masa cu doi colegi cu care lucrezi la acelasi proiect, se ocupa doar sase locuri, raman patru libere.
"Seful" al mare fixeaza ordinea in care mesele se duc pe rand la "bufet", sa nu fie coada. Incepe muzica TARE, nu se mai vorbeste nimica. Mai bine!
Ajungi la masa cu preparate. Cateva salate (de macaroane, salata Cezar, salata de fasole cu ceapa rosie cruda si salata de cartofi necuratati), apoi felurile calde, asezate in tavi dreptunghiulare cu ceva "incalzitor" dedesubt, inutil de altfel caci totul e semi-rece: friptura de curcan cu orez, o tava cu legume taiate foarte mare, o tava plina cu jumatati de cartofi roz necuratati, o tava cu ceva dubios (lumea zice ca ar fi peste, dar nu e sigur), si friptura de vaca cu sos.
Separat e o alta masa cu deserturi, dar aia se serveste la sfarsit. Vii cu farfuria plina la masa, te uiti la ce si-au luat ceilalti (n-ai pierdut nimica, n-au ceva care tu sa nu fi observat) si incepi sa mananci.
Vine o tipa pe la spate si te intreaba daca vrei vin rosu sau vin alb. Ai deja vin in paharul de la coctail, dar mai iei un pic. Muzica urla, toti mananca.
E ora 8. Mai vrei ceva? Poti sa te duci sa te servesti, nu mai e coada. Nu-ti arde, deserturile arata mai bine decat mancarea. Te duci si-ti iei deserturi, mii de torte lesinoase, dupa primele doua inghitituri din prima torta esti terminat.
Vine un individ si te intreaba daca vrei ceai sau cafea. Exact ce vrei tu nu are el in clipa aceea. Vrei cafea, are ceai, vrei ceai are cafea, dar promite (inutil) ca va reveni. Pana la urma revine. Ceaiul sau cafeaua sunt reci. Muzica tace.
Presedintele companiei tine un discurs, multumeste tuturora, etc. Se fac niste trageri la sorti pentru bilete la hockey sau baschet. Castiga unii, urlete, aplauze.
Se apropie ora 9. La 9 fix serviciul e terminat, chelnerii strang TOTUL, nu mai poti consuma nimica. Daca ti-e sete, mergi la bar, dar platesti ca sa ai ceva.
Incepe dansul. Nu te intereseaza, mergi la toaleta, unde foarte elegant si cald, iti vine sa stai acolo. Cand te intorci gresesti si nimeresti intr-o alta sala, identica cu cea din care ai venit, unde are party alta companie. Iti dai seama de confuzie dupa faptul ca ei au un scamator care ii distreaza, au mancaruri mai bune, ce mai, alta viata! Te intorci la amarâtii din compania ta.
Colegii de masa pleaca, au copii mici si nu vor sa plateasca baby-sittera prea mult.
Tu faci un rond pe la mese incercand cu disperare sa-i saluti pe toti (sa nu fii acuzat pe urma ca ai fost si n-ai zis bonjour) si te hotarasti sa pleci.
Te bucuri la garderoba cand te imbraci dupa ce ai dârdâit tot timpul si cand iti pui si pantofii tai normali, largi si simpatici, viatza incepe sa capate sens!
La 9h30 pornesti motorul, la 10 esti acasa, fericit ca nu a fost pe drum control de politie la condus cu alcool.
|
Un salariat constincios 11/28/2005 |
Contact: |
|
|
