Sabin Balasa sau lungul drum al artistului catre univers
Despre Sabin Balasa e dificil sa vorbesti folosind, asa cum se asteapta toata lumea, cuvintele. Poate nici culorile nu-l incap. Poate doar lumea intreaga, prin mister si prin nevazute, ar putea incerca o creionare. Dar ar fi prea putin. Presa romaneasca scrie elogios despre artistul acesta. Criticii de arta il iubesc. La vernisajele sale se inghesuie oameni de toate spetele, vedete de televiziune stau langa studenti la Arte Plastice, privind tablouri neobisnuite. Nu au in comun mai nimic, doar plecaciunea in fata miraculosului si a inchipuirii care rodeste. Iar pictorul, pregatit tot timpul cu o replica inteligenta si iesita din comun, vorbeste tuturor, si celor din sala de vernisaj, si celor care demult au plecat putin dincolo, nu despre pictura, ci despre miracolul care este viata, de dincolo de prima bariera, dintr-un spatiu care ne e necunoscut, transformand cuvintele in sageti ale vietii. Povestea a inceput intr-o zi cand o femeie de la tara a nascut pe iarba, iar moasa i-a fost cerul. Era in 1932. Pruncul a fost botezat Sabin. Se nascuse in familia preotului Balasa, din Dobriceni, Olt. Ce noroc a avut omul acesta ca nu i s-a dat sa vina pe lume intr-un centru industrial, printre fabrici si uzine ! Dumnezeu i-a dovedit ca-l iubeste din prima clipa de viata, lasand cerul si iarba sa-i fie martori la nastere. Acolo, in satul oltenesc, Sabin a inceput sa scrijeleasca patul cu carbuni. La inceput, mama sa a crezut ca – i de gluma. Dar pictorul a perseverat si la varsta la care alti copii se jucau prin ograzi, fiul preotului picta curajos din inchipuire. Si din povestile tatei Florica.
Cine e Sabin Balasa ? Nici artistul nu prea stie. Zice ca e un locuitor al lumii. Iubeste lumea si lumea il iubeste pe el. Dar nu totul a fost frumos si usor. La inceput nu a fost cuvantul. Ci povestirile tatei Florica. Miraculos invaluit de timpuri fabuloase, zmei infricosatori, iele certate cu raul si chemate-n aburii noptii de pamanteni curiosi. Lumea si-a mai decojit din mister atunci cand carbunii au aprins scanteie de viata, nu in soba, ci pe stinghiile patului, unde Sabin desena linistit, la adapostul intunericului. Prima data a aparut o lampa plutind undeva in abis, in locul lunii. Si asa s-a nascut stilul Sabin Balasa, despre care se vorbeste cu atat de multa daruire astazi. Criticii de arta, dar si oamenii care ii privesc lucrarile, sunt fermecati de tot ce inseamna Sabin Balasa. Marc Havel marturiseste ca ,, lumina albastra din panzele lui e lumina visului, lumina spatiului. Sensibilitatea sa extrema se intalneste doar la acei mari pictori care au experimentat dureri si aspiratii inalte intr-o maniera calma’’. Sabin Balasa nu crede in cei care ,, se pricep la pictura’’, pentru ca nimeni nu trebuie sa se priceapa la frumos. Pictura pune pe tava frumusetea si nu e nevoie sa ai scoala multa ca sa sesizezi si sa te minunezi de manifestarile frumosului. La inceput, oamenii nu aveau precepte, nu stiau reguli, dar se plecau in fata inefabilului. Pentru acestia picteaza Sabin Balasa. N-a fost niciodata la fel cu cei din jurul lui. Si i-a fost greu. Si cand nu i-a fost destul de greu, a facut ceva ca sa-i fie si mai greu, toate pentru ca : ,, atunci cand este usor, nu exista merit si intotdeauna am fost tentat de lucrurile grele ale vietii ‘’ . Dar nu era singur. Lumea reflectata in panzele sale l-a vegheat : ,, de mic, eu am cunoscut doua lucruri, ori invidia totala si ura unora, ori dragostea enorma si aprecierea majoritatii ‘’. Cum era de asteptat, artistul roman a avut expozitii peste tot in lume, iar colectionarii platesc bani grei pentru lucrarile sale. Nu se sfieste sa afirme ca a avut comenzi si pe vremea dictaturii comuniste. Dar toti plateau, iar lucrarea era facuta asa cum dorea el, nu cel care o comandase. Astfel ca si-a urmat crezul, indiferent cine conducea Romania : ,, pictez pentru lume, si daca lumii nu-i place ce pictez, m-apuc de cizmarie’’. Sabin Balasa e un artist international, si nu e de mirare ca asa stau lucrurile, dar gloria si recunoasterea se castiga greu si se pastreaza in conditiile in care artistul si-a transformat viata ,, intr-o batalie continua intre mine si Sabin Balasa, pe care vreau sa-l intrec iar cu restul colegilor mei, de la Leonardo da Vinci incoace, ma inteleg bine’’ !
|
Oana Draganescu 11/27/2005 |
Contact: |
|
|