«Va, vis et deviens» sau « Live and become», un film de Radu Mihaileanu
Urmâresc traiectoria acestui regizor din momentul in care a fugit , in 1980, din tara, via Israel, pentru a cuceri Parisul si lumea filmului international.
Primul sâu film de referintâ este TRAHIR, un film grefat pe alienarea individului in regimul totalitar ceausist. Filmul a cistigat la festivalul filmului international din Montreal din 1992 premiul pentru cel mai bun film strâin. De o realizare impecabilâ, filmul redâ complexitatea pâienjenisului de minciunâ, fricâ, teroare si neîncredere al individului zdrobit de sistem, dar si umanismul, uneori surprinzâtor, al câlâilor sistemului. Filmul reuseste sa redea absurdul unui sistem in care fiecare individ poate avea o dublâ personalitate, de câlau si victimâ si o dublâ viatâ, cea afisatâ, conformâ, ternâ si cea camuflatâ, plinâ de lumina sperantei de a emigra.
Urmâtorul lui film de referintâ este TRAIN DE VIE, filmat in România in 1997, in majoritate cu actori români. Actiunea filmului se petrece in Moldova in 1945. Filmul trateazâ cu un amestec de umor românesc si evreiesc ŕ la Shalom Alehem, cu o anumitâ gidusie subtilâ si o voitâ stîngâcie a imaginii, subiectul holocaustului, reusind sâ facâ din trenul mortii , o inversâ parabolâ si o comedie explosivâ. Desi ideea unei comedii pe tema holocaustului îi apartine, impactul acestui film a fost umbrit de succesul anterior al filmului lui Benini, «Life is beautiful ».
Si iatâ, al treilea film de referintâ al acestui scenarist si regizor de talent.
Noul sâu film, «VA, VIS ET DEVIENS»(Live and become) a luat nenumârate premii în 2005, trei premii la festivalul de la Berlin, a deschis festivalul Cinemania la Montreal (cucerind Premiul Publicului) si a luat premiul publicului la festivalul de la Vancouver.
Ca si in TRAIN DE VIE, foloseste un cocteil perfect de dramâ, umor si parabolâ inversâ : un copil crestin de origine etiopianâ este salvat de la o moarte sigurâ pretinzînd câ este evreu. Filmul est periplul acestui copil in noua tarâ adoptivâ , trâind drama dezrâdâcinârii, a identitatii, a separârii de mama biologicâ si a adaptârii intr-o societate in care e mai mult decît o minoritate vizibilâ profund necivilizatâ, e un intrus.
Este un film bogat, dens, realist, profund, plin de umor, universal si magic, pe undeva un Forest Gump israelian.
Acest film, probabil foarte «low budget» si filmat in Israel intr-un timp record de 11 saptamâni, vibreazâ de omenie, dragoste, perseverentâ si tolerantâ, si asta fârâ sâ cadâ in lacrimongen.
Pe fundalul unei geniale fresce a societâtii israeliene intre anii 1980-2000, drama eroului principal este invâluitâ in aureola sacrificiului mamei bilogice, a câldurii sufletesti a familiei adoptive, a omeniei rabinului confident cit si a iubirii camuflate a israeliencei Sara.
Drama eroului principal este marcatâ de nenumârate situatii absurdo-comice care pun în luminâ fascinanta societatea israelianâ, contradictorie, primitoare, dar si rasistâ, cit si personalitatea acestui popor admirat si hulit, un melting-pot de culturi, de limbi, de civilizatii si de credinte, incepînd cu ateii si culminînd cu partidele religioase ultra-ortodoxe.
M-am regâsit, in parte, in Shlomo, in personajul principal. Si eu, neevreicâ, am emigrat in Israel, fârâ însâ sâ-mi camuflez identitate. Am plecat din România pregâtitâ sufleteste sâ mâ lovesc de discriminare la nivel oficial(politicâ de stat) si individual. Am fost surprinsâ de aceastâ societate extraordinar de deschisâ si de umanâ ! Experienta mea in Israel a fost atit de neasteptat de pozitivâ, incit mi-a fost la fel de greu sâ pârâsesc Israelul, tara de adoptie, cum mi-a fost sâ pârâsesc România..
Pe scurt, Radu Mihâileanu, e un scenarist si regizor de talent, al cârui nume trebuie retinut (si nu numai pentru rezonantâ sa româneascâ) si ale cârui filme nu trebuie pierdute.
Ii asteptâm cu nerâbdare urmâtorul film….
|
Viorica Aresteanu, Montreal 11/21/2005 |
Contact: |
|
|
