Sublinieri-aniversare
Hai sa ne tamaiem un pic!. Pe NOI cei de la Observatorul, vreau sa
zic. Si de ce nu? Puiu P. imi strecoara-spre surprinderea mea-
informatia ca sunt 10 ani de cand s-a format Cenaclul Observatorul-
si, cum mi-aduc aminte, sunt vreo 15 de cand s- a infiintat ziarul
Observatorul, imi asum dreptul "tamaierii".
Meritam!
Mai intai : in "peisajul jurnalisticii romanesti occidentale facem
nota discordanta din moment ce notele informative-stirile- sunt
secundare "greutatea" ziarului fiind comentariul, nota eseistica,
originalul ideii . Si atunci nici macar nu suntem ziar, suntem REVISTA
ceea ce ne aroga dreptul de a fi cel putin "altfel" ( ca sa nu zic
"unici)
Pe urma: Cenaclul! Intalnirile lunare, pornite din dorinta de a ne
cunoaste, de a ne clarifica interesul, de a intelege "unde stam", sunt
un consum de minti in actiune, sursa informationala, in sensul bun al
cuvantului, larga incursiune in problematica actuala, privire
analitica in istorie, fie a noastra fie a lumii, reintalnire nacesara,
ca sa nu zic vitala-ca mi-as trage spuza pe turta proprie- cu arta.
Si sunt 10 ani, zice Puiu-minte de inginer, organizata, nu ca a mea,
plecata deseori "cu sorcova" si deci total in afara cronologiilor!- 10
ani in care "fetzele" Cenaclului s-au definit, intr-un fel, in altfel
s-au diversificat, noi veniti integrandu-se firesc, mi-as permite sa
zic. Ce mai, existam, ba chiar existam solid!
Interesant de remarcat este eterogenul formational: ingineri,
profesori, doctori, scriitori, artisti, pictori, muzicieni,
tehnicieni, functionari si bineinteles Nicapetre !
Nota unica? Suflare romaneasca subordonata IDEII, curiozitatii
mentale, desfasurarii- in camp deschis- a posibilitatilor de
rascolire, de framantare a vietii ca atare sau concentrata
in valori- fie imediate fie permanente.
Adiacent: intalniri realmente prietenesti, fara animozitatile
confruntarilor opozitionale, acord general asupra dezacordului ca
manifestare a personalitatii, comunicare, de fapt, reala,
deschisa, tarele eventuale- de care suntem sau nu constienti- se
dilueaza probabil, poate chiar dispar in aceasta incercare de
reevaluare a conditiei noastre de romani suspendati intr-un spatiu
ingaduitor dar nu totdeauna suficient.
Si pe urma, un pahar de vorba, un vers eminescian, o balada chemata
acum de Tudor Gheorghe, un crampei de memorie nostalgica,
viziuni carpatine, prezente canadiene, viata si, gata!
Intalnirea noastra s-a terminat. Si de data asta!
Meritam "tamaierea"?
Sigur ca meritam si, La multi Ani!
|
Maria Cecilia Nicu 11/7/2005 |
Contact: |
|
|
