Starea ‘de gratie’ a scriitorului român ce trãieste în afara granitelor
Intrebarile legate de conditiile de creatie pe care le are un scriitor ce traieste in afara granitelor tarii de origine se pot reduce aproape la una singura: in ce masura faptul ca respectivul "nu traieste" in limba lui natala decat fragmentat ii influenteaza puterea de creatie? La fel de importanta este si intrebarea: influenteaza aceasta temele sale de creatie?
Voi incerca sa raspund acestor intrebari prin prisma experientei de creatie personale, intregita de faptul ca intre timp cunosc multi scriitori de limba romana din Germania. Listele de scriitori de pe www.rom2.de mi-au inlesnit aceasta.
1. Mediul lingvistic
Faptul ca "muncesc" in limba germana nu ma impiedica sa creez in limba materna, care nu se uita. Netraind in Romania, evolutia curenta a limbii, aparitia unor noi sinonime, neologisme, sintagme lexicale nu-mi mai sunt cunoscute in toata amploarea lor. Aceasta nu este insa un handicap, fiindca limbajul poetic este in conceptia mea redus la un nucleu de cuvinte care sunt oarecum atemporale. Pentru un romancier aceasta poate fi totusi un handicap. Aderand la parerea generala ca limbajul romanesc, mai ales cel din mass media scrisa si vizuala s-a deteriorat, devenind pe alocuri vulgar, nu simt ca poet lipsa limbajului romanesc cotidian din Romania.
2. Literatura romana
Traind in Germania scriitorului ii lipseste contactul strans cu literatura romaneasca contemporana. Desigur aceasta lipsa poate fi compensata prin achizitia de carti din Romania, prin abonamente la presa, prin vizionarea de emisiuni TV sau auditia posturilor de radio romanesti transmise prin satelit, insa un rest ramane tot neacoperit. Este aceasta "lipsa" un real dezavantaj? Nu cred, fiindca o creatie autentica nu se lasa influentata nici de stilul nici de temele aflate la moda.
3. Conditiile economice
Joaca conditiile economice in care se traieste in diaspora un rol? Cu siguranta, unul foarte mare. Ca argument aduc doar cunoscuta teorie a lui Maslow. Insa nu inseamna ca daca "esti inbuibat esti si creativ". Am folosit o expresie provocativa pentru a spune ca nivelul de trai in tari din Europa de Vest sau America de Nord fiind foarte ridicat, grija zilei de maine este mai degraba una generala, metafizica, lipsita de acuitate. Exista cu siguranta strãlucitoare exceptii , insa majoritatea romanilor din Germania de exemplu au un nivel de trai multumitor, deoarece, chiar lipsindu-le banii pentru achizitii de lux, hrana si imbracamintea sunt accesibile tuturor. Cine are imboldul sa scrie o poate face fara a risca flamanziri eminesciene.Observati aici ca ma detasez de teoriile care sustin ca Eminescu ar fi fost atat de prolific fiindca a avut conditii de trai precare.
4. Sindromul insular
Un scriitor aflat in diaspora poate pe nesimtite sa cada in ceea ce eu numesc "sindromul insular". Simtindu-se strain in mediul cultural, economic si lingvistic ales, el se retrage in limba, literatura si cultura romana precum pe o insula, pentru a se simti in largul sau. Aceasta poate stimula si intretine creativitatea, dar aceasta insula va fi "vizitata" perpetuu de "alizeele" culturii in care este gazduit, ceea ce il va face permeabil unor influente legate de temele pe care scrie, modul cum percepe lucrurile, implicit felul in care scrie. Scriitura sa dobandeste o "tenta germana" " franceza", engleza sau chiar italiana si spaniola. Aceasta duce la ceea ce numesc eu incrucisare (aproape de nuanta genetica a termenului, ceea ce se poate explica si prin termenul de mema) cu mediul cultural care-l gazduieste. Astfel, chiar daca involuntar, scriitorul exporta ceva din tara in care s-a decis sa traiasca si in cultura originara, transfer care se poate insa si in celalalt sens, catre cultura majoritara in care traieste.
5. Idolatrizarea limbii romane
Sindromul de "insularitate" schitat mai inainte conduce pe scriitorul roman din diaspora spre o idolatrizare a limbii romane. In ea se simte el cel mai bine, fiindca limba care il inconjoara nu-i este asa de apropiata afectiv ca si cea romana. Aceasta idolatrie se reflecta insa pozitiv, stimulîndu-i creatia.
6. Posibilitati de vanzare a cartilor
Acest aspect mercantil al vietii unui scriitor are o nuanta deosebita in viata din diaspora. Este clar ca majoritatea scriitorilor, indiferent de unde, (nu ma refer la
scriitori care scriu pe banda rulanda, care scot o carte la fiecare 6 luni) doresc sa isi vanda cartile nu pentru a isi castiga existenta, ci pentru a-si face cunoscute creatiile, pentru a ajunge la cititor. Ori aceasta se face prin intermediul pietei. Ei bine, piata de carte romaneasca in diaspora e cvasi-nulã, fiindca in Germania, de exemplu, nu existã nici un magazin care sa difuzeze carti scrise in limba romana . Ca atare autorii isi pot raspandi creatiile doar prin reclame in diverse medii (aici internetul se preteaza cel mai bine) si prin manifestari culturale romanesti. Vanzarea nu se face prin canalul clasic numit librarie, ci autorul trimite cartile doritorilor personal prin posta. Ca atare numarul vanzarilor este foarte redus, ceea ce este cu siguranta un handicap. Aici nu pot ajuta decat actiunile organizate in Romania, in care sunt implicati scriitori din diaspora, care merita toata lauda si trebuie reiterata si recomandata si altor foruri si institutii culturale.
7. Concluzie
Scriitorul roman care creeaza si traieste in diaspora are mai multe conditii propice care ii inlesnesc si stimuleaza creatia, decat cel care traieste in Romania. El este insa condamnat prin definitie sa nu fie cunoscut de publicul cititor roman. O unda de speranta imi da internetul, publicatii de creatie bazate pe internet, care fac sa dispara distantele geografice si care creaza o proximitate culturala romaneasca lipsita de granite. Aici adresez toata lauda tuturor celor care pun la dispozitie continutul revistelor literare si prin intermediul internetului.
|
Alexandru Draghici 11/4/2005 |
Contact: |
|
|
