„Live With Culture”, o initiativa a primariei din Toronto
A consacra un an special promovării culturii si artei – iată o initiativă pe cât de lăudabilă, pe atât de nobilă si generoasă pentru dinamica generală a vastului domeniu spiritual. Ideea apartine primarului metropolei Toronto, capitala provinciei Ontario, la al cărui cadru se circumscrie, dar ea poate avea reverberatii în aria întregii provincii si – de ce nu? – a culturii canadiene în ansamblul său. Demarată la începutul lunii octombrie sub denumirea sugestivă de „Live With Culture”, această amplă si ambitioasă actiune va dura până în ultima lună a anului următor. Referindu-se la acest eveniment, primarul David Miller evidentia : „Luând arta din galerii si aducând-o acolo unde oamenii trăiesc si muncesc înseamnă să facem din aceasta o componentă a vietii lor de fiecare zi”. Iată o latură importantă a strădaniei programatice de a apropia arta de cei cărora le este destinată, ajutându-i astfel s-o cunoască si să si-o însusească mai temeinic.
În atare viziune, nu mi se pare deloc întâmplător că manifestarea inaugurală a acestei veritabile campanii de lungă durată a avut loc în perimetrul statiei de metrou Eglinton, adică în cuprinsul celei mai solicitate retele din sistemul de transport al TTC, utilizată anual de peste 425 milioane de călători. Asadar, direct în calea de fiecare zi a oamenilor au fost instalate lucrări ale unor artisti-fotografi locali ca Michael Awad si Cylla von Tiedemann, alături de Julie Voyce si diversi alti reprezentanti ai artelor vizuale, au cântat membrii Orchestrei Simfonice din Toronto, a recitat poetul Michael St.George, au evoluat artistul-dansator Heather Hammond si Compania de tangou argentinian El Albrazo, au fost proiectate secvente de film etc. În acelasi timp, echipe mixte au traversat orasul, oferind momente selective de teatru, muzică si recitaluri de poezie. În paralel, importante institutii culturale ca Royal Ontario Museum (ROM) si Art Gallery of Ontario (AGO) si-au deschis larg portile pentru a primi tot mai multi vizitatori, creându-le posibilitatea de a-si exersa talentul personal în domeniul picturii în săli special amenajate în acest scop, asa cum în Muzeul de ceramică copiii si vârstnicii pot modela în lut diferite figurine ori alte compozitii pe teme date...
Ziarele dedică spatii unor evenimente la zi din suita acestor multiple manifestări, consemnând noile aparitii de cărti si întâlnirile cu autorii lor, deschiderea unor expozitii de artă plastică, gale de film, spectacole de teatru, muzică, dans, operă etc.
O asemenea sustinută campanie ar putea părea unora gratuită si inutilă, în contextul vietii atât de trepidante si de practice (job, bussines etc.) a locuitorilor metropolei noastre. Dar este evident că tocmai în aceste conditii se încearcă a se aduce arta cât mai aproape de oameni, ca beneficiari nemijlociti ai acesteia. A reda individului – prin artă si cultură – dimensiunea sa umană si spirituală firească, a-l înnobila si sensibiliza în comportamentul si reactia sa de fiecare zi, a-l conecta la zestrea culturii si civilizatiei umane – iată scopul si câstigul previzibil al acestui original maraton cultural.
Un gazetar mai sugubăt si-a intitulat articolul „Can – Culture”, ceea ce ar putea să însemne foarte bine „cultura canadiană”, dar si „cultura la cutie” (engl.can = cutie de conserve, cană, bidon). Dar, dincolo de acest calambur, autorul se arată foarte ferm în a demonstra că bunurile culturale reprezintă hrana spirituală a omului, ele fiind un alt fel de „food”, un altfel de „aliment” ce niciodată nu va putea fi cumpărat la pachet sau la gramaj, din numeroasele si ticsitele magazine de profil.
Un alt ziarist nota că o asemenea campanie întinsă pe parcursul unui an si câteva luni este, desigur, oportună si benefică, dar că, totusi, adevărata cultură se asimilează nu prin „surogate de stradă” si „simple aspecte ambientale”, ci în incinta scolilor de toate gradele, în biblioteci, în sălile de teatru si cinematograf, în zonele de jonctiune a valorilor nationale cu cele universale. Cu o conditie: preturile de accedere spre „amfiteatrele culturii” să fie tot mai permisibile pentru toti cei cu disponibilităti materiale mai modeste.
Un prieten, profesor la un colegiu din Toronto, îmi atrăgea atentia asupra unui fapt de care se face mult caz în Canada: multiculturalitatea. Adevărata bătălie pentru însusirea culturii – accentua interlocutorul meu – trebuie dusă în sânul multelor si diverselor comunităti existente în Toronto, ca si în alte mari centre administrative ale Canadei. Căci, preciza el, deseori, din cauza prea trâmbitatele multiculturalităti nu se mai pot zări... copacii. Înclin să-i dau dreptate amicului meu, gândindu-mă că, de fapt, fiecare locuitor din Toronto este legat, mai mult sau mai putin de o anumită comunitate, care, la rândul ei, cultivă o seamă de precepte, traditii si valori culturale ce tin de istoria si civilizatia tării de origine. Si cred că acesta este un adevăr major de care trebuie tinut cont în premisele oricărei actiuni de genul „Live With Culture”, pentru a realiza gestul convergent si integrator al afluxurilor culturale venind din sânul tuturor colectivitătilor etnice co-existente.
În această ordine de idei, mă gândesc la o serie de nuclee cultural-artistice românesti din Toronto care îsi aduc, pe măsura posibilitătilor lor, contributia la mobilitatea culturii si artei canadiene. Un loc aparte îl ocupă Cenaclul „Observatorul”, care promovează în cadrul întâlnirilor sale publice noile aparitii editoriale din România si Canada, muzica, poezia, celebrarea unor evenimente istorice si culturale din tara natală si din cea de adoptie etc. La rândul său, revista „Observatorul”- acest veritabil „Contemporanul” pentru toti românii din spatiul nord-american, cu o prestatie tot mai apreciabilă de la un număr la altul – îngemănează în paginile sale articole si atitudini antrenante, sub semnătura unor colaboratori pentru care competenta si probitatea profesională reprezintă o adevărată carte de vizită. Fără îndoială, Cenaclul si revista „Observatorul” – fenomen comunitar românesc care îsi dovedeste tot mai deplin viabilitatea – se înscriu, prin aportul lor, ca un fapt notabil si meritoriu în fluxul general al multiculturalitătii canadiene si, în spetă, al initiativei torontiene „Live With Culture”...
|
Ion Segarceanu 11/3/2005 |
Contact: |
|
|
