Globalizarea in sapte teze
1. Competitia dintre comunism si capitalism s-a încheiat cu victoria globalizării pentru că „drepturile omului” sunt mai protejate într-o societate democratică capitalistă, decât în conditiile inumane de „Lagăr” ale dictaturii proletariatului.
2. După colonialism, exista teama de capitalul international si de corporatiile transnationale, azi e exact pe dos. Statele fac totul pentru atragerea capitalului si corporatiile străine, pentru că vor să profite de globalizare, nu să fie victimele ei. Nimic nu-i mai dăunător ca izolarea, pentru ca azi nici o tară nu mai poate să-si rezolve problemele singură.
3. Globalizarea reduce decalajele economice dintre metropole si neocolonii, dar mai ales combate sărăcia. Toate băncile si companiile transnationale plătesc pretutindeni mai mult decât firmele autohtone. Companiile transnationale aduc în tările postcoloniale Know-how, creează locuri de muncă calificate, astfel puterea de cumpărare creste si în final ele contribuie la deblocarea cercul vicios al subdezvoltării din „Lumea III”.
4. Umanizarea globalizării începe cu întelegerea fenomenului, urmează armonizarea globalzării cu interesul national în conditiile în care are lor o „denationalizare” a statului. Nationalisti trebuie să fie europeni si globalisti, dacă-si iubesc, cum afirmă, patria, tara.
5. Politica natională este cu atât mai mult în folosul neamului cu cât devine mai globală. Limitarea suveranitătii statului face posibilă integrarea euro-atlantică, în lume, fără de care o dezvoltare social-economică nu mai e posibilă. Capitalul e pretutindeni binevenit, dar trebuie practicată o politică financiară comună cu Banca Mondială si FMI, pentru că o liberalizare a pietei de capital fără control poate duce la destabilizare.
6. Globalizarea miscărilor social-politice transnationale, a capitalului international impun ca si politica natională de succes să se comporte similar, să depăsesc granitele si să între în rând cu lumea globalizată. O revenire la statul national din trecut e imposibilă.
7. Neocomunisti asa numitii nostalgici ca si eternii anarhistii se opun globalizării propagând etnoromanismul si protectionismul. De fapt e vechia propagandă colectivistă, national-socialistă si comunistă în blană de oaie ecologică. Retorica altruistă a celor care se opun globalizării în mediile burgheze din vest ascunde de multe ori teama celor din „Lumea I” că datorită globalizării vor pierde vechile privilegii din „Lumea II si III”.
|
Viorel Roman 10/27/2005 |
Contact: |
|
|
