Cu poeta Doina Guriță din Spania
Poetă, profesoară, jurnalistă, traducatoare și promotoare a dialogului intercultural, lector univ. dr. Doina Guriță este una dintre vocile românești care și-au transformat parcursul profesional într-o frumoasă și detașată punte între culturi.
Cu o carieră universitară solidă la Universitatea „Petre Andrei” din Iași și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (membră a Asociației economiștilor din Romania AFER) cu stagii academice în Franța, Italia și Elveția și cu un palmares literar impresionant – încununat de Grand Prix de Poésie (Franța, 2025), Premiul Naji Naaman (Liban, 2024) și Ordinul Meritul Cultural Eminescu (Filiala Timiș a UZPR, 2024), lector univ. Doina Guriță dovedește că arta și știința pot coexista în același limbaj al frumuseții și al echilibrului interior.
Prezență constantă în mediile literare europene, președintă a Filialei Europress Spania a UZPR și membră a celor mai importante asociații de creație din Franța, Spania și România, poeta își continuă misiunea de ambasador al limbii române cu o eleganță și o discreție care inspiră.
În dialogul care urmează, lector univ. dr. Doina Guriță ne vorbește despre recunoaștere, credință, echilibru, poezie, televiziune culturală și jurnalism internațional – teme care definesc atât opera, cât și ființa sa.
Recunoaștere internațională
Sorin Micuțiu: Doamnă lector, ați fost distinsă în 2025 cu Premiul I al Marelui Juriu – Grand Prix de Poésie, acordat de Societatea Poeților și Artiștilor din Franța. Cum ați trăit acest moment și ce reprezintă pentru dumneavoastră această nouă recunoaștere venită dintr-un spațiu cultural de referință?
Doina Guriță: A fost o surpriză și, în același timp, o mare bucurie sufletească. Premiul Marelui Juriu al Société des Poètes et Artistes de France este una dintre cele mai înalte recunoașteri pentru un autor străin, iar faptul că ceremonia s-a desfășurat în sala Valpré, Écully, un loc cu tradiție în conferințe culturale și congrese internaționale, a dat evenimentului o notă de noblețe aparte.
Am primit acest premiu pentru ansamblul creației mele poetice – pentru vocea lirică ce unește sensibilitatea românească cu universul spiritual european. Poezia mea vorbește despre lumină, dor, memorie și transcendere, iar juriul a apreciat autenticitatea trăirii și profunzimea expresiei.
Consider acest premiu nu doar o recompensă personală, ci și o recunoaștere a literaturii române contemporane, a modului în care ea reușește să emoționeze și să depășească granițele limbii, purtând cu sine vibrația unei culturi profunde și universale. De aproximativ șase ani, am avut bucuria să primesc aproape toate premiile importante oferite de Société des Poètes et Artistes de France. Mai lipseau doar câteva distincții, pentru a ajunge la Marele Premiu al Marelui Juriu. Acest moment a venit firesc, ca o încununare a unui parcurs constant, al pasiunii și al credinței în poezie – o recunoaștere nu doar personală, ci și pentru literatura română, care își face tot mai mult loc în spațiul cultural european.
Relația cu spațiul francofon
S.M.: Este deja al patrulea premiu important primit din partea organizațiilor literare franceze, după cele de la Metz, Barbizon și Sorèze. Cum s-a construit această relație de încredere și admirație reciprocă între poezia dvs. și sensibilitatea publicului francofon?
D. G.: Am o legătură strânsă cu spațiul cultural francez: am studii doctorale la Lyon și o activitate de cercetare extinsă în întreaga Franță. Sunt membră a Société des Poètes de France, a Académie de Poésie Française Montmartre, A societatii poetilor din Franta SPF, L”Arche Culturelle, și a altor societăți culturale de prestigiu.
În plus, am onoarea de a fi ambasadoarea orașului Lyon, un rol care mă responsabilizează și îmi oferă oportunitatea de a promova cultura și literatura română în context internațional. Cred cu tărie că literatura și poezia sunt punți între popoare, limbi și suflete.
Interconectarea culturilor și rolul de ambasador
S.M.: Sunteți o prezență activă nu doar în România, ci și în Spania și Franța – președintă a filialei UZPR Spania Europress, membră a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Spania și a Academiei de Poezie Montmartre din Paris. Cum reușiți să creați o punte între aceste lumi culturale atât de diferite?
D.G.: Am obținut numeroase premii în Spania, printre care Premiul I, Marele Premiu al Târgului de Carte din Getafe, Marele Premiu „Mihai Eminescu” și Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Casei de Cultură din Getafe.
Moderez emisiuni la Lira TV și sunt foarte activă în Uniunea Scriitorilor din Spania.
În plus, activitatea mea poetică și culturală se întinde la nivel internațional – în Franta Italia, Canada, India și multe alte țări – ceea ce îmi permite să promovez literatura română și să construiesc punți între culturi.
Rațiune și sensibilitate
S.M.: Ați afirmat cândva că poezia este „un act de credință și de luciditate”. Cum se împletește în creația dvs. credința cu rațiunea, mai ales având o formație solidă în economie și marketing?
D.G.: Da, am spus și cred în continuare că poezia este un act de credință și de luciditate. Credința dă aripile, iar luciditatea trasează conturul zborului. Fără credință, poezia s-ar pierde în neantul visării, iar fără luciditate ar deveni un simplu exercițiu de imaginație. În creația mea, aceste două dimensiuni coexistă și se completează – credința vine din adâncul sufletului, dintr-o legătură profundă cu divinul și cu frumusețea nevăzută a lumii, în timp ce rațiunea, formată prin studiul economiei și al marketingului, aduce rigoare, măsură, o disciplină interioară a cuvântului.
Am învățat că poezia, asemenea unei strategii de viață sau de piață, are nevoie de claritate și echilibru. Rațiunea îmi structurează gândul, dar credința îl transfigurează. Împreună, ele creează acel spațiu interior în care poezia prinde viață – sinceră, lucidă și, totodată, plină de lumină.
Influența cercetării asupra poeziei
S.M.: Teza dvs. de doctorat a abordat tema Turismului religios în zona de Nord-Est a României, o cercetare unică prin prisma conexiunii dintre știință și spiritualitate. Cum a influențat această experiență cercetarea poetică ulterioară și felul în care priviți lumea?
D.G. Acea perioadă m-a învățat că știința și poezia nu se exclud, ci se completează. Cercetarea mi-a oferit rigoare, ordine și luciditate, iar poezia a transformat acea rigoare în emoție și sens. De fapt, cred că poezia mea de după doctorat s-a așezat mai mult în lumina reflecției, a interiorului ordonat de înțelegere, dar păstrând în același timp misterul și fiorul credinței.
Am descoperit, astfel, că spiritualitatea poate fi studiată cu instrumente științifice, dar înțeleasă cu inima. De aceea, poezia mea a devenit, treptat, un loc de întâlnire între rațiune și revelație, între analiza lucidă și vibrația metafizică. Privind lumea prin ambele lentile – cea a cercetătorului și cea a poetului – am învățat că adevărata cunoaștere se naște din echilibru.
Învățături de la mentorii literari
S.M.: – Ați debutat sub îndrumarea poetului Cezar Ivănescu. Cum vă raportați astăzi la acea moștenire spirituală și literară? Ce ați învățat din acea perioadă de formare și ce lecții le transmiteți tinerilor debutanți?
D.G.: Despre învățăturile mele și maeștrii care mi-au fost aproape. Am avut norocul să mă nasc într-o lume în care cuvântul era sacru, iar poezia – o formă de respirație. Drumul meu prin literatură a fost luminat de întâlniri, de voci și de cărți care mi-au devenit prieteni de o viață. Vin din cenaclul lui Cezar Ivănescu, loc de rugăciune poetică, de rafinare a expresiei și de înțelegere a cuvântului ca act de purificare. Cezar Ivănescu mi-a arătat că poezia nu se scrie, ci se trăiește, că versul e o stare de ființă, nu un exercițiu al minții.
De la Eminescu am învățat tăcerea dintre cuvinte și infinitul dintr-un vers. El m-a învățat că poezia e mai mult decât frumusețe – e un mod de a fi, o dimensiune cosmică a sufletului românesc. Nichita Stănescu m-a făcut să înțeleg că metafora nu e un ornament, ci o respirație a spiritului, o joacă divină între om și cuvânt.
De la Lesnea am primit lecția echilibrului, a purității limbajului și a poeziei care se rostește cu simplitate, dar se aude până în adâncurile inimii.
George Țărnea mi-a arătat că poezia are trup și sânge, că trebuie să curgă viu, sincer, din durere și din bucurie. Iar de la Sadoveanu, am deprins puterea povestirii, mitul și rădăcina – legătura cu pământul, cu tradiția, cu tot ceea ce face dintr-un cuvânt un arbore al neamului nostru.
Am privit și spre Răsărit, unde Dostoievski m-a învățat anatomia sufletului, iar Tolstoi, moralitatea frământată a omului care caută sensul. Ei mi-au arătat că literatura e, în fond, o căutare de sine, o rugăciune spusă în taină în fața lumii.
Poezia mea s-a născut din toate aceste întâlniri – din ecoul lor adânc, din iubirea pentru frumusețea cuvântului, dar mai ales din dorința de a continua un fir nevăzut al culturii române, acel fir care leagă tradiția de modernitate, lacrima de lumină, tăcerea de nemurire.
Experiența în televiziune culturală
S.M.: Pe lângă activitatea literară și academică, ați moderat emisiuni culturale la Lira TV și MPlus TV Internațional. Ce v-a determinat să vă apropiați de televiziune și cum se diferențiază comunicarea poetică de cea jurnalistică? Cum a influențat televiziunea modul în care vă raportați la public?
D.G.: Am învățat, de-a lungul anilor, că televiziunea nu este doar o profesie, ci un mod de a trăi printre oameni și de a dărui. De mică am simțit chemarea către acest univers al imaginii și al cuvântului rostit. Îmi plăcea să privesc cum se naște o emisiune, cum fiecare gest, fiecare privire devine mesaj. Așa am înțeles că televiziunea este o formă de poezie în mișcare.
Experiența mea în mediul cultural și în televiziune s-a împletit mereu cu dragostea pentru artă, pentru frumos și pentru autentic. La MTV Plus Internațional, la Lira TV, la TV Moldova și în alte colaborări media, am descoperit cum se poate vorbi despre cultură, literatură, jurnalism și oameni cu suflet – nu doar prin cuvinte, ci prin imagine, prin vibrația unei priviri, prin emoția transmisă direct publicului.
Am învățat că a lucra în televiziune înseamnă, înainte de toate, a dărui din tine: din poezia mea, din gândul meu, din bucuria de a fi aproape de oameni. Pentru mine, fiecare apariție, fiecare proiect a fost o parte din viață, un dialog sincer între inimă și ecran.
Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine, care au privit, au ascultat și au simțit.
Mulțumesc pentru vizionare, dar mai ales pentru emoție.
Rolul în UZPR și conducerea unei filiale internaționale
S.M.: – Sunteți Președinta filialei Europress Spania a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cum vedeți rolul unei astfel de filiale într-un context internațional și ce provocări și satisfacții a adus implicarea în conducerea unui colectiv de jurnaliști români aflați în diaspora?
D.G.: Intrarea mea ca președintă a filialei Europress în Spania și alegerea mea în această funcție nu au făcut decât să consacreze rolul meu, dragostea mea față de oameni și pasiunea mea pentru jurnalism. Această responsabilitate reafirmă ceea ce mi se pare cel mai valoros: frumusețea cuvântului scris, căutarea adevărului și angajamentul față de dreptate. Fiecare zi în această funcție este o confirmare a credinței mele că jurnalismul nu este doar o profesie, ci un mod de a fi, de a dărui și de a lumina prin informație.
Intrarea mea în Uniunea Ziariștilor Profesioniști nu a fost doar un pas administrativ, ci o consacrare a întregii mele munci de o viață. A reprezentat recunoașterea unui drum parcurs cu credință, responsabilitate și respect față de adevăr.
Tot ceea ce am făcut până acum – fiecare proiect, fiecare cuvânt rostit sau scris – a avut un singur scop: să transmit oamenilor sinceritate, adevăr și transparență, valori în care cred cu toată ființa mea. Această apartenență nu este un titlu, ci o misiune morală, o datorie de onoare față de public și față de mine însămi. În fiecare zi încerc să ofer din ceea ce am acumulat, cu dragoste și cu responsabilitatea pe care doar experiența o poate aduce.
Recunoaștere internațională și percepția poeziei românești
S.M.: Ați fost recompensată cu Premiul Naji Naaman din Liban și cu Ordinul Meritul Cultural Eminescu în România. Cum simțiți că este receptată poezia românească în spațiile culturale extraeuropene și ce surprize v-au adus întâlnirile internaționale?
D.G.: Recunoașterea internațională nu este doar o validare personală, ci o confirmare a faptului că poezia românească are o voce distinctă, puternică și universală. Ea nu se traduce doar prin cuvinte, ci prin vibrație, prin trăirea unei sensibilități unice, care reușește să atingă sufletul cititorului din orice colț al lumii.
În Liban, la Premiul Naji Naaman, unde au fost mii de participanți din întreaga lume, am simțit pentru prima dată cum poezia românească se face înțeleasă dincolo de barierele limbii. A fost o emoție aparte – aceea de a vedea cum versul românesc, născut dintr-o taină a sufletului nostru, se transformă într-un limbaj universal.
Ordinul Meritul Cultural Eminescu, marile premii Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Marele Premiu al Târgului de Carte din Madrid sau Marele Premiu de la Florența sunt borne care confirmă nu doar un parcurs literar, ci și un dialog continuu între culturile lumii. Poezia românească este privită cu admirație, cu o curiozitate tandră și, de multe ori, cu uimire – pentru profunzimea ei metafizică, pentru capacitatea de a transforma durerea în lumină și dorul în speranță. În spațiile extraeuropene, am descoperit o deschidere extraordinară. În lumea arabă, în special, poezia este trăită ca un act sacru, iar sensibilitatea românească rezonează perfect cu această venerație pentru cuvânt. În America Latină, am întâlnit o pasiune similară pentru metaforă și destin.
Întâlnirile internaționale mi-au adus nu doar recunoașteri, ci și prietenii culturale, colaborări neașteptate, descoperirea unor poeți și editori care văd în România un izvor autentic de inspirație. Surprizele au venit mereu prin oameni – prin felul în care o poezie născută din inima Moldovei, de pildă, poate emoționa un cititor din Beirut, Paris sau Buenos Aires.
Poezia românească, în esență, nu este doar citită, ci simțită. Ea are o forță tăcută, o lumină care se așază în inimă.
Rolul de cadru universitar
S.M.: Fiind profesor la Universitatea „Petre Andrei” și cadru asociat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, ce înseamnă pentru dvs. să formați tineri într-o lume în care valorile par să se schimbe atât de rapid? Cum le insuflați dragostea pentru cultură și limbă?
D.G.: A forma tineri într-o lume aflată într-o continuă transformare este o misiune, dar și o mare responsabilitate. Trăim într-o epocă în care valorile se rescriu cu o viteză amețitoare, în care tehnologia domină atenția, iar reperele umaniste par, uneori, estompate. Tocmai de aceea, rolul profesorului devine cu atât mai esențial – acela de a reda tinerilor gustul pentru autentic, pentru profunzime, pentru sens.
Încerc, prin tot ceea ce fac, să le arăt că educația nu este o obligație, ci o formă de libertate interioară. Că limba, cultura și literatura nu aparțin trecutului, ci sunt cheia prin care putem înțelege și modela prezentul. În sala de curs, dialogul este pentru mine un spațiu viu, în care îi provoc să gândească, să simtă, să argumenteze, dar mai ales să se descopere.
Le vorbesc despre cultură nu ca despre o materie de studiu, ci ca despre un mod de a trăi frumos, cu respect pentru cuvânt, pentru istorie și pentru identitate. Dragostea pentru limbă nu se impune – se transmite prin pasiune, prin exemplu personal,
prin felul în care vorbești despre ceea ce iubești. Pentru mine, fiecare student este o poveste în devenire, iar dacă reușesc să aprind o singură scânteie de curiozitate, de iubire pentru cultură, înseamnă că misiunea mea de profesor a fost împlinită.
Notă biografică
Lector univ. dr. Doina Guriță este o personalitate complexă a culturii europene contemporane – poetă, eseistă, jurnalistă culturală, profesor universitar și promotoare activă a dialogului intercultural.
Doctor în științe economice, specializată în marketing (cu teza Turismul religios în zona de Nord-Est a României), a urmat stagii de perfecționare în Franța, Italia și Elveția. Este profesor conducător de doctorat la Universitatea „Petre Andrei” din Iași și cadru didactic asociat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (FEAA).
În plan literar, și-a început parcursul în cenaclul coordonat de poetul Cezar Ivănescu, debut care i-a deschis drumul spre o carieră marcată de rigoare artistică și rafinament intelectual. Autoare a numeroase volume – Gânduri din abis, Lacrimi de sticlă, Poem alb, Farmecul iubirii, Închisă în cuvinte – Lector univ. dr. Doina Guriță s-a impus printr-o voce poetică distinctă, recunoscută în România și în spațiul european.
De-a lungul timpului, a devenit ambasadoare culturală a orașului Lyon (Franța), a colaborat cu diverse publicații literare și a moderat emisiuni culturale la Lira TV – prima televiziune dedicată românilor din Spania – și la MPlus TV Internațional. Activitatea sa a fost recompensată cu numeroase distincții literare, dintre care amintim:
- Grand Prix de Poésie – Premiul I, SPAF, Franța (2025)
- Marele Premiu de Merit Naji Naaman, Liban (2024)
- Premiul „Ordinul Meritul Cultural Eminescu”, UZPR, Timișoara (2024)
- Premiul „Crucea Valorilor Culturale”, Casa de Cultură Getafe, Madrid
– Locul II Alpha et Noel, SPAF, Anncey, France
- Locul III – Marele Premiu al Juriului Henry Meillant, Metz, ‘Franța
- Premiul de Excelență, Centrul Cultural Getafe (2024)
- Marele Premiu Internațional de Poezie, Metz, Franța (2024)
- Marele Premiu al Festivalului „Mihai Eminescu”, Madrid (2023)
- Marele Premiu al Festivalului Nichita Stanescu, Getafe (2022)
– Premiul Recoltei editoriale pentru volumul Poem Alb, Primăria Iași și Casa de cultură Mihai Ursachi (2021)
Este președinta filialei Europress Spania a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și membră a celor mai prestigioase organizații literare europene: Uniunea Scriitorilor din România (filiala Iași), Uniunea Națională a Scriitorilor din Spania (UNEE), Societatea Poeților și Artiștilor din Franța (SPAF), Societatea Poeților Francezi (SPF) și Academia Franceză de Poezie Montmartre (ADELF), a Casei de cultură Naji Namaan, a Asociatiei Scriitorilor din Bruxelles, Valonia. De asemenea, este membră activă în numeroase reviste și asociații literare din România și din străinătate.
Prin întreaga sa activitate universitară, literară și jurnalistică, Lector univ. dr. Doina Guriță se afirmă ca o veritabilă ambasadoare a limbii și culturii române în spațiul european contemporan.
Nota personală
Ieșind din dialogul cu d-na lector univ. dr. Doina Guriță, rămâi cu impresia unei prezențe care combină eleganța, erudiția și sensibilitatea artistică. Este o voce care nu doar scrie poezie, ci o trăiește, o respiră și o împărtășește cu ceilalți, construind punți între culturi și generații.
Privind parcursul său, de la debutul sub îndrumarea lui Cezar Ivănescu, până la recunoașterea internațională în Franța, Liban sau Spania, devine clar că fiecare premiu, fiecare proiect academic, televiziune sau inițiativă jurnalistică reflectă mai mult decât talent – reflectă o dedicare constantă și o pasiune profundă pentru cuvânt și dialog.
Dincolo de titluri și distincții, ceea ce impresionează cel mai mult este disponibilitatea d-nei lector univ. dr. Doina Guriță de a împărtăși experiența sa, de a inspira tinerii și de a construi punți între lumea poetică, cea academică și cea media. Este un exemplu viu al modului în care cultura, educația și arta se pot întâlni într-o viață dedicată frumosului și înțelegerii reciproce.
Sorin Micuțiu
UZPR
|
Sorin Micuțiu 11/6/2025 |
Contact: |
|
|
