Amintiri din Bucurestiul iubit
Acum cateva zile am primit un pachetel de bomboane fondante aduse chiar din Bucuresti si pentruca odata cu ele au navalit si amintirile, mi-am zis ca este timpul sa astern pe hartie cateva randuri despre Bucuresti, orasul meu natal.
Desi a trecut ceva timp de cand m-am intors din Romania, nu am uitat o iota din cele ce am vazut anul acesta. Ma tem insa ca relatarile mele sa nu fie subiective, influentate de amintiri: mirosului florilor de tei de la Sosea, castanii inalti pe care-i asteptam cu nerabdare sa-si scuture bogatia de fructe lucioase si dure, plimbari pe bulevardele Bucurestiului in zilele ploioase, asteptarile la ceasul de la Universitate, seri petrecute in restaurantele micute in care intram adesea cu grupul de colegi dupa o predare de proiect, profiterolul la Cofetaria Nestor…
Primavara in Bucuresti trece pe nesimtite si deodata te trezesti cufundat in valul de caldura al verii, fara sa fi avut timp sa-ti arborezi noul pardesiu alb. Asa se intampla de obicei dar anul acesta a facut exceptie. Ploile au scaldat pamantul romanesc din vest in est si din nord in sud fara exceptie ; au devastat largi suprafete, au distrus baraje, luat poduri, spalat sate si campuri insamantate, au distrus apoi recolte care de bine de rau scapasera neatinse un timp.
Bucurestiul a fost si el atins destul de rau. Ma intreb ce s-a intamplat cu sistemul de canalizare ? De ce nu a facut fata volumului de apa cazut ? Sa fi uitat inginerii sa prevada canale de evacuare a apelor pluviale ? sa fie acestea prea putine, infundate sau acoperite de asfalt ? Ori poate lipseste o privire de a Palatul Telefoanelor a fost construit in 1933 ; planul arhitectural al edificiului a fost intocmit de arhitectul Edmond Van Sanen Algi din New York.
nsamblu a Directiei Apelor or a Sectiei de Urbanism a orasului ?
Cu toate aceste neajunsuri am reusit sa ma plimb pe strazi si sa vizitez nu numai rude si prieteni dar si monumente vechi ale orasului, muzee, expozitii temporare cat si parcuri.
Venind din afara observi cate cladiri se repara, cat de multe se construesc, observi schimbarile in bine ce se petrec in oras. Vezi ca se incearca sa se dezvolte o retea stradala de elita ; observi insa si rezultatul negativ al folosirii materialelor de constructie de calitate necorespunzatoare.
Am fost placut impresionata de fatadele noi ale unor sucursale bancare, care au indrazanit sa instaleze vitrine largi, de sticla, lipsite de bare si zabrele. Am vazut in sfarsit terminata restaurarea bisericii Sf. Gheorghe Nou (Mormantul lui Constantin Brancoveanu se afla acolo). Se lucreaza de zor la refacerea bisericutei brancovene de la Spitalul Coltea, construita de Slugerul Udrea in 1701.
Am descoperit o incantatoare biserica cu hramul Sf. Razvan chiar in spatele bisericii Sf. Gheorghe, pe o straduta dosnica in care ajungi printr-un pasaj ascuns.
Am mers pe Lipscani cu durere in suflet. Magazinul Bucuresti este dezafectat; langa el se casca o groapa stirba, martora a vechimii zidurilor cladirii demolate ; chiar in aceasta stare putem admira caramida ingusta caracteristica arhitecturii vechi bizantine, tesuta in straturi orizontale perfecte. Mai sus pe stanga strazii, niste superbe usi de lemn sculptat, martore ale unor vremi apuse, abia se tin in picioare, negre si carbonizate; vinovatul este focul pus probabil pentru distractie de grupuri ratacitoare de noctambuli, amatori de senzatii tari.
Este adevarat ca s-au deschis nu de mult, o banca si un nou restaurant pe Lipscani si ca mai sunt magazine care incearca sa suplineasca faima apusa a comertului de tesaturi, artizanat, incaltaminte a acestei strazi comerciale. Din pacate tot mai multe magazine se inchid, as cum este cazul magazinului de stofe si tesaturi pentru decoratiuni de interior, magazin care nu era cu nimic mai prejos de oricare magazin de Interior Design din Toronto.
Masinile parcate la intersectia Lipscanilor cu str. Smardan, nu aduc nimic interesant strazii si nu fac decat sa ingreuieze circulatia pietonilor care se strecoara cu greu printre ele. Este adevarat ca problema parcarii automobilelor in Bucuresti este din ce in ce mai acuta.
Cladirea Bancii Nationale se bucura de o atentie deosebita : cele doua cupole dinspre Stada Lipscani vor primi un nou finisaj. Am admirat talentul dulgherilor ce au pus schela pe acele semisfere greu de urmarit in spatiu. Se vede ca stiu meserie oamenii acestia !
Pentru a ajunge in Calea Victoriei fara a urmari Lipscaniul, poti sa treci prin Pasajul Villacrosse. De sus lumina se cerne discreta iar zgomotul traficului din Calea Victoriei este inabusit parca, sub bolta semicilindrica de sticla si otel construita la inceputul secolului trecut, marturie a stilului Art Deco in Bucuresti.
Ne amintim ca Bucurestiul a fost supranumit Micul Paris din cauza cladirilor monumentale stil neoclasic construite la sfarsitul sec 19, gradinilor incantatoare presarate ici si colo, pasajelor acoperite cu sticla cum este cel de care am vorbit mai sus. (Pasajul Victoria, intre Str Academiei si Calea Victoriei este un alt pasaj ce ar merita renovat)
Muzeul National de Istorie al Romaniei situat la nr 12 al Caii Victoriei in cladirea fostului Palat al Postelor, este un santier deschis de restaurare si consolidare care va dura cca cinci ani. Initiativa este bine venita pentru aceasta cladirea de stil neoclasic construita intre 1894 si 1900, care gazdueste cca 600000 de exponate in momentul de fata. Parterul se poate vizita si cuprinde interesante piese de arheologie si numismatica, marturii ale apartenentei romanilor la cultura latina. Intrarea la muzeu este la un pret accesibil (in jur de un dolar canadian), dar daca vrei sa faci poze pretul se ridica la 300000 lei.
Talentul muzeologilor romani se vede peste tot : la demisol este o replica in marime naturala a Coloanei lui Traian de la Roma (doar aza ei pana la o inaltime de 2 etaje). Mulajele ce sunt expuse pe pereti sunt explicate in amanuntime, asa incat un tanar ce studiaza istoria dacilor si a razboaielor romane, se poate instrui fara a merge la Roma. Lumina patrunde prietenoasa si calma, punand in valoare exponatele. Opus acestei sali se afla tezaurul, adapostit intr-o sala cufundata in intuneric, unde numai vitrinele sunt luminate; lumina este galbena, reflectata de aurul din care sunt facute exponatele. Aici sunt piese gasite in subsolul Romaniei, in diferite zone (sunt si vreo doi pui ai faimoasei Closti de Aur de la Pietroasa, care stau discreti intr-o vitrina printre alte exponate); in alte vitrine sunt diademe, bratari si pandantive ce au apartinut domnitorilor romani cat si domnitelor romance. Vizita acestui muzeu a fost o frumoasa surpriza pentru mine.
Mergand in sus pe Calea Victoriei am remarcat noua fatada a Palatului Telefoanelor; placile de travertin ce placau fatadele ciuruite de gloante au fost inlocuite cu placi noi care probabil au costat enorm. Nu de mult a fost terminata restaurarea, inceputa in 1997. Palatul Telefoanelor a fost construit dupa planul arhitectural intocmit de arhitectul Edmond Van Sanen Algi din New York, in 1930. Receptia finala a avut loc in 1933.
Pe aceeasi parte cu Palatul Telefoanelor, fosta terasa Otetelesanu renumita in vremea lui Caragiale, a cedat locul unui viitor zgarie-nori, care va da o noua aliura Caii Victoriei. Adanc, adanc in pamant, fundatiile conturate de cofrajele de tego cu armaturile calculate la gradul inalt de seismicitate al Bucurestiului, isi asteptau betonul. Doua secole diferite isi dau acum mana in acest colt al Caii Victoriei unde, dupa aproape o suta de ani, un alt bloc inalt, vine sa-i tina tovarasie Palatului Telefoanelor.
Fosta Piata a Palatului care se numeste acum a Revolutiei, este tot la locul ei inconjurata de cladirile renovate dupa Revolutie : Ateneul Roman, Biblioteca Centrala Universitara, Hotelul Athene Palace, fostul Palat Regal (actual Muzeul National de Arta al Romaniei ) cu colectiile lui de picturi si exponate de arta in numar de cca 70000, noua Cladire a Uniunii Arhitectilor, un cub enorm de sticla verde asezat ca o caciula pe o cladire, monument al vechilor Bucuresti.
Biserica Cretulescu insa, construita in stil brancovenesc tarziu de logofatul Iordache Cretulescu (ginerele lui C. Brancoveanu) si sotia lui Safta intre anii 1720 si1722, este goala, trista fara tencuiala ce i-a fost inlaturata pana la caramida. Porticul de intrare mai pastreaza inca fresca originala in interiorul cupolei, iar ancadramentele de piatra ale usilor sunt inca ornate de vestita funie rasucita a brancovenilor, dar totul este gri si trist. Singure lumanarile aprinse de credinciosi, adapostite in disgratioasele constructii de tabla din pridvor, dau un pic de viata lacasului sfant. In aceeasi stare a fost si anul trecut ; sa fi fost uitata de marii ei ctitori ? Sa-si fi retras acestia aripa lor protectoare ?
La nr 111 in Calea Victoriei se poate vizita partial muzeul Colectiilor de Arta; am intrat si am fost cucerita. Linistea, mirosul de chilie romaneasca, peretii vopsiti cu var alb, in care numai tablourile de pe pereti sunt importante te indeamna sa mergi in varful picioarelor si cu smerenie sa te concentrezi exponatele. O fugara privire in curte, ridicand cu un deget marginea transperantelor albe, lasate pana jos in dorinta de a apara exponatele de lumina cruda a zilei…si esti in gradina unei case boieresti construita in sec 19, cum de altfel se pare ca este si cazul. (numita initial ”Casa Romanit”, cladirea a fost ridicata la începutul sec. XIX - aripa din dreapta - de catre boierul C. Foca; in 1883, i s-a adaugat a doua aripa; iar in 1977-1978 cladirea a fost renovata pentruca din 1978 sa gazduiasca Muzeul Colectiilor de Arta, care reuneste opere ale unor valorosi artisti plastici români si straini provenite din colectiile de arta ale lui Anastase Simu, George Oprescu, Zambaccian, arta orientala, arta decorativa.)
Intr-o minunata dimineata de duminica am poposit in Piata Dorobanti si am asteptat-o pe prietena mea in parcul vaduvit de Lupoica cu cei doi copilasi Romulus si Remus, mutata in Piata Romana. Urma sa vizitam Muzeul Nataional al Hartilor si Cartii Vechi, situat in Str. Londrei 39. Colectia donata de Daniela si Adrian Nastase, cuprinde 750 de harti, unele chiar din sec XVI: gravuri vechi, desene cu scene din viata rurala a Romaniei cat si obiecte specifice tematicii muzeului, venite din intreaga lume fac bucuria cercetatorului de specialitate cat si a omului de rand, neavizat. Nume de cartografi celebri semneaza hartile muzeului : Hubert Jaillot-1693, G.Mercator, A.Orteliu, Ioan Honterius - cel dintai cartograf roman.
Se pare ca muzeul detine locul patru in lume, printre muzeele de cartografie. Cladirea in sine este o opera tarzie arhitecturala a renasterii italiene; te astepti ca Julieta, chemata de serenada lui Romeo, sa apara in orice moment in balconasul cu cele doua deschideri in forma de ogiva.
Muzeul Satului, Muzeul Antipa, Muzeul Taranului Roman - sunt alte locuri unde iti poti completa informatiile despre minunata tara a romanilor.
Muzeul de Stiinte Naturale Antipa, cu minunatele colectii de pasari impaiate, fluturi si pesti exotici, roci, schelete enorme de balena, urs de pestera, cerb urias - colectii ce fac bucuria atat a copiilor cat si a adultilor, gazduieste si scheletul celui mai mare elefant descoperit in Moldova, in 1896 : Deinotherium Gigantissimum. Muzeul detine cca doua milioane de exponate.
Am vizitat deasemenea muzee mai putin cunoscute publicului, ca : muzeul sculptorului Cornel Medrea, pe o straduta nu departe de Piata Romana. Muzeul urmeaza sa se inchida, pentruca respectiva casa va fi returnata familiei regale, care a fost propietara ei originala. Sute de piese, multe monumentale, donate de artist sunt in cautare de o noua locuinta.
Muzeul Storck, pe care-l vizitasem cu ani in urma, situat in Str V. Alecsandri nr 16, m-a uimit prin operele sculptorului cat si ale sotiei lui, pictorita Cecilia Cutescu-Storck. Nu multa lume stie ca d-na Storck a fost una din putinele femei care au pictat cupole. Ea a pictat holul Bancii Marmorosch-Blank in Str Doamnei, tavanul Salii de lectura al Academiei de Arte Economice din Piata Romana , tavanul unuia din saloanele Palatului Regal din Calea Victoriei ; in 1937 a realizat fresca Pavilionului Romanesc de la Expozitia Universala din Paris. Casa este pastrata asa cum era cand a fost locuita: cu pereti si tavane pictate de Cecilia, cu colectia de statui si picturi ale propietarilor, cu sobele mari, sasesti, de ceramica alba cu flori albastre. Casa este ridicata in 1913 de arh. A. Clavel, in stil anglo norman cu accente de arta romaneasca si decoratii realizate de sculptorul Storck.
Muzeul Theodor Pallady, se afla intr-o superba casa din 1764 situata pe str. Spatarului nr 22; la etajul unu are o terasa acoperita superba, cu geamuri mari ce se deschid spre curte printr-un sistem mecanic de parghii, sistem ce dateaza de la sfarsitul sec 19. Casa are o gradina mare, o oaza de verdeata in mijlocul acestui oras care inghite cu mare viteza micile locuri in care mai poti calca pe iarba si respira un aer cat de cat curat.
Pe Calea Victoriei, Palatul Cantacuzino care adaposteste Muzeul Enescu este unul din obiectivele ce trebuie vizitate atat pentru informatiile privitoare la viata si opera marelui muzician, cat si ca referinta la arhitectura minunatei cladiri de la inceputul sec 20. In curtea din spate a Palatului este o cladire mai mica unde a locuit si lucrat adesea Enescu.
Palatul Parlamentului (Palatul Poporului) despre care s-a mai vorbit in paginile ziarului Observatorul, m-a incantat cu salile lui grandioase fara a fi lipsite de proportie ; cu finisajele luxoase, in totalitate de provenienta romaneasca. (candelabre uriase de cristal si covoare persane superbe). Controversata, cladirea ramane o opera de bun gust, care, vrem sau nu, reprezinta Romania peste hotare. O multime de turisti americani vin sa vada aceasta cladire, a doua in lume ca marime, dupa Cladirea Pentagonului din Washington.
Am dat ocolul cladirii si am intrat prin Calea 13 Septembrie in aripa ce gazduieste Muzeul de Arta Moderna. Doua lifturi ultramoderne sunt situate de o parte si de alta a intrarii. Am admirat superbele stucaturi de deasupra intrarii, holul de intrare enorm, etajele generos dimensionate care adapostesc panze si sculpturi de expresie moderna.
Nu trebuie sa uit «mallurile», care se inmultesc in Bucuresti. Pe langa supermarketul ‘Cora’ din Pantelimon am facut cumparaturi si la ‘Carrefourul’ din Colentina si, m-am simtit ca in oricare capitala din Europa. Marfuri de calitate, elegante si frumos prezentate mi-au incantat ochii. Usurinta folosirii masinilor de distributie a banilor este un alt semn ca Romania intra pe nesimtite in reteaua mondiala bancara.
Amintesc deasemenea Magazinul Unirea care si-a schimbat din nou fata ; as putea spune ca a revenit la eleganta de altadata. Odata cu modernizarea lui si preturile au escaladat insa.
Teatrele, cu piese de ultima ora, nu tin spectacolele cu salile goale. Un public de toate varstele vine sa se adape la izvorul culturii. Am vazut « Bacantele », « Egoistul » si « Cinci femei de tranzitie » la T.National ; « Sase personaje in cautarea unui autor » la T.Bulandra.
Plimbandu-ma in Herastrau intr-o frumoasa duminica de iunie, mi-a amintit de zilele minunate ale tineretii cand o plimbare pe lac cu vaporasul era o adevarata delectare. Crapi mari sareau in susul apei, incercand sa treaca prin ecluza care lasa un suvoi de apa sa scape.
Gradina Cismigiu (1845-1860) m-a fermecat si ea, cu potopul de flori si multimea de copii si de pensionari stand de vorba pe bancile ei. Copaci batrani cu tablite care le atestau varsta isi contorsionau ramurile batrane deasupra aleilor. Din nefericire restaurantul de pe insula era in renovare, asa ca halba de bere am amnat-o pe alta data.
Nu pot scrie despre tot ce am vazut si revazut anul acesta in Bucuresti, dar nu vreau sa nu amintesc despre librarii, care sunt dotate cu opere din intreaga lume, originale cat si traduceri romanesti; au lucrari ale scriitorilor si poetilor romani scoase de multimea de edituri care exista acum in Romania. Chiar si micutele chioscuri de carti care se ascund in statiile mai largi de metrou, m-au facut sa ma opresc si sa cercetez titlurile. M-am intrebat daca, nucumva pentru bucuresteanul grabit, o carte nu ramane la fel de importanta ca un sendwich, cumparat in goana in drumul spre locul de munca.
Cat despre restaurante, sunt peste tot; iar micii si berea au ramas preferatele bucuresteanului. In spatele fostului magazin « Trei ursuleti », se ascunde Terasa Doamnei, o gradina-restaurant cu mobilier popular din lemn, cu o scena unde seara se dau spectacole, cu pasari de toate speciile ce traiesc pe sus prin colivii ; gasesti aici gaini micute, rate cu capul albastru, cat si curcani, sau superbi pauni albi, care din cand in cand, enervati se cearta cu musterii si isi deschid superba coada pentru a-si impresiona si intimida adversaru …..
Am sa inchei amintind ca nu departe de Bucuresti, sunt locuri minunate de vizitat ca Palatul Peles si Pelisorul, Poiana Brasov, Castelul Bran, Muntii Carpati cu minunatele cabane si poteci pentru plimbari montane. Chiar langa capitala sunt locuri usor de atins in weekend ca:, manastirile Cernica, Pasarea, Snagov, Palatul Mogosoaia.
Carnetul meu de calatorie contine o lunga lista cu obiectivele de vizitat in Bucuresti data viitoare; cred insa ca mai mult ma voi bucura lasandu-ma dusa de pasii mei pe strazile Bucurestiului meu iubit, orasul meu natal.
Bucurestiul, ca orice capitala europeana, ne cheama sa petrecem un concediu placut pe malurile Dambovitei, unde o data de mult, Bucur Ciobanul si-a indemnat mioarele la pascut.
Cata apa a trecut de atunci pe Dambovita !
|
Mariana Popa - Toronto 10/25/2005 |
Contact: |
|
|
