Portul românesc
Portul românesc tradiţional reprezintă îmbrăcămintea românului atât în zile de lucru cât şi în zile de sărbătoare.
Femeile poarta o cămaşa dreaptă în zile de lucru, iar în zilele de sărbătoare, iia sau cămașa încrețită la gât, catrinţe, fote, vâlnice, brâie.
Ţăranii poartă o cămaşă lungă, cioareci, iţari.
Obiectele de încălţăminte, maramele, ştergarele ciorapii de lână, obielele şi podoabele fac şi ele parte din
costumul românesc tradiţional.
Costumul tradiţional românesc s-a purtat şi se mai poartă şi astăzi în unele părţi ale ţării, însă a fost supus evoluţiei continue datorită schimbărilor din societatea românească, convieţuirii cu alte etnii.
Portul românesc este caracterizat prin unitate şi continuitate.
Unitatea este dată de trăsăturile portului din întreaga ţară, cum ar fi componenţa costumului, materia primă
din care se confecţionau piesele de îmbrăcăminte, croiul, cromatica sau punctele de cusătură, iar continuitatea
reprezintă drumul parcurs de-a lungul anilor.
Costumul tradiţional se confecţiona din lână, cânepă, in, bumbac şi borangic.
Cămăşile bărbăteşti şi femeieşti se croiau din pânză de cânepă, in sau bumbac ţesută în două iţe, iar fotele, vâlnicele
sau pestemanele în Vlaşca, zăvelcile sau prestelcile în Oltenia, catrinţele, zadiile, iţarii se croiau din pânză de lână ţesută
în două sau în patru iţe.
Broderiile care ornamentează obiectele de port popular contribuie la păstrarea unităţii portului.
Ele erau create de femeia de la tara care se inspira din mediul înconjurător.
Modul în care florile sau figurile geometrice erau dispuse pe albul pânzei, oferea un echilibru între diferitele câmpuri ornamentale şi dovedea un bun gust estetic.
Culorile fiind combinate în mod estetic, dau armonie şi prospeţime costumelor.
Culorile obţinute prin vopsitul vegetal sunt calde.
Odată cu apariţia coloranţilor industriali, culorile au devenit mai contrastante.
Punctele de cusătură de bază care s-au folosit şi se folosesc în întreaga ţară sunt punctul în urma acului, punctul înaintea acului, tighelul, cruciuliţa, punctul la un fir.
Fiecare zonă etnografică are puncte specifice, în afara punctelor de bază, cum ar fi: ciocănelele în Sibiu, brânelele şi brăduţii în Transilvania, Argeş, Vlaşca, punctul în scăriţă pe dos de Olt.
Firele cu care erau ornamentate piesele de costum sunt lâna, borangicul, arniciurile sau mulineurile şi mătasea vegetală mai târziu.
Mariana Popa
Toronto
|
Mariana Popa 3/24/2025 |
Contact: |
|
|
