Poeme tomnatice
r i m a i n t e r i o a r a
Motto: trist artarule te pleci
toamnei frunzele ca-i dai
toamne am spre saptezeci
tu, batrane, cate ai ?
de ce ningi toamna cu foi
de melancolii peste noi...
ploile interioare
cad fara soare
înfragezindu-ti nebanuitele petale
din gradinile tale voievodale
ce se descant` tumultoase
în gradina de oase
prin care o biata furnica
se ascunde-n inima mica
si scoate sange si-l scutura
ca dintr-o fantâna cu ciutura
si daca te stingi de sete
adapa-ti poemele poete
la fîntâna din tine;
acolo te recunosti prin destine
ca pe iubirea însângerata
dintr-o toamna uitata...
si stiti care-i secretul?
l`sati în lada de zestre secretul
si-n marele întuneric
totul o sa vi se para feeric
fiindca dincolo de toamna esti tu,
pe partea invizibila te du
sa-ti renasti fluxul
si blândul - refluxul
si toate palpitatiile discrete
ale cazarmii secrete
sau eventualul cavou
al marelui erou
care înca surade
printre zilele hâde
si tie nu-ti e departe
pe bulevardele desarte.
polul ploilor interioare
poart` la rever o floare
si daca te-ncumeti
în interiorul crinilor neculesi
somnul îti adoarme în sange
si din capcana toamnei nu iesi...
a i s t i u t c a v i u...
merii-ti cresc pe umeri de coral
si-n oglinda iar îti vânturi parul
banuind sub pasul vertical
furul - mai frumos ca adevarul.
ai stiut ca viu...sau n-ai stiut,
de aceea-n pieptul tau, fecundul,
eu m-ascund matur si-ntr-un sarut
emigrez descoperind rotundul.
...mi-am lasat un lung poem nescris
lâng` sticla de rachiu, pe masa.
mama se ve tulbura prin vis:
George iarasi n-a venit acasa.
bat în geam cu degete de ger.
tu apari cu trupul de zapada.
Luna, sarla ca plutonier
trece calma-n vesnica-i parada.
...ia-ma-n cergi si minte-ma frumos
sa ne vindem cosmici,ca doi fluturi:
EU: un virus încarnat scabros,
TU: o cobra beata de saruturi...
f r u n z e
Eterna ca soapta de dragoste
Pasarea toamnei
a cuprins cerul în brate
Si sufletul descult
din visele copilariei
Cheama
bucuriile lumii sa îl rasfate.
Sângele curge din iarb` spre nori
Cu toate roadele de timp si de tihn`
Strigând [n curcubeul de peste lume
C` poetii din nou vor avea neodihn`.
Mam`, întinde bl@nd`, rufele albe
La soarele patriei, s`mânta zeiasc`,
}i sub privirile dragostei tale
Muguri verzi pe ramuri vor sti s`-nfloreasc`.
}i uimiti de istoria zilelor calme
Poetii umbl` prin cetate - risipitori,
Cântând pe la nuntile mari cât o toamn`
Anotimpul pârguit în rod si candori.
t o a m n a d i n l a c r i m a
bate toamna în rotundul
de sub pleoapele închise
c@nd actorii-si dau cu farduri
sorbind droguri prin culise
mai nevii poate ca mortii
si mai mult vii decât zeii
ce îsi slap` uniforma
în oglinda pantha-rei...
toamna-n lacrim`-i un cântec
nerostit de ursitoare
ce te creste-n m`rturia
zilei triste, sau te doare
pân-apare Luna lin`
cern@nd cerul cu safire
si soldatii-adorm eroic
pe sub cruci - prin cimitire.
bate toamna-n ratiune
si migratii milenare
p`scând c@mpuri infantile
îsi duc turmele spre Soare
[nsetate ca-n migrena
t`rii false din morgana
unde n-ajungem vreodat`
c@t de lung` ne-ar fi goana...
d e s e n
dealuri, brum`, cer, cocori,
razachie, struguri, nori,
must, pastram`, must`rii,
muze, doniti, poezii,
nunti, butoaie, fructe, vrafuri,
frunze, cumetrii, tarafuri,
chefuri, sindrofii, idile,
nopti, romante, chefuri, kile,
pilangii, orgii, poeti,
tuic`, tulburel, bureti;
anotimp cu strai de doamn`,
ce mai tura-vura: TOAMNA.
c â n t e c d e d u c `
-fratelui meu, Florian-
Dobrogea mea...Dobrogea
B`nuia ce b`nuia
Sorboind drog din narghilea
Tot cu neagr` feregea.
Neica m-a-nv`tat barbut,
Pezevenchi si netemut,
Noaptea crai - ziua t`cut
}i de poteri nestiut.
El stia c` smulg parale
Nu din br`gi sau baclavale
Ci din flinte si pumnale
}i caflane lungi, de zale.-
Mai stia c` pe Kaic
Nu fierb zodia-n ibric;
Pe fistic nu dau nimic
Tot cu ochiul sub buric.
B`nuia c-o s` m` duc
Pe poteci de z`vz`uc,
Lumii s` m` dau haiduc
}i prin lume singur cuc
}i citea în ochi celest
C` de-o fi s`-mb`trânesc
S` calc plaiul românesc
Deghizat în strai turcesc.
Tot cu neagr` feregea,
Sorbind drog din narghilea;
B`nuia ce b`nuia
Fratele meu...Dobrogea...
s ` t e u r ` s c...
N-am b`nuit c`-n grota vietii
voi poposi asa putin...
Acolo, printre lighioane
de noapte, mi-a p`rut senin.
Tr`pasii tineretii mele
s-au ad`pat din vagi fântâni
Iar tainele adolescentei
eu ti le-am dibuit în sâni.
Trecut-au p`s`ri de lumin`
Dar le-mpuscau, braconieri,
Convivii - ce stiua al dracu
S-azvârle mâinele din ieri.
Întâi, când aprindeam tigara,
M` excitam precum un mânz
}i nu stiam, prin timpul lacom,
De-i mizul noptii sau e prânz.
Am înv`tat s` zvârl cu pietre
}i bumerangul s`-l arunc,
Dar tinta vân`torii mele
Era mereu acelasi prunc.
Sunt prada tineretii mele,
Ce-a nins pe mine dintr-o stea,
De-aceea pot, la nemurire,
S` te ur`sc, iubita mea.
f i o r
...si când se leag`n` v`zduhul
pe cerul biciuit de ploi
cocorii, în corabii albe,
duc prim`vara inapoi.
o spaima dinspre întuneric
descatuseaza lupii suri
si haitele ranite musca
din invizibile paduri.
o...Doamne al melancoliei,
de-aveai întelepciune-n gând
zideai cocorii între doruri
si nu îmbatraneam nicicând...
|
George Filip - Montreal 10/15/2005 |
Contact: |
|
|
