Aș vrea sã fim
Aș vrea sã fim Dafnis și Cloe La începuturi de iubire, Poate Romeo, Julieta Cu dãruire și-mplinire... Dar anii au trecut, eu sunt Bãtrânul și tu, dragã , Marea, Inima-i vremelnic tinerețea Care și-a umplut cãrarea... Te vãd cu mintea, o virtute, O daltã ce mi-a șlefuit Boț de statuie, poezia, Prin care strașnic te-am iubit.
Cerul din care nasc speranțe
Luna taie calea soarelui, În deal, Cocoșii-au rãgușit de cântec, Copii-și freacã ochii, La trezire, Pãrinții printre dinți îi cheamã. Huruie cãruțele neunse Cu pãcurã la îmbinãri de spițe, Porumbiștea cu greu așteaptã Sapele de ieri bãtute Cu ciocanul peste alt ciocan. Buruiana toatã se va stinge În sudoarea ce vine peste ani Sã cânte printre dinții zãvorâți ”Trãiascã socialismul Ce mușcã din noi„ Masa sãrãcãcioasã Curând va fi întinsã. Mama-i înjuratã, Semne indecente Asupra-i se succed rapid „Cum sã uiți, lingurile-acasã, Borșul cu ce-l mâncãm, Îmi spui?" Alerg spre sat, desculț prin praf și pietre, S-o salvez, pe mama din marea ei de lacrimi, Dar la bulboana plinã de nãmol, Copiii sprinteni, gãlãgios se scaldã Și eu sunt copil, hai sã mã scald. Timpul trece. Soarele pe zare Se grãbește sã intre în noapte. „Am împrumutat linguri, spune tata, Buruiana am prãșit-o! Urmezi tu, copile, sã te purific de lene Și de picioarele ce au fãcut pui de atâta noroi„ Cureaua se lipește de-al meu fund „Așa e socialismul, ba mai crud... Nu pot sã îndur Dar nici sã mã ascund„ Fug de mine cãtre mine, peste mine, Cine mã salveazã de furie? O, Doamne, popușoii îmi șoptesc: Vrem sã creștem, Sã fie mãmãliga cât soarele de mare Pe masa unde încã îți curg lacrimi Din cerul interior din care nasc Duios speranțe...
Lumea
Lumea ascultã pe furiș Și bârfește pe la spate, În jurul nostru-i urdiniș De râuri cu mii de pãcate...
Lumea e câmp cu dinți de lapte Pe rugul marii suferințe, Extragem aurul prin sânge Din steaua multelor dorințe...
Acum când lumea ne ascultã Și ne bârfește pe la spate, Rãmânem mari înotãtori Pe râuri cu mii de pãcate...
Cadou online
Cadou online e un sãrut De înger cãlãtor prin viațã , O aripã de început În fiecare dimineațã...
Aș vrea sã fie orișicând În inima fãrã pãcate, Vieții-n valuri înotând Îi dãm o șansã fãrã moarte...
Te-oi sãruta pe tine înger Din brațul sfânt al Domnului În care fericire sânger Pe culmele destinului.. .
Hãitașii
Când seara îi cuprinde Se lasã somnoroși În visele aride Cu nuferi noroioși...
Între timp hãitașii Întind mâna spre cer, Ei sunt pãtimașii, Buldogii de mister...
Mã credeți, nu mã credeți, Ei știu sã pãcãleascã Din tot ce e de preț Aprind uscatã iascã...
Pe câmpul pârjolit de soare
Ceata de oameni cu icoane Se roagã pentru ploaia sfântã, Din vocea preotului tunet, Un tunet pare-se cuvântã.
Pe câmpul pârjolit de soare Ca orizontul te înfoi Purtând în sânge visul nostru, Speranțã-n fericite ploi.
Gânduri ruginii Gânduri ruginii cãdeau printre copaci Ca libelule scoase din eter, Pãșeam peste nervura nopții Cu îngerii robitului mister.
Am fluierat cu vântul printre gingii La scorbura nopții înserate, De dorul strângerii la piept, Încã un vis pentru o noapte.
Ai rãspuns cu-o prindere de mânã Și pe geam mi-ai arãtat Cum soțul tãu dormea cu Bachus Alãturi de-un motan vãrgat.
În mine au crescut speranțe, Mi-ai pus aripi pentru vis Și am zburat din gând în gând Pânã rugina ne-a cuprins...
Arcul de aur
Arcul de aur cu sãgeți de fier Îmi încordeazã brațul ruginit, Ești ținta mea de-o veșnicie - Ochindu-te, eu te-am iubit.
Acum încerc partea cețoasã Sã-mi dãruiascã încordare, Tu lângã mine sã fii înger Trecutã-n dulce sãrutare...
Ești țintã mea, promit, sã fim, Arcul de aur, sãgețile de fier, Sã ducem alinarea printre îngeri - Izvor de viațã cu aripi în cer.
Așteptare
Când primãvara își aratã Frumusețea urcând înalt, Simt, privindu-te în ochi, Fericirea de bãrbat... Vara mai topim culori, Spre toamnã rodim în iubire , Când bruma miroase a iarnã Viața este mai subțire... Cad frunzele, copacii așteaptã, În vuietul pãmântului, Cu iasca petrecutã-n iarbã Ne dãruim sãrutului...
Muza mea
Muza mea aleargã-n lume Cu aripi de curcubeu, Are zâmbet de reginã Și credințã-n Dumnezeu... Prin livezi și peste ape, Peste munți, peste fãget, Ea aleargã și aleargã De mânã cu un poet... Ați ghicit, cât e de dulce Cu epitete o sorb, Pânã Poe-i lumânare În croncãnitul de corb...
Macabrã
Am vrut mereu sã te-ntâlnesc Pe-aleia plinã cu luminã Unde în ochiu-mi omenesc Icoanã ești, floare divinã... Am vrut mereu sã-mi fii în cale Un zâmbet larg, o-mbrãțișare, Sã-ți dãruiesc în osanale Închipuiri de flori stelare... Însã n-a fost așa sã fie, Ne-am întâlnit în cimitir. Macabru timp fãrã tichie Pe un mormânt de gol sictir... Schimbat-am doar douã vocale, Lumina s-a negrit în noi Și am cãzut din deal în vale În altã lume de nevoi...
Tu frunzã , eu ram...
Tu ești frunzã, eu marele ram, Așa vom rãmâne mereu sã te am... Tu ești frunzã om, eu sunt omul pom, Cumpãna luminii ieșind din cernoziom... Tu ești curcubeul versurilor mele, Eu sunt visãtorul ce înalțã stele... Tu ești frunzã, eu marele ram, Așa vom rãmâne, mereu sã te am...
Pe-o creangã...
Pe-o creangã de corn încercat Înflorește gelozia, Galbenul se-ntinde peste marmurã Împodobind statuia... Brazda țãranii avorteazã la soare Cer de flori de cingãtoare, În plete fetele suave țintuiesc Ochii flãcãilor pe care-i iubesc... Îmi aștern o frunzã de mãrar În calea genunchilor cãzuți în rugãciuni, Vântul unduie sângele șarpelui Cu pielea ascunsã-n mãrãcini... Cad în gelozia pãrului alb, Frunzele sunt galbene, aleargã, Cu gura deschisã spre zãpada Claritatea luminii sã șteargã...
... românește...
Trece timpul peste noi, Spațiul devine mai scurt Când viteza crește, crește, Doamne, vreau sã te ascult, Dar nu vorbești românește ...
Curge timpul cu durere În durerea nu știu cui, Cerul în creștet albește, Domnul are vrerea Lui - Nu vorbește românește...
Curge timpul peste tot, Pune în dureri durere, Spațiul nu mai are rost Când viteza e plãcere, Doamne, sã te cred anost?...
Doamne...
Doamne, pentru tine viața Pe pãmânt a fost un joc, Pentru noi nedumerire Și vise fãrã noroc... Ai fãcut verde pãmântul Ce încântã-n bogãții, Ai pus și multã neghinã Peste- ntinsele câmpii... Tu ne-ai dat și cãprioare, Frumuseți de nedescris, Dar ne-ai dat și lighioane Care sunt greu de învins... Tu ne-ai așezat în lume Popoare lângã popoare, Unii bucuroși de soare, Alții - n mare- ntunecare... Chiar așa și printre noi Printre buni ai plantat rãi Care uitã de-a lui frate Și de țara pe-a ei cãi... Ne-ar vinde trecut și glorii, Credința și buna pace, Ne-ar întoarce în istorii Printre rele dobitoace... Spune, Doamne, ce sã facem, Cum sã mergem pe drum bun Sã nu fie amintirea, Carne pe afet de tun?... Dã-ne mintea cea din urmã De credințã și de pace Sã revizuim prezentul Dintre om și dobitoace...
Incertitudini
Cine stã cu capul plecat Va paște din pãmânt secat, Nu va avea coloanã omeneascã, Va uita chiar sã vorbeascã... Cine va sta cu fruntea sus Va ști cum s-a nãscut Isus, Cum credința noastrã româneascã Pe fãgașuri noi va fi sã creascã... Cine va merge-n lume cu gând bun Va ști cã Decebal a fost strãbun, Cã n-am pãșit pe urme indecente, Cã ne-am cãlit din apã și din pietre... Incertitudini nu vor fi sã fie In holda mare de câmpie, Vom ști s-avem conducãtori sublimi Ce ne-or purta de jos cãtre- nãlțimi... Nu vom fi cu capete plecate Decât citind, citind din carte, Din învãțãturi s-avem coloanã tare Și țara, țara o imensã floare...
Premergãtor cu puncte cardinale, picioare și țâțe
Punctele cardinale ca un premergãtor Stau peste lozincele pe care scrie " Trãiascã, trãiascã, trãiascã..." Mergând cu ochii larg deschiși Spre izlazul de luminã Unde vitele cosesc iarba Cu iz de viațã, mergând, Îmi admir picioarele încãlțate Cu sandale desenate Cu cretã culeasã din nisipul Aspru, scârțâitor, unde urmele Sunt șterse de vânt... Rândunicile zboarã pe sub burta vacilor, Da, va ploua, sunt sigur... Zborul lor îmi spune cã trebuie Sã mã adãpostesc În groapa de unde cu mâinile obosite Am fãcut pãpuși de lut, Pe care le-am îngropat Și le-am plâns simbolic împreunã Cu prietenii mei, micii vãcari... A plouat, ne-am veselit când Am vãzut curcubeul din zare în zare, Peste lozincele pe care scria: " Trãiascã, trãiascã , trãiascã..." Nu mai spun cine sã trãiascã, Nu este vorba de noi... Surpriza mã lasã cu botul pe labe, Joiana rumegã fericitã între mine și soare Și, culmea, eclipsa de lapte este suptã De vițelul care trage de uger Ca de un premergãtor Cu picioare și țâțe ...
Marin Moscu
Nota Observatorul
In Martie domnul Marin Moscu implineste 77 de ani ! Sanatate si numai bine ii dorim !
|
Marin Moscu 3/1/2025 |
Contact: |
|
|