Thanks giving familial
Nu uită copiii mei din Toronto să-mi amintească în fiecare an: 10 Octombrie este Ziua Recunostintei în Canada. Este bine să le transmiti asta părintilor din România, care, din cauza problemelor sunt în stare să-si uite si Ziua Natională. Pentru canadienii nostri este ultimul long-weekend din acest an, iar pentru fericitii locuitori din Toronto, ca un caz special este concertul lui Paul McCartney. Metropola din On. este o capitală mondială a concertelor celebre. Nu de mult, la concertul lui Knopfler a fost mult public elegant, disciplinat, de vârsta a treia. Cred că nu este nimic mai frumos pe lume decât întrunirea tuturor vârstelor sub aceeasi cupolă artistică. Sunt copii care le cumpără bilete părintilor si sunt fericiti să aplaude împreună prestatia marilor „dinosauri” ai omenirii. Nu, în România nu există acest fenomen; mai degrabă huliti si hăituiti de tineri, din motive diverse, vârstnicii se retrag, se feresc. Prăpastia dintre generatii generează declinul unui popor. La noi cui i-am putea adresa recunostinta noastră? Partidului? (care?) Guvernului?...Ba. Eventual, celor care au rezistat dezmătului general, păstrându-si demnitatea. ...De la o distantă imensă, copiii ne transmit: pe strada cutare din Toronto vom participa la cutare eveniment. Ei stiu că aici, la margine de tară, în Timisoara, ne vom repezi cu lupa asupra hărtii orasului, să identificăm locul. Vom pune în boxe o muzică americană si vom trăi, alături de ai nostri... Si vom avea, în data de 10, o vitrină a magazinului nostru, împodobită frumos, cu imagini din Canada. O tară infinită, aproape un teritoriu cosmic, oferind ospitalitate, puritate sufletească si perspective infinite celor ce vor si pot să muncească, în acest fel contribuind la progresul civilizatiei terestre.
|
Lucian Bureriu 10/14/2005 |
Contact: |
|
|