„Vreme trece, vreme vine…”
„Trãiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învațã în fiecare zi ca și cum ai trãi pentru totdeauna” (Mahatma Gandhi)
Este o invitație de a trãi din plin ziua, de a fi permanent o prezențã. Sunt persoane care din cauza prea multor griji, nu mai reușesc sã se bucure de fiecare zi și astfel devin din ce în ce mai nefericite.
Ianuarie lasã locul lui februarie. Dacã ar fi sã fac un bilanț, aș spune cã pentru mine a fost fãrã îndoialã o lunã extrem de pozitivã, una din cele mai bune din ultimi ani. Starea asta îmi aduc aminte ultima datã am avut-o în august 2013. Multe s-au întâmplat de atunci, unele urâte, triste, cu suferințe, altele cu mici bucurii. Cine mã cunoaște știe la ce mã refer. Multe critici, dar șì autocriticã. Nu trebuie sã lipseascã niciodatã acel „Mi metto în discussione sempre” (mã întreb mereu), cum spun italienii.
Astãzi vreau sã mã bucur de tot ceea ce viața îmi oferã, de prietenii adevãrați, de familie, dar șì de lucruri mai mãrunte, banale în aparențã, dar care fac parte din cotidian. Viața trebuie trãitã în toate formele ei, absolut toate, atâta timp cât nu faci rãu altora.
Eu folosesc orice prilej sã mã bucur de orice, de o zi cu cerul senin și soarele care strãlucește, de mare, da, marea, o iubesc… Îmi place sã stau sã o privesc, sã-i ascult zgomotul valurilor... Îmi transmite o pace desãvârșitã.
Mã bucur atunci când reușesc sã-mi cumpãr ceva la care aspirãm de ceva timp. Da, mã bucur ca un copil în fațã jucãriei preferate. Sunt pe deplin satisfãcutã când vãd un tablou bine restaurat și aparținãtorul e mulțumit. Aș putea continua…
„Îl mondo è bello perché è diverso” (Lumea este frumoasã pentru cã este diferitã). Important e sã încercãm sã fim fericiți, fiecare în felul lui. Nu sunt rețete universale, suntem diferiți unul de altul. Din fericire. Ce plictisealã generalã ar fi sã fim și sã gândim la fel.
Cei care nu gândesc ca tine, cei care au idei diferite de ale tale își permit sã te eticheteze prost și frustat, fãrã îndoialã. Altfel e inexplicabil cum de nu realizezi cât sunt ei de deștepti. Alții, în mod subtil, te criticã pentru cã îți rostești gândurile, fãrã sã știe de ce o faci, fãrã sã te cunoascã. Doar ei au suflete frumoase, curate. Sunt gata sã te atace. Ah, ah, invidia e mama depresiei.. Eu le vreau pe amândouã.
Patriotismul, cel bun, cel pozitiv nu mai e la modã. Istoria propriului popor nu mai trebuie studiatã, zic unii. Nu, doar a altora. Împlinim interesele altor state, nu pe ale noastre. Ah, politicienii aștia corupți, sper sã ajungeți într-o zi unde meritați.
Manualele de Istorie sunt deplorabile. Și nimeni nu zice nimic, tac toți, nu se expun. Mã refer mai ales la iluștrii mei colegi. Am avut norocul sã studiez la Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie. Deși în plinã epocã comunistã (o parte), cu mici excepții am am avut profesori extraordinari, excelente „enciclopedi vivente”. Nu au fãcut propagandã, erau adevãrat erudiți. Domnii profesori: Ioan Piso, Pompiliu Teodor, Ioan Aurel Pop, Camil Mureșan… ar fi doar câțiva. Profesori luminați, ne-au deschis mințile, ne au îndreptat spre o altitudine analiticã, criticã a anumitor evenimente. Astãzi, în universitãțile românești se studiazã puțin, dar se face multã propagandã. Observ cã cei care erau profund anticomuniști, azi au devenit cei mai mari susținãtori al neomarxismului.. Ceva nu functioneazã, nu credeți?
Și totuși, sunt fericitã și voi continuã sã expun imagini cu cu cele vãzute și filmate. E anche lavoro (și mai muncesc la ele), iar fotografiile sunt reale, fãrã filtre, doar modalitãți portretistice, deci puțin îmbunãtãțite. Sunt superficialã? Nu știu, nu cred, îi las pe alții sã spunã... Sunt vanitoasã? Poate, însã nu arogantã… Când e nevoie, știu sã fiu și profundã și generoasã.
Vã doresc multã sãnãtate! Bucurați-vã de viațã și nu vã luați prea în serios. Bucurați-vã de fiecare zi de parcã ar fi ultima fiindcã timpul rãmas este mult mai prețios decât cel care s-a scurs.
Ami Novac, Italia
|
Ami Novac 2/2/2025 |
Contact: |
|
|
