Calatoria Incursiunilor Literare (II)
Uitandu-ma inapoi la stalpul scorojit de vremuri, observ un vant de vara calda ce zgaltaia puternic semnele, si din ale lor varfuri un fir de praf auriu involburea un gand ce duce in departarile unei mari intinse si subit ivite in imaginatie. Te-ai gandit? Te-ai gandit vreodata ce-ti transmite orizontul larg, deschis al unei mari cuprinse in valuri, infinitul acela al albastrului cuprins in mrejele soarelui? Cate posibilitati, cate ganduri, amintiri, transformari, vise si alte sentimente cuprinse-n departari... E infinitul atator posibilitati, este atat de incarcat si totusi atat de linistitor, este atat de acaparator si totusi atat de deplin in libertate. Si ma mai napadea un gand in departarile cuprinse de cele trei asezari, un gand ce ma chinuia din alte vremuri, dar care revenise acum, atunci si iar mereu. Este vorba de joaca de cuvinte. Greutatea si frumusetea expusa in cuvinte. Constanta lupta cu asternerea lor in pagina si propozitie. Riscul impus sau asumat al imbratisarii unor tehnici a scrisului in detrimentul simtirii si a celor ce se vor transmise potentialului cititor. Jocul intamplarii gasirii cuvintelor si a compozitiei. Realitatea imaginata si potrivit transpusa in cuvinte. Si lumea imaginara expusa potrivit, in cuvinte potrivite si care sa transmita adevaratele intentii. O incercare fara de sfarsit, o continua cautare de cuvant izvorat din simtiri, este ceea ce ar trebui sa-l provoace mereu pe scriitor, si care cred ca i-a urmat inclusiv pe cei trei protagonisti purtati pe gandurile semnelor de intrebare din a noastra poveste.
Cunosteam si o mica parte a orizontului descris de cea de-a doua potentiala directie ce ar fi putut sa ma poarte pe valurile imaginatiei si a lumii tragice din „Conditia Umana”. H.-R. Patapievici descria acest tinut drept onorabil. El a calatorit din vreme aceste tinuturi ale „Sperantei”, „Cuceritorilor” si „Conditiei Umane”, Malraux ajutandu-l din plin la formarea aluatului intelectual ce astazi il defineste pe acest scriitor.
Malraux, el insusi un aventurier, a cutreierat aceste tinuturi, dar printre zidurile realitatii si mai apoi a fost intemeietorul acestor lumi imaginare, a deschis aceste porti marete cititorilor. Acest asezamant are in primul rand un nume unic, o combinatie interesanta de doua cuvinte ce impreuna dau nastere la ceva la care cu totii participam, zi de zi, ani de ani, epoca de epoca. Mai exista si altceva mai interesant, faptul ca aceasta conditie umana este predestinata a fi tragica in contextul acestui lacas literar. Chiar daca exista o „conditie umana” mai normala, mai fericita pe alocuri, ea este expusa in contextul spatiului tragic al umanitatii inlauntrul unei revolte populare ce cauta cu disperare castigarea unor drepturi mai umane, sau mai aproape de umanitate.
Cortina acestei asezari in scena imaginara este ridicata in preajma lunii martie a anului 1927, in toiul pregatirilor marelui act de revolta al constiintei sociale, a unui la fel de mare popor, China. Povestea incearca sa ne transpuna in febra imbratisarii principiilor marxiste, ce devin credinta si speranta omului de rand, si pentru unii dintre eroi o justificare a modului de existenta. Dar imi pare ca aceasta motivatie de lupta este doar un fundal al conditiei umane, o baza de altfel puternic conturata, ce ajuta de fapt la desfasurarea adevaratului spectacol al „conditiei umane”. Conditia iese de multe ori din scena marxista si paseste pe taramurile mult calcate de picioarele oricarui pamantean.
Conditia Umana este o serie de aparitii ale unor personaje pe cat de complexe pe atat de interesante, fiecare trecand si traind episoade cat se poate de intense pe fundalul acestei revolutii, ca intotdeauna, purtata pe un presupus stindard al umanitatii. Sunt episoade ale confruntarii umane si ale definirii conditiei umane, ale actelor de identificare individuala in contextul unei societati in transformare, este omul fata in fata cu viata, cu moartea, cu dragostea, tradarea, crezul in ideal si chiar insusi D-zeu, apare artistul, revolutionarul, pitorescul, ecscrocul, politicianul, afaceristul, indragostitul, credinciosul, confuzul, inteleptul, criminalul si luptatorul. O avalansa de aparitii, trairi si sentimente ce reunesc o buna parte a umanitatii asa cum a existat ea de la inceput.
Dramatismul „conditiei umane” te intampina de la bun inceput, de cum pasesti pe poarta cartii, pe strada paginii intai, cu socanta imagine si descriere a crimei savarsite de Cen. Acele minute de lupta interioara si invizibila incercare de justificare a actului comis. Simtirea departarii fata de oameni, si mai ales de cei cu care participa la revolutie, si totusi in final o dorinta arzatoare de apropiere fata de lume, de viata, de orice reprezinta omul si normalitatea. O imagine greu de parcurs si de inteles, care ramane intiparita in minte ca o justificare a ceea ce avea sa vina in decursul povestirii.
Aparitia lui Cen este incatusata mereu de fascinatia pe care o avea in legatura cu terorismul si pe care o poarta mereu in gandurile sale aflat in iuresul acestei revolutii. Dar aceasta fascinatie se transforma de cele mai multe ori in intelegerea asupra vietii si mortii, incearca mereu sa confere mortii un sens, acel sens pe care altii il dau vietii... Un personaj contradictoriu, care poarta lupte launtrice intre directiile date prin educatia religioasa si incercarea de a urma calea iubirii de oameni. Un personaj complex, chinuit de angoase, singuratate si intrebari poate fara de raspuns. Luptele purtate alaturi de trupele de soc ale comunistilor si acel sentiment al eroismului extrem ajunsese sa confere vietii sale un sens de mult cautat in singuratatea intrebarilor sale. Un personaj prin care Malraux patrunde in taramuri greu de inteles si conceput, indeosebi in lumea de astazi, in care terorismul a capatat o conotatie atat de puternica.
Oarescum la polul opus se afla metisul Kyo, un revolutionar convins, pentru care eroismul exista ca forma de disciplina, sensul vietii era complet identificat in formele ajutorarii celor care sufereau in saracii si mizerii greu de imaginat. Era unul din cei care vroiau sa regaseasca si sa readuca pe pamant demnitatea. Un om deplin convins de actiunile sale, care credea in ideal, care se pierdea in gandul salvarii conditiei umane. Si el il are alaturi in toate actiunile sale de organizare si crez, pe rusul Katov, un om puternic si la propriu si la figurat, si la fel de determinat in actiunile sale. Cei doi se aseamana si se contopesc de multe ori in decursul incursiunii si reprezinta nucleul principal al desfasurarii de fundal revolutionar.
Dar poate ca personajul cel mai fascinant al acestei marete asezari este batranul Gisors. Un om inconjurat in intelepciune si ganduri adanci. Tatal lui Kyo si omul de la care multe din personaje ajung sa contempleze raspunsurile cautate in momente importante ale desfasurarii de poveste in revolutie. Un individ care in schimb nu mai poate gasi impacare, liniste sau raspunsurile intrebarilor sale decat in intoxicarea visurilor cufundate in doze de opium.
Fascinanta este si lumea industriala si politica ce controleaza lumea rascolita a Chinei. Ipotezele, ideile si principiile discutate, presupuse si promovate sunt inspaimantatoare la nivelul omului de jos, si chiar si a calatorului in pagina, pentru ca realizezi ce fel de discutii si decizii sunt purtate pe fagasul intereselor financiare si geo politice. Poate ca sunt cat se poate de reale si pentru ziua de astazi si
Va urma
|
Andrei Lambert - Toronto 10/5/2005 |
Contact: |
|
|
