De vorbã in doi
Al câtelea stilou sã umplu Ca sã mai stãm de vorbã-n doi La stâna sufletului simplu Când urlã lupii între noi.
Sub câte cergi sã învelim Suflarea strânsã cute, cute Sub mãsti, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mãrunte.
Sã facem foc mare de câlþi Din gânduri spuse-ntâia oarã Apoi, sã îl sãrim desculþi Si nici o ranã sã nu doarã.
Si nici o soaptã sã n-audã Zeii setosi ce spalã-n ploi Cerneala strânsã-n buza udã, Când urlã lupii printre noi.
VISUL
În visul meu, iar se fãcea Cã mã nãscusem înc-o datã Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea, Iar fruntea mi-era mult mai latã.
Pe degete-mi crescuserã Din loc în loc, negi de cernealã, Si toti se logodiserã Purtând inele de-ostenealã.
Iar braþele-mi, douã pãreri Pe trena pieptului, abrupte, Slujeau regatul de tãceri Cu suliþe din beznã rupte.
Picioarele mi se sfârseau La tãrmul viselor oprite În urme care ocoleau Pajisti de nasteri arvunite.
MÃ-NDEMNI
Puþin mai mult sau multicel îmi ceri Mã-ndemni sã fac din lut ziua de ieri: Plãmadã din fãina clipelor Dospitã sub stergarul palmelor.
Mã-ndemni sã iau din orele de ieri: Bobii de tihnã sã-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe crestet.
Ca sã mã ierþi, mã-ndemni, si iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumesti Eu, bob rãmas, ce n-a-ncolþit nici ieri Când asternut-ai brazde-mpãrãtesti.
Din foi de multicel îsi face coajã Mai multul unei nopþi de primãvarã. Tu o desfaci si-o primenesti cu vrajã Si-n bob de vis asterni iubirea iarã.
DIN BUCÃTI
Din bucãti, sau pe de-a-ntregul, Lasã-ti umbra sã-mi atingã Pasul greu, ãla beteagul Prins în sârba cea nãtângã.
Pe-un cãlcâi aspru de stele Fã contur cu mâna-ti dreaptã La o lacrimã cu vele Sã o umfle vântu-n soaptã.
În cerdacul vesniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartã, Vindecã-mi rana prunciei Din obrazul ce te-asteaptã.
Din bucãti de mângâiere Si întregu-mi, fã-ti avere!
Mariana Gheorghe / Vancouver
|
Mariana Gheorghe 9/2/2024 |
Contact: |
|
|