Apel pentru ajutorarea sinistratilor din Romania
Asa cum va amintiti, in urma cu mai bine de doua luni, imediat ce un val cumplit de inundatii a lovit o mare parte din Romania, lansam un apel de suflet pentru toti romanii sa arate ca singele apa nu se face.
Atunci, am avut ceva raspunsuri de la oameni cu inima mare, care si-au dat seama ca la momente de cumpana e cat se poate de firesc sa iti ajuti semenii mai putini norocosi. Asa cum am mai scris celor care ne-au ajutat atunci, am reusit cu ajutorul vostru, al tutoror, sa strangem approx. $ 1000 CAD pe care i-am dus personal unor familii care au pierdut tot ce aveau. Unul din cele mai grele dar si cele mai minunate momente din viata mea a fost atunci cand, cu lacrimi in ochi, o batrina si doi copii m-au imbratisat si mi-au multumit, simplu, modest pentru ajutorul dat.
Inca o data le multumesc celor care au contribuit atunci!
Dupa cum probabli ca stiti, se pare ca Dumnezeu e care suparat pe Romania, pentru ca iarasi, pentru a cata oara in ultimele cateva luni, un nou val de inundatii a lovit Romania.
De aceasta data, au fost lovite zone care prima si a doua oara au scapat cat cat usor. Acum potopul s-a abatut si asupra altor oameni sarmani, in prag de iarna, cand frigul si vremea rea sunt atat de aproape.
Nici nu pot sa imi imaginez cum e sa iti petreci noapte dupa noapte afara, sub cerul liber, in ploaie si frig si sa iti inghete pana si speranta. Asa sunt cu siguranta mii si mii de semeni de ai nostri de acasa.
Am fost acolo acum mai putin de luna, si am vazut urmarile hade ale dezastrului. Imi pare ca a fost un vis urat, pentru ca m-am intors aici, intr-o casa frumoasa, curata si calduroasa, cu un acoperis deasupra capului.
Dar toti cei care sunt acolo, lipsiti de caldura, alimente, haine, un acoperis si-au pierdut puterea, speranta si increderea ca le va mai zambi si lor soarele intr-o buna zi.
Haideti sa ne imaginam, oricat ne-ar fi de greu, ca suntem si noi, pentru doar o zi, in situatia celor de acolo, fara nimic, fara nici un ajutor, in ploaie si vant!
Si cand ne trezim din acest vis urat si ne dam seama cat de norocosi suntem ca nu am fost nevoiti sa cunoastem asa ceva pe propria piele, haideti sa vedem cum putem face sa ajutam!
Lansez acum un apel catre voi toti, sa va ganditi daca aveti ceva haine, paturi, prosoape, jucarii, cearceafuri, obiecte sanitare de stricta necesitate care sa va prisoseasca. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are cel putin cate ceva din toate acestea, pe undeva prin basement sau prin ceva debarale.
As vrea sa colectez toate acestea, la mine acasa dava nu se va gasi alt loc, sa le sortez, impreuna cu cativa voluntari si sa facem pachete pe care sa le trimitem direct familiilor care au atata nevoie de ele.
Eu o sa ma ocup de detaliile transportului; daca cineva stie alte modalitati de a trimite aceste lucruri in Romania, va rog sa ma contactati.
Daca strangem toate acestea pana pe la mijlocul lunii octombrie si le trimitem pana spre sfarsitul lunii , vor ajunge in Romania chiar inainte de Craciun. Imaginati-va bucuria de pe chipul unui copil sau a unui batrin cand va primi un dar, cat de mic, in clipele cand are atat nevoie.
Totul este posibil daca nu te dai batut. Iar atunci cand exista oameni ca voi, care vor sa dea din cat au ei si celor mai napasuiti, sunt mai mult ca sigura ca putem aduce o raza de lumina in sufletele celor pe care ii vom ajuta.
Va astept cu nerabdare sa ma contactati si sa incercam sa strangem ce putem pentru acesti oameni.
Numarul meu de telefon din Toronto este : 905 326 5265.
sau trimiteti un e mail pe adresa revistei Observatorul ( observro@idirect.ca )
Va multumesc din suflet, in numele celor pe care ii veti ajuta.
Va asigur ca e una dintre cele mai mari satisfactii din lume!
Incercati si o sa vedeti!
|
Theodora Bran 9/28/2005 |
Contact: |
|
|
