Bunãtatea nu are nevoie de audiențã
Acte de bunãtate se intampla în fiecare secundã pe planeta noastra. Unii oameni, insa, cred ca
ele nu au valoare prea mare dacã nu exista martori care sa aplaude. Într-o lume în care cele
mai multe acțiuni sunt motivate de validare externã si recunoastere publica, e ușor sa uitam ca
masura adevãratã a acțiunilor noastre se gãsește dincolo de ochiul uman.
Un gest generos are aceeași valoare și semnificație dacã e fãcut in prezenta altora sau dacã se intampla în
solitudine tãcutã.
Dorinta de faimã și recunoaștere este, din pacate, un element omniprezent al
societãții moderne, o forta dominanta care influențeazã aspirațiile celor mai mulți oameni. Deși
cãutarea recunoașterii este o tendința umanã naturala, dacã devine obsesie poate sã ducã la o
existenta goala în care nu se ajunge niciodatã la împlinire personalã.
De aceea e crucial sa știm cã adevãrata noastra valoare vine din interior.
Acest sentiment isi gaseste ecoul în cuvintele actorului Jim Carrey, care a spus:
”Cred ca toți ar trebui sa devinã bogați și celebri și sã facã tot ce au visat vreodatã, numai ca sã-și dea seama
ca nu acesta e rãspunsul.” Cuvintele lui sugereazã cã adevãrata împlinire se gãsește în ceva
mult mai adanc si mai important decat asta.
Bogãția și faima sunt de multe ori acompaniate de deziluzie pentru ca sunt niște reușite externe care nu duc neapãrat la împlinire interioarã și la fericire de durata.
Carrey vorbeste din experienta - in ciuda succesului imens ca actor, a luptat cu depresia și a recunoscut ca nu s-a simtit implinit.
O legenda care mi-a rãmas pentru totdeauna intiparita în minte este cea a omului bogat care
viziteaza o catedrala în timp ce e în construcție și care vede un muncitor sculptand o pasãre în
interiorul unei barne. Contrariat, il intreaba: “De ce petreci atata timp sculptand o pasãre într-o
barna care va fi sub acoperiș?
Nu o va vedea nimeni niciodatã.” La care muncitorul rãspunde: “
Pentru ca o vede Dumnezeu.” Rãspunsul lui simplu dar foarte profund contine un adevãr
spiritual care rezoneaza cu tradiții religioase și filozofice, și anume cã intenția din spatele
acțiunilor noastre conteaza mai mult decat acțiunea însãși.
Ceea ce facem nu trebuie sa fie motivat numai de validare publica ci trebuie sa izvorasca din dorința de a onora un scop mai
înalt. Trebuie sa facem bine chiar și atunci cand binele trece neobservat.
Fiecare gest de frumusețe și de bunãtate, fie ca a trecut neobservat sau nu, are un rol crucial în
felul în care lumea este modelata. Noi o modelam, fiecare din noi în parte, prin ceea ce gandim,
ce facem și ce suntem. Audienta cea mai importanta e Dumnezeu.
Semnificația acțiunilor noastre nu sta în grandoarea lor, ci în iubirea și intenția pe care le punem in ele. Fiecare gest,
dacã e fãcut cu o inima sincerã, e prețios în ochii divinitãții.
Astãzi nu ni se amintește destul de valoarea intrinsecã a acțiunilor noastre, de importanta
modestiei și a autenticitãții. Social media și reality TV au transformat radical cum e privitã faima
și recunosterea. Accesul instantaneu la audiente vaste permite oricui sã cunoascã faima de
moment și totodatã sa prezinte o versiune a sinelui care, de cele mai multe ori, nu e autentica.
Astfel, acceptarea publica devine o prioritate in locul pastrarii valorilor și a propriei integritãți,
ceea ce devine evident în preferința pentru senzațional și controverse.
Intr-o lume obsedata de nevoia de recunoastere publica, trebuie sa apreciem si momentele
“mici”, nesarbatorite, și sã înțelegem cã adevãrata importanțã sta adeseori în fapte nevazute si
nerecunoscute. Cultura noastra glorifica celebritatea si o echivaleaza cu valoarea personalã
însã adevarata noastra valoare e masurata de un standard mai inalt, unul care transcende
judecata omeneascã și care se trage din observatie divina.
In plus, eforturile nevãzute facute in momente private pot, indirect, sa inspire si sa ridice spiritul altora.
Dacã dam ce avem mai bun
în orice circumstanțã, contribuim la o cultura de pozitivism și de încredere. Mai important decat
orice, sa nu uitam ca, așa cum spunea Mama Tereza, nu conteazã cât de mult dãm, ci cu cata
iubire dãm.
Danuta Gherman, Toronto
|
Dãnuta Gherman 7/18/2024 |
Contact: |
|
|
