Sublinieri - Nicãpetre
Câte odatã mã surprinde trecerea timpului în așa mãsurã cã îmi piere orice interes în a mã uita în urmã; se aglomereazã pierderile - cuminte zis – și acceptarea vine greu sau - absurd - deloc.
Ce vreau sã zic, de fapt, n-am mai scris despre Nicãpetre, sculptorul, graficianul, pictorul, artistul complet care este și care ne-a adunat în jurul lui vreo 25 de ani poate doar ca sã încercãm de aproape bucuria artei, poate doar ca sã frãmântãm idei despre asta, poate doar ca sã-l cunoaștem...N-are importantã de ce, ci cã așa a fost... Pe 21 aprilie se împlinesc 16 ani de când a plecat...dar, desigur, a plecat definitiv numai omul Petricã Bãlãnicã, din Brãilița... Altfel, Nicãpetre existã indiferent la trecerea timului!
În 1969 eram redactor la Editura Meridiane când - la Galeria Simeza – Nicãpetre are prima expoziție personalã, “Caryatide” și am simțit în direct agitația provocatã de succesul expunerilor și mai ales, de aprecierea directã a lui Petru Comarnescu – autoritate în critica de artã (nu numai a timpului!) – subliniind apariția unui sculpror despre care crede cã vom mai auzi: “ Dacã va continuã cu același suflu de gândire filozoficã și cu aceeași pricepere de cioplitor al pietrei vom avea un foarte original și mare sculptor”
Pe urmã linia geograficã a operelor expuse începutã la București și Magura continuã la Skironio(Grecia), Straubing (Germania), Krastal (austria), Hakone (Japonia cu premiul I la Concursul Henry Moore, cu Adam și Eva – marmurã de Pendeli), la Birmingham (Alabama), la Hamilton (Canada) unde Emitescu troneazã asupra unei galerii de portrete ale câtorva pesonalitãți culturale românești...și, bineînțeles, linia se încheie la Centrul Cultural Nicãpetre din Brãila...
Modern, inovator, inspirat se plimbã prin volumele dure ale petrei ori cele suple ale lemnului cu siguranța mâinilor dirijate de talent, dezvãluind secretele substanței pe care totdeauna o considerã vie, expresivã, plinã d secrete numai de el știute; e monumental și delicat în egalã mãsurã și piatra și lemnul îi servesc intențiile cu acea supunere inexplicabilã, dar posibilã Asta așa ca o informație oferitã în fugã ( și cumva cu vinovãție) tinerilor care s-ar putea sã știe sau s-ar putea sã nu știe de Nicãpetre, altfel cel care a plecat definitiv pe 21 aprilie (cum siceam) este Petre, Petricã Bãlãnicã din Brãilița, prietenul, partenerul de “traversare” dintr-o lume într-altã, omul copleșit de griji și neliniști, mintea dispusã cãutãrilor - curiozitatatea aia a învãțãrii fãrã pauzã - și mai mereu chiar pretențiosul observator al orcãrui act cultural care îi reține atenția... Ca atunci câmd începea cu Glossa eminescianã ori recitã interogativ din “Oul dogmatic” al lui Ion Brbu ca mai apoi sã dispute opinii:
“Tea, te-ai uitat odatã, pentru dumnezeu, la filmul ãla al lui Mihalkov de care îți spunem si Anca si eu de atata timp??”și cum i-am zis cã n-am timp de ruși, fie ei chiar Nikita Mihalkov (care, fie vorba-ntre noi, mã tulburase rãu cu filmele lui despre epoca stalinistain) nu numai cã l-a uimit ignoranța mea, dar i-a și prilejuit unul din momentele acelea memorabile când vorbea despre artã și orce altceva devenea minor, irelevant... Și, sigur, avem o cronicã cinematograficã ad hoc în care cuvântul e metamorfozat în imagine, un ansamblu stilistic în care Platonov – eroul lui Cehov - apare multiplicat într-o grupare umanã ruptã parcã din absurdul ionescian numai ca sã producã “Piesa neterminatã pentru (o) pianina mecanicã”a lui Mihalkov și se materializeazã cu tot inutilul existenței ei cu tot farmecul alterat al unei cãlãtorii într-un univers, obosit, vulnerabil poate chiar terminal...
Și gata! Filmul se desfãșoarã real doar pentrucã o viziune artisticã este examinatã de o minte din același aluat. Pe urmã, Petre aborda firescul și ca tot românul se (ne) delecta la un pahar de vorbe de duh mai mult sau mai puțîn deocheate, dar pline de haz..
Si revin la ceea ce am mai spus odatã desprNicãpetre, doar pntru cã mi se pare firesc comemorativ: deosebit de uman acest Petrricã Bãlãnicã pe care noi l-am ºtiut întotdeauna aflat undeva în umbrã lui Nicãpetre!
Maria Cecilia Nicu Toronto. aprilie 2024
|
Maria Cecilia Nicu 4/23/2024 |
Contact: |
|
|