New Age, un fenomen global
În pragul noului mileniu, curiozitățile societății secularizate se succed una după cealaltă, completând un cadru greu de prevăzut al mentalității New Age, care devine tot mai mult un fenomen global. Stiința si tehnica, pe de o parte, fac adevărate miracole, cum se exprimă adesea mass-media; pe de altă parte, se resimte tot mai presant nevoia de supranatural, poate ca alternativă la fricile pe care stiința si tehnica le infuzează în sufletul omului de azi. Pe de o parte, numărul celor ce frecventează regulat bisericile tradiționale este tot mai mic, în Occident; pe de alta, creste simțitor numărul celor care-si construiesc singuri un dumnezeu pe măsură, prin intermediul unui nou tip de eclectism, inventând noi forme de spiritualitate. E un dumnezeu-la-comandă, un dumnezeu descentralizat, cum se exprimă New York Times Magazine.
"Ideea forte este aceea că, pentru a avea o credință, nu e nevoie să îmbrățisezi total o singură religie, căci toate au elemente de adevăr universal", explica Jon Block, sociolog la Kent State University din Ohio, autor al mai multor eseuri despre new spirituality. "Prin urmare, poți lua câte ceva din fiecare religie si să-ți formezi un panteon de principii, pe care să-ți construiesti propria religie personală. Mai mult: o dată fuzionate, aceste elemente vor deveni valori cotidiene ale individului". Afirmații ca acestea relevă măsura unui gnosticism cum omenirea n-a mai cunoscut până acum.
Se poate sublinia un alt paradox. În acest neo-misticism, eu-l devine autoritatea maximă, fie în ce priveste practica credinței, fie în ce priveste crezul. Cu toate acestea, fiecare se simte ca aparținând unei comunități. De aici, si una din caracteristicile importante ale acestui neo-misticism, cum explica Gerald Celente, director la Trends Research Institute: "Toți au un scop divin în viață si nu sunt un accident de parcurs într-un univers indiferent. Iată de ce este nevoie nu doar să te perfecționezi pe tine însuți, ci să si ajuți societatea".
Pentru alți cercetători, New Age este o nouă revoluție, în comparație cu aceea consumată în Occident în anii '68. "Atunci, revoluția a fost atât sexuală, cât si spirituală", zice canadiana Sylvia Fraser, autoare a cărții The Book of Strange, în care descrie experiențele ei metafizice. "Aceea spirituală s-a legat de droguri si a sucombat. Acum, după trei decenii, tinerii, în fața incertitudinilor lumii si a fricii de moarte, duc la capăt revoluția spirituală, cu mijloace diverse." Sondaje de opinie, făcute în America, atestă că 96% din populație crede în Dumnezeu sau într-un spirit universal. Cei mai mulți dintre ei cred în existența îngerilor. Alții sunt convinsi că Dumnezeu le vorbeste direct. La fel de mulți cred în puterile taumaturgice ale rugăciunii, indiferent de dumnezeul căruia ele sunt adresate. Vezi adesea persoane care nu merg la biserică, dar citesc cărți cu subiecte religioase si îi auzi declarând: "N-as sti să spun dacă mă simt crestin, sau catolic, sau altceva. Când te simți slăbit, spiritualitatea te ajută si te inspiră". Asupra confuziei unor astfel de afirmații nici nu ne oprim. Stim că rugăciunea ajută, este necesară precum aerul, dar numai atunci când este adresată Dumnezeului celui viu. Altfel, devine o simplă autosugestie, când nu explorează de-a dreptul abisurile demonice ale închinării la idoli.
Sectele new-age-iste, chiar declarându-se crestine (desi cu crestinismul nu au nimic în comun), reusesc să racoleze mii de adepți. Asa este asa numita Promise Keepers, ai cărei adepți sunt numai bărbați. Sau asa zisele adunări oceanice, conduse de Caroline Myss, autoare a unui best-seller, Anatomy of the Spirit.
Si turismul resimte aceste efecte. Milioane de persoane merg în pelerinaj la Sedona, în Arizona, centrul New Age-ului, pentru a explora faimosii muți rosii, dar mai ales pentru a regăsi linistea psihică cu ajutorul sferelor de cristal si cu speranța de a întâlni un înger.
Aceleasi pelerinaje se fac si la mănăstirile budhiste, răspândite peste tot în Occident si în America, mai ales după publicitatea făcută de Dalai Lama spiritualității tibetane.
Într-un astfel de univers, nu lipsesc, desigur, sarlatanii. "Credulilor nu le trebuie mult să facă pasul de la contemplație la narcisism - zice Celente. Iată de ce, multe astfel de miscări cad usor pradă în mâinile sarlatanilor, care găsesc mereu răspunsul potrivit si imediat pentru orice problemă".
Se pare că, în fața acestui fenomen, este prea puțin de făcut. Mulți medici contribuie la răspândirea acestei mentalități, susținând că rugăciunea si meditația "pot ajuta în timpul bolii sau accelerează vindecarea.". "Trei sferturi dintre medici - afirmă rezultatele unei cercetări făcute la Boston - consideră că spiritualitatea poate reduce costurile sistemului sanitar".
Avem asadar de-a face cu o miscare globală, poate cea mai interesantă si mai amplă dintre miscările sociale contemporane. "Unele din aceste religii sunt destinate să schimbe societatea", presupune profesorul Jon Block. Desigur, bisericile tradiționale se confruntă cu această mentalitate si probabil au de plătit un preț destul de mare. O bună informare a propriilor credinciosi despre riscurile ce le comportă apropierea de aceste secte, ca si o corectă pastorație si o cateheză serioasă sunt armele cele mai bune pentru a răspunde nevoilor omului contemporan, care astfel îsi va cunoaste mai bine propria credință, o va trăi autentic si se va lăsa tot mai puțin influențat de tendințe centrifuge care tocmai liniste nu i-ar putea aduce. "O mai mare responsabilizare, pentru a face să funcționeze viața de comunitate", recomandă Randall Balmer, profesor de religie la Columbia University.
N.R. articol primit prin bunavointa dlui Laurentiu Dumitru
vezi ; www.laurentiudumitru.com
|
Arhim. Dr. Iuvenalie Ionascu 9/17/2005 |
Contact: |
|
|
