Gânduri mãrturisite - Retragerea fãrã torțe
Titlul acestui articol este și titlul volumului al doilea din ciclul de romane „Sfârșit de mileniu” al scriitorului român Radu Tudoran, roman publicat la București de Editura Eminescu în 1982. Ciclul „Sfârșit de mileniu” cuprinde șapte romane: „Casa domnului Alcibiade” (1978), „Retragerea fãrã torțe” (1982), Ieșirea la mare” (1984), Victoria neînaripatã” (1985), Privighetoarea de ziuã” (1986), ”O sutã una lovituri de tun” (1989) și ” Sub zero grade” (1994 – postum).
Radu Tudoran este pseudonimul literar al scriitorului Nicolae Bogza, nãscut la 8 martie 1910 în localitatea Blejoi, județul Prahova și decedat la 18 noiembrie 1992 la București. El a fost fratele cunoscutului scriitor Geo Bogza, de unde și dorința acestuia de a scrie sub un pseudonim literar, și al muzicianului Alexandru Bogza. El a fost și autorul altor romane de mare succes, printre care cele mai cunoscute sunt „Un port la rãsãrit” (1941) și „Toate pânzele sus” (1954).
Romanul ”Toate pânzele sus” a fost ecranizat de cãtre Televiziunea Românã între anii 1975-1977, cuprinzând 12 episoade, dupã un scenariu scris de Alexandru Struțeanu și de Mircea Mureșan. Filmul a fost regizat de Mircea Mureșan având ca regizori secunzi pe Mariana Petculescu și Nicolae Corjos. În rolurile principale au fost distribuiți mari actori români printre care se numãrã: Ion Besoiu (Anton Lupan), Ilarion Ciobanu (Gherasim), Sebastian Papaiani (Ieremia), Jean Constantin (Ismail), Ion Dichiseanu (Piere Vaillant), Colea Rãutu (piratul Spânu) și Aurel Giurumia (negustorul Agop din Bazar). Datoritã atitudinii sale necooperante fațã de „noua literaturã” doctrinarã comunistã, dupã publicarea romanului „Fiul risipitor” în 1947, Radu Tudoran este exclus din Uniunea Scriitorilor cu mențiunea ” Noi am fi bucuroși sã scrii pentru cauza noastrã. Dar dacã nu poți sau dacã nu vrei, nu te silim”.
Dupã șapte ani și dupã apariția romanului „Toate pânzele sus”, scris în așa fel încât sã nu facã trimitere la nici un fel de concepte politice, și recepționat în mod entuziast de toate generațiile de cititori, deși fusese tipãrit inițial în doar o mie de exemplare, autorul a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor. „Toate pânzele sus” rãmâne un roman de referințã al literaturii române, prima carte cititã de mine, chiar în primul an de școalã. Romanul a fost publicat în mai multe ediții (1954, 1980, 1991, 1998 și 2002).
Ciclul de cãrți „Sfârșit de mileniu” rãmâne însã lucrarea de suflet a autorului, acolo unde se vede toatã puterea creatoare a acestuia. În spatele cortinei create de personaje și acțiuni fictive se desfãșoarã adevãrata poveste, viața societãții românești interbelice, vãzutã prin ochii și acțiunile personajelor, de la domnul Alcibiade la Proserpina Smântânescu, și de la Jordie la domnul Pretoreanu, cu personaje hazlii ca Burtã Dublã și Tata Barbã. Realitãțile dramatice ale timpului, naufragiul Titanicului, dispariția Ameliei Earhart, catastrofa dirijabilului ”Hindenburg”, zborul lui Charles Lindberg, apariția Arhanghelului, sãptãmâna neagrã de la New York sau moartea Matei Hari, se împletesc cu poveștile personajelor într-o descriere uluitoare a secolului al XX-lea. Cred cã scriitorul Radu Tudoran ar trebui recuperat și așezat la adevãrata lui valoare.
Astãzi trãim iarãși o perioadã a „retragerii fãrã torțe” la nivel mondial, când în peste 70 de țãri, trei miliarde de cetãțeni sunt chemați la urne pentru alegeri locale, generale, parlamentare sau prezidențiale. Printre acestea se numãrã Uniunea Europeanã, Statele Unite ale Americii și Rusia. România nu este mai prejos, organizând patru rânduri de alegeri într-un singur an. Doar cã atunci când vine vremea primenirii ies la ivealã și „succesele” foștilor conducãtori. Este oare România mai „educatã” sau a rãmas doar cea „emigratã”? A reușit Rusia sã stârpeascã „nazismul” mai mult sau mai puțin închipuit? A recuperat Ucraina teritoriile ocupate sau doar a cheltuit miliarde pe jucãrii zgomotoase?, rãmân întrebãri fãrã rãspuns. Cât despre lupta împotriva încãlzirii globale care a înfuriat agricultorii din Europa, de numãrul exagerat de „morți subite” și de lipsa interesului de a afla cauzele acestora, mai bine nu ne mai întrebãm, cã nu este politic corect. Așa cã și retragerea actualilor conducãtori este una fãrã torțe, pe ușa din dos, cãci prin fațã sunt doar rezultatele promisiunilor „plopul cu pere și rãchita cu micșunele”.
„Retragerea fãrã torțe” s-ar putea referi și la sfârșitul conflictelor armate actuale, o pace fãrã învingãtori și învinși, fãrã aplauze și urale, dar cu mulți morți și rãniți, cu orașe întregi șterse de pe fața pãmântului și cu multã suferințã pentru familiile celor plecați prea devreme.
„Retragerea fãrã torțe” ar putea sã fie și despre oprirea politicilor aberante în numele egalitãților de orice fel, despre distrugerea societãților umane pentru revigorarea planetei, despre demolarea monumentelor istorice și redenumirea strãzilor, care era mai degrabã apanajul regimurilor totalitare decât al mișcãrilor de avangardã. Ne „retragem fãrã torțe” atunci când am susținut sus și tare o anumitã opinie politicã, științificã, medicalã, etc. și când rezultatele aplicãrii acesteia seamãnã mai degrabã cu „oiștea în gard”, sau ca fostul secretar de partid de la întreprinderea unde lucram la Revoluție, care a doua zi și-a pus floare la butonierã, și-a amintit cã de fapt bunicul lui fusese țãrãnist și „cã nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i mirosea”.
Scriu și eu aceste rânduri ca și psalmistul David, și la îndemnul prietenilor care m-au sfãtuit sã nu renunț, ”Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cãror glasuri sã nu se audã” - Psalmul 18.3 al lui David.
Ioan Cojocariu Februarie 2024, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 2/11/2024 |
Contact: |
|
|