Scrisoare de la Paul Goma
Vā rog sā publicati în ziarul pe care îl conduceti, urmātorul
A N U N T
Periodicele *Gardianul* (2 septembrie 2005) si Gândul din 3
septembrie au publicat comentarii mai mult sau mai putin corecte pe
marginea Comunicatului din 31 august a.c. al Uniunii Scriitorilor din
România care anuntā - citez din presā (presa citeazā din Comunicat):
Conducerea Uniunii Scriitorilor din România îsi exprimā
regretul cā în revista *Viata româneascā* numārul 6-7 din
iunie-iulie 2005, revistā (sic) editatā de Uniunea Scriitorilor, a
fost permisā de cātre redactie aparitia unui text cu continut
antisemit. (subl. mea, P.G.). Este vorba despre fragmente din
+Jurnalul 2005+ al lui Paul Goma.
Comunicatul continuā (sublinierile mele, P.G.):
Conducerea Uniunii considerā *intolerabilā îngāduinta* cu care
redactia revistei *Viata româneascā* a gāzduit în aceastā publicatie
(re-sic!) *idei contrare valorilor si normelor acceptate în lumea
contemporanā*. Ca urmare, se va pune în discutia Comitetului Director
al Uniunii Scriitorilor *abdicarea colectivului redactional al
revistei de la principiul respectului fatā de drepturile omului* care
exclud orice fel de discriminare. *Credem în libertatea de exprimare
a ideilor doar în limitele acestui principiu* (sublinierea mea si
trimiterea la Caragiale: Rezon!).
Observînd cine-cum apārā drepturile omului: Manolescu, Bālāitā,
Dimisianu - cum le apāraserā ca leii în primāvara anului 1977 - mai
bag de seamā cā jurnalista Manuela Golea de la *Gardianul* copiazā
pânā si analfabetismele scriitorului redactor al Comunicatului - când
colporteazā un *neadevār*, scriind:
Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania
Pentru Dumnezeu, un jurnalist mai si citeste din an în paste,
deci ar fi trebuit sā stie:
- nu sunt membru de onoare, nici mācar membru simplu,
pentru sfântul motiv cā, în 14 aprilie 1977, pe când eram arestat de
Securitate si amenintat cu o condamnarea la moarte, iubitii colegi de
breaslā din Consiliul Uniunii Scriitorilor m-au exclus - ca dusman
al poporului; dupā revolutia (cea a rezistentilor-prin-culturā,
citeste: pe brânci, pe sub lavite, tremurînd voiniceste de nesfârsit
curaj estetic) nu am fost reprimit în Uniunea Scriitorilor, drept
care, dupā ani de asteptare sub presedintia lui Dinescu, am declarat
în scris, într-un dialog (publicat de *Viata româneascā* - îngrijit
de Liviu Ioan Stoiciu) cu chiar succesorul sāu Ulici cā, dacā asa
stau lucrurile în România Scriitoare, eu nu mā mai consider fācînd
parte din breasla lor.
Tot în treacāt citez din opiniile jurnalistei de la *Gardianul*:
În finalul fragmentului de jurnal, Goma *îsi dā însā, arama pe
fatā* (sic - si subl. mea). Tot ce scrisese pânā acum era *un pretext
pentru un un mesaj peremist* (s.m.) explicitat chiar în finalul în
care Ģînfiereazāģ pozitia pro-iliescianā a intelectualilor din
România la alegerile prezidentiale din anul 2002, *împotriva lui C.V
Tudor* (s.m.).
Jurnalista va fi stiind ce înseamnā ca cineva sā-si dea arama
pe fatā? Nu - dar scrie (ceea ce nu stie); stie ce este un mesaj
peremist? Nu - dar scrie, negru pe alb, numele lui C.V. Tudor - care
nu existā în textul incriminat! - însā nu din textul meu citeazā
dânsa, ci din ceea ce soptesc pe la colturi ne-cititorii mei
holocaustologi, pe dupā cap cu ne-cititorii breslasi cā as fi scris.
Acestea fiind faptele, anunt: voi da în judecatā:
1. Uniunea Scriitorilor din România;
2. Asociatia Scriitorilor din Bucuresti
3. Pe Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii;
4. Pe Horia Gârbea, director de imagine al USR si presedinte al
Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti
*pentru* °calomnie°
*la adresa lui Liviu Ioan Stoiciu si a mea*
5. Pe conducātorii Comunitātii Evreilor din România
*pentru* °denunt calomnios°.
În legāturā cu punctul 5 astept ca USR sā facā publice numele
acelor membri ai Comunitātilor Evreilor care au reactionat foarte
dur si care *Dacā ei s-au sesizat, înseamnā cā afirmatiile sunt
grave* (s. mea) - re-citat din scriitorul român Horia Gârbea,
deficient, atât în materie de limbā românā cât si de logicā.
Ei, vorba lui H. Gârbea, cine sā fie:
Ei-ii care nu fācuserā nimic-nimic-nimic pentru coreligionarul
lor Petre Fischer-Nāvodaru, nici pentru sora sa, Luiza Amalia Elman-
Nāvodaru, în izolarea lor de dupā plecarea noastrā în exil, mult mai
asprā decât a fiicei lui Pacepa? Ei care nu miscaserā un deget
pentru fiica lui Petre, Ana Maria Nāvodaru-Goma? Ei care nu se
sinchisiserā de soarta lui Filip-Ieronim Goma, fiul evreicei Ana
Maria? Ca sā nu mai vorbim de mine, goi, dar orisicâtusi; tatā de
copil evreu, nu? Ce fāceau-dregeau ei-i, membrii Comunitātii
Evreiesti înainte de decembrie 1989? Sā nu se grābeascā sā mintā,
fiindcā îi stiu: colaborau si profitau! Ei-ii care plecaserā în
Israel, în Occident (de ce nu se vor fi dus în Rusia, patria lor de
inimā?), oftau de dor de tārisoarā, însā când sufereau pentru soarta
oamenilor rāmasi sub jug comunist îi aveau în vedere numai pe
coreligionarii lor, nu si pentru goi, de parcā ei cu mâna lor se
ocupaserā si se înfometaserā si se trataserā de dusmani ai
poporului, de fascisti, de banditi, ei singuri se arestaserā si
se torturaserā si se asasinaserā - ei cu mâna lor . Ei-ii în
România nu s-au manifestat mācar ca disidenti, necum ca opozanti ai
regimului si de ei instaurat. Un om care suferise cumplit; fiind
deportat în Transnistria si bun scriitor: Norman Manea, în exil la
Berlin, apoi la New York, a folosit libertatea de exprimare, nu ca sā
demaste (fatā de nemtii culpabilizati, fatā de americanii nepāsātori)
caracterul criminal al regimului comunist din România? Da de unde,
El (N. Manea) s-a ocupat doar de demascarea fascistului Eliade -
cā tot murise el de sase ani
R. Ioanid: cum se opusese El
comunismului din România? Simplu: nu se opusese!, nu se manifestase
(în cazul lui Radu Filipescu), pentru a nu-si pune în pericol
familia, mā rog frumos.
Si pentru cā am ajuns la C.V. Tudor: au protestat Ei-ii mācar
de formā când au aflat cā în 1977, generalul Plesitā credea cā mā
insultā tratîndu-mā de legionar si de jādan? S-au arātat mācar
mirati când C.V. Tudor îmi trimitea citatii (pentru calomnie!)
adresate lui Pavel Evremovici Goma? Ei-ii îsi vor fi manifestat
indignarea când Tudor Eliad, fiul lui Perahim - altfel komisar
bolsevic în Basarabia ocupatā în 1940 si, în România ocupatā, dupā
1944, persecutor si epurrator nemilos al artistilor plastici români -
a acceptat sā fie consilierul aceluiasi C.V. Tudor?
Nu cunosc (încā) numele indignatilor vigilenti vânātori de
antisemiti inexistenti - dar le voi afla. Sigur este cā tovarāsul
colonel de Securitate activînd sub numele conspirativ: Iulian
Sorin (desi mai la îndemânā i-ar fi fost: Gicā Ionescu) este la
post, în fruntea Comunitātii - cum la-post fusese în Departamentul
Cultelor, apoi ca mânā dreaptā a rabinului bolsevic Rosen.
Jurnalista de la *Gardianul* si-a supra-intitulat articolul:
Rāzboiul scriitorilor: Nicolae Manolescu îl acuzā pe Paul Goma de
antisemitism.
Corectez:
1) Nu poate fi vorba de rāzboi: N. Manolescu si cu mine facem
parte din categorii, nu doar diferite - moralmente - ci de-a dreptul
incompatibile. Sā nu se uite cā înainte de 1989 Manolescu a fost
ucenicul fidel al turnātorului de puscārie Ivascu; a frecventat,
alāturi de Blandiana, Buzura, Zaciu, Dinescu, Ornea, Dimisianu casa
liberalului bolsevic diversionist Gogu Rādulescu; în iunie 1990,
imediat dupā Mineriada Sângeroasā, N. Manolescu, dus de mânā de Z.
Ornea la Noul Vizir: Iliescu, i-a luat un interviu spālātor-de sânge,
numindu-l Om cu o mare; în decembrie 1990 a publicat în *România
literarā* dosarul de securitate al suprasefului Securitātii,
criminalul Voican-Voiculescu-Sturdza sub titlul: Scrisoare deschisā
lui Paul Goma. Sā mai pomenesc cālātoria în Coreea (sau în China)
împreunā cu presedintele Iliescu?; distrugerea - nici mācar
inteligentā - a Aliantei Civice?; campania furibundā împotriva
turnātorului Caraion, însā tācerea desāvârsitā si complice pāstratā
asupra turnātorilor din redactie: Bāran, Silvestru si
altele? -
precum si iertarea acordatā lui Uricaru, de parcā tocmai cāpātase
deslegare de la Māgureanu
?;
2) Nu poate fi vorba de un rāzboi Manolescu-Goma, fiindcā nu
doar pe Paul Goma l-a acuzat de antisemitism actuazlul presedinte
(pânāmai deunāzi si el fioros antisemit), ci si pe Liviu Ioan
Stoiciu - ceea ce constituie o culme a abjectiei-la-românul-scriitor.
Azvârlind în directia mea lātųrile obstesti, rās-folosite de R.
Ioanid, Shafir, Oisteanu si alti holocaustologi, a fost împroscat si
poetul L.I. Stoiciu - pe deasupra amenintat cu alungarea de la *Viata
româneascā*, unde este singurul redactor care lucreazā.
Are sā intervinā Manolescu pe lângā actualul sef al sāu,
Lupescu, sā-i dea o slujbulitā la concernul Polirom-Cartea româneascā
(dupā ce va fi anexatā si institutia *Viata Româneascā*, creatia lui
Stere?), unde actionar principal este Serge Moscovici, evreul de
origine românā care declarā pe toate drumurile cā îi urāste pe
români, urāste de moarte România - ceea ce nu-l împiedecā sā
investeascā în detestata Românie)?
Astept reuniunea de la 8 septembrie a.c. a Comitetului Director
al Uniunii - sub conducerea lui N. Manolescu - alcātuit din: G.
Bālāitā, G. Dimisianu, H. Gârbea, M. Mihāies, Marta Petreu, C.M.
Spiridon, G. Chifu, Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy
Istvan, când/unde va fi judecat Liviu Ioan Stoiciu.
Asa fusesem si eu judecat, am mai spus, repet: în urmā cu
aproape 50 de ani : în 1956 nu mai trāia Stalin, dar stalinismul era
în floare - atunci eram antisovietic; acum, în Anul Domnului 2005,
în plinā renastere a ceausismul fārā Ceausescu (cel asasinat prin
voicanizarea iliascā în urmā cu 15 ani), voi/vom fi judecati pentru
antisemitism) .
Vā multumesc anticipat pentru publicarea textului ,
|
Paul Goma - Paris 9/5/2005 |
Contact: |
|
|
