Veronica Balaj - O sutã și una de poezii
Veronica Balaj este o conºtiinþã vie în lumea literarã de astãzi. Poetã, prozatoare realizatoare de emisiuni de culturã radio și tv, autoare a sute de interviuri cu personalitãți culturale, îºi face auzitã vocea liricã din ce în ce mai distinct ºi convinge prin profunzimea temelor, prin redefinirea unor concepte, având ºi acea subtilã intuiþie psihologicã, cea care dã forþã ºi substanþialitate creaþiei.
Cu pasiunea vie a introspecþiei, a detaliului dar ºi a sintezei, Veronica Balaj îºi îmbracã volumul O sutã și una de poezii, apãrut la Editura Academiei Române, într-o hainã liricã elegantã, cu mai multe straturi de înþelegere, presupunând cititori cu o anumitã fineþe a gustului literar ºi înãlþime intelectualã.
Scriitoare cu o inteligenþã creatoare evidentã, iluminatã de cunoaºterea vieþii ºi înþelegerea acesteia prin luciditate, Veronica Balaj transpune trãirea concretã în reflecþie și realul banal în simbol. Am remarcat înzestrarea specialã în descoperirea ºi transcrierea jocului complicat al stãrilor sufleteºti: cãutãm cercuri/ din copacul primordial/ ni le facem daruri,/ învãþãm lecþia/de-a venirea-plecarea/ cât verde, cât verde/ îmi înmugureºte pe creºtet! Cu o energia aproape magicã poeta hrãnește chemarea tulburãtoare spre un alt timp, spre o lume în care Orfeu,coborât din lunã, vindecã de teamã ºi tãcere iar Mercur, martor al simțurilor devastate,/ rãsucește târziul din clepsidra vindecãrii. Poeta recupereazã zonele tainice ale iubirii și le scoate la ivealã în forme lirice: Sã nu regreți!!/ fierbințeala timpului, în trecere,/ l-a prefãcut în fântânã,/fãrâmã cu fãrâmã,/ mãcar pașii noștri, mãsurați/ peste albul zãpezii,/ își reiau forma/ oriunde-i un petec de ninsoare,/ inima îmi bate mai tare,/ pânã în inima umbrei tale... Eul profund al poetei este invadat de dorința de cuprindere a unui timp chemat, autoarea poziționându-se în interiorul acestui timp, verde înflorit,/...timp în care din fortãreața serii/ crește-o aripã de înger singuratec/ pașii se adunã suspendați/ între acum și ce va sã fie/ oare drumul e în noi?...Timpul scufundat este readus într-un prezent dorit, unul al monologului interior în care straturile poeziei - cel real și cel magic - se întrepãtrund, se contopesc.O neliniște creatoare strãbate întreg volumul, un fior metafizic, ceva între visare și interogație, împlinitã de savoarea unor definiții lapidare și de un limbaj poetic elevat. Poemele transmit emoþie, iar emoþia este esenþialã în redescoperirea luminii din noi.
Într-o lume dualã, oscilând între spiritual ºi teluric, Veronica Balaj îºi fãureºte un scut liric, aceasta fiind, de fapt, spiritul supremei libertãþi. Cu o stilisticã rafinatã volumul oferã un discurs încãrcat de spiritualitate cuprinzând amplitudinea nevoilor și aspiraþiilor omeneºti. Autorea recreeazã un tãrâm viu al trãiri, îl readuce prin intermediul simbolurilor cu forța sentimentelor transmise într-un relief colorat al ideilor.
Capacitatea de dezvoltare liricã, modul în care insuflã dramatism intelectual poemelor, fluenþa ºi fineþea expresivã, precum ºi facultatea de a se miºca în sfera introspecþiei psihologice, oferã poemelor substanþã majorã. Într-un limbaj eliberat de constrîngeri de tot felul, poezia Veronicãi Balaj, excentricã, speculativã, reactivã, ne oferã o faþã a sinelui ascuns al poetei, unde nevoia acutã de libertate este evidentã. Eul spiritual dublat de concizie verbalã, lanþurile asociative interesante, unitatea stilisticã, toate acestea la un loc, dezvãluie o poetã maturã, având deplin conºtiinþa propriei valori.Veronica Balaj este o izbândã certã în peisajul cultural contemporan.
|
Evelyne Croitoru 12/6/2023 |
Contact: |
|
|