Cãutând prin bibliotecã - Câteva sfaturi de aur
în cartea sa, Jean Francois Six, carte apãrutã în Franta în 1962, dupã toate regulile apostolice, precum se subliniazã, si care poartã titlul ,, Viata lui Charles de Foucauld”, autorul, Inalt Prelat, ne dã câteva îndemnuri de viatã. Acel viconte Charles de Foucauld, unul din personajele ilustre care i-a speriat pe cei din jur prin imensitatea bogãtiei lui pe care nu reusea sã o risipeascã, din convingeri religioase, a renuntat la tot ce avea si s-a retras pentru o viatã de ascet în Sahara, în anul 1886. De acolo, trãind o viatã de renuntãri si de apostolat, pe care el si-o dorea cât mai apropiatã de viata lui Iisus, cãutând sã imprime în sufletul celor care îl contactau, tot ce putea sã le deschidã simtirea si mintea, spre credintã si progres. Vicontele Charles de Foucault, devenit Fratele Charles, ne-a transmis prin bogata sa corespondentã personalã si prin mãrturii scrise de biografii sãi, sfaturi pãrintesti demne de urmat pentru împlinirea unei vieti fericite.
Iatã câteva din multele sale percepte :
Inconjurati-vã de oameni bravi. Nu pãstrati în anturajul vostru oameni de nimica.
Trãieste din putin, fã-te mic. Singur Dumnezeu este mare. Cel care se crede mare, sau care încearcã sã fie mare, nu îl cunoaste pe Dumnezeu.
Prima datorie este sã îl iubim pe Dumnezeu, din toatã inima, mai presus de orice lucru si a doua, sã-i iubesti pe toti oamenii ca pe tine însu-ti. Aceastã dragoste de aproapele înseamnã fraternitate, egalitate, libertate (democratia în termenii nostri actuali).
Nu cere si nu accepta cadouri. Cerând cadouri prietenilor, îi împovãrezi. Acceptând cadoul devini aservit, si uneori canaliilor.
Plãteste-ti datoriile si nu mai fã altele. Nu împrumuta de la prieteni, pentucã îi împovãrezi, fiindu-le greu sã te refuze. Nu împrumuta nici de la necunoscuti, fiindcã devii sclavul lor.
Nu fã cadouri si nu oferi ospitalitate, decât aceluia în caz de dificultate de bani, sau datorii. Fii atent sã nu-ti cearã ospitalitate canaliile. Uneori cadoul pe care îl faci aratã cã esti vulnerabil. Ca sef, diminueazã numãrul celor asupriti ( pe vremea aceea a sclavilor ). Diminueazã numãrul bandelor de oameni ne buni de nimica. Aceia doar consumã si te pot umple si de ridicol.
In orice afaceri, cât de grave, când te destãinui, sau ceri un sfat, nu arunca nici mãcar o umbrã cât de micã, de minciunã. Ia-ti un confident de încredere si de calitate, care te poate ajuta printr-un sfat bun. Sã nu minti niciodatã. Minciuna contravine celor zece comandamente ale lui Dumnezeu, cãci Dumnezeu este adevãrul.
Umblã cu prieteni de calitate, fiindcã esti judecat dupã caracterul si apucãturile lor.
Nu lãuda o persoanã fãtis, aceea putând gândi cã ai vreun interes ascuns de faci aceasta, si cã inclini sã recunosti cât esti de umil fatã de ea. Nu fi încet, lenes, si nu trage de timp.
Mai adaug o cugetare de la mine, Melania, personal, pentru copiii si tineretul pentru care eu scriu. Dupã literatura englezã de psihopedagogie, de la vârsta de 13 ani un tânãr, în mod automat începe sã-si facã autoeducatia, devenind în acelasi timp un individ cu personalitate si responsabil în comportamentul sãu. Pedagogii de astãzi afirmã cã limita de vârstã pentru discernãmânt s-a îmbunãtãtit, în sensul cã dezvoltarea psihicã este acuma mult influentatã de dezvoltarea si progresul tuturor factorilor din infrastructura si suprastructura din jurul nostru, care au determinat o evolutie mai rapidã a individului, nu de la o vârstã de l3 ani, ci diferentiat, de la una mult mai fragedã. Despre autoeducatie, aceasta spus putin mai detailat, înseamnã cã un copil ajuns la vârsta pubertatii, observând felul, uneori defectuos în care a fost educat pànã atunci, sã corijeze în comportamentul sãu acele tare, neajunsuri, defecte, pe care n le observã si care nu-i plac. Iar dacã am fost cu grijã educat, sã progresez si de aici încolo, tot mai accentuat, spre o perfectiune prin care sã devenin si mai folositor si mai important ca individ. Cui sã devenim noi, cu totii, folositori ? Rãspunsul îl stim : Lui Dumnezeu (Puterea universalã), societãtii, familiei si nouã însi-ne ! Deci, nu vãd de ce sunt acuzati si incriminati, intr-una, doar pãrintii si dascãlii. Asa cum un copil, la pubertate, poate percepe si acumula o multitudine de notiuni, care îl vor forma ca om, el trebuie sã învete singur, de la aceastã vârstã, sã deosebeascã binele de rãu. Iar dacã, din fericire, i se mai dau sfaturi utile, el nu ar trebui sã îsi închidã urechea si nici sã riposteze agresiv, verbal sau chiar fizic. ,,Ados”-ul in devenire, trebuie sã îsi imprime bine în memorie, cã agresiunea verbalã si fizicã este pedepsitã de opinia publicã si de lege, în lumea civilizatã, lume în care trãim si de care nu ne putem desprinde, doar pentru motivul cã o ignorãm, printr-un simplu ,,nu-mi pasã” ! . Mi-ar face plãcere sã îmi rãspundeti, mai ales prin exemple de cazuri, si sã le dati la luminã pe blog-ul meu. Mel Camelincitant. .....................
Semneazã Melania, (care recomandã adolescentilor în devenire, sã citeascã mult si sã scrie lucruri frumoase pe net)
|
culese de Melania Rusu Caragioiu 10/29/2023 |
Contact: |
|
|