O vizitã la Galeria de Artã Ontario ( A G O ) din Toronto
Situatã în Toronto, Galeria de Artã din Ontario este unul dintre cele mai mari muzee de artã din America de Nord, atrãgând aproximativ un milion de vizitatori anual. Colecția AGO de peste 120.000 de opere de artã variazã de la artã contemporanã de ultimã orã la lucrãri semnificative ale artiștilor indigeni și canadieni pânã la capodopere europene. AGO prezintã expoziții și programe ample, inclusiv expoziții personale și achiziții ale artiștilor diverși și subreprezentați din întreaga lume. AGO se angajeazã sã fie primitor și accesibil: intrarea este gratuitã pentru oricine sub 25 de ani și oricine poate achiziționa un permis anual pentru 35 dolari.
În 2022, AGO a început faza de proiectare a unei extinderi menitã sã creascã spațiul de expunere pentru colecția modernã și contemporanã în creștere a muzeului. Construcția va începe în 2024, și va fi finanțatã parțial de Ministerul Turismului, Culturii și Sportului din Ontario. Sprijin operațional suplimentar este primit de la orașul Toronto, Consiliul Canadei pentru Arte și contribuții generoase din partea membrilor AGO, donatorilor și partenerilor din sectorul privat.
Experiențele puternice prind contur atunci când arta se întâlnește cu arhitectura.
Proiectatã de arhitectul de renume mondial nãscut în Toronto, Frank Gehry, Galeria de Artã din Ontario este prima clãdire a lui Gehry din Canada și marcheazã legãtura între artã și arhitecturã. Semnele distinctive ale designului sãu, includ scãri sculpturale dramatice, folosirea materialului ”cald” – lemn de brad Douglas și utilizarea pe scarã largã a sticlei care inundã galeriile cu luminã naturalã. AGO este printre cele mai distinse muzee de artã din America de Nord.
De la lucrãrile remarcabile prezentate în Colecția Thomson pânã la lucrãrile oferite în colecțiile canadiene, europene și contemporane, existã ceva pentru toatã lumea la AGO.
Galleria Italia care se aflã spre strada Dandas, este un pasaj luminous confecționat din sticlã, oțel și lemn și funcționeazã și ca o salã de vizionare la al doilea nivel al clãdirii. Galeria a fost numitã ”Italia”, în semn de recunoaștere a contribuției de 13 milioane de dolari a 26 de familii italo-canadiene din Toronto, un consorțiu de finanțare condus de Tony Gagliano, fost președinte al Consiliului de Administrație al muzeului.
Ambele capete ale copertinei din sticlã și lemn se extind, trec prin clãdire formând „lacrimi”, ca și cum fațada clãdirii ar fi parte separatã de clãdire. Galleria Italia, lungã de 200m (660 ft), este construitã din lemn stratificat lipit și spațiu de galerie din sticlã care se aflã în vârful pasarelei de pe strada Dundas. Aproximativ 1.800 de piese de lemn stratificat lipite au fost folosite pe fațada Galleriei Italia și 2.500 de conectori din lemn.
Cheresteaua stratificatã încleiatã reprezintã o parte semnificativã a galeriei.
Galeria este compusã din douã ”layers”, cel interior format din 47 arcade radiale verticale, distanța dintre ele crescând pe mãsurã ce se apropie de intrarea principalã. Radialii oferã suport lateral împotriva vântului pentru rândul (layer) exterior, o grilã de montanti din lemn laminat lipit, care transferã greutatea la planșeu. Ambele sunt așezate pe un cadru de oțel, care susține galeria. Grila montantului în sine este așezatã pe rulmenți care permit peretelui cortinã sã se adapteze la schimbãrile de temperaturã fãrã a compromite integritatea lemnului. În majoritate lemnul este de brad Douglas, furnizat de un producãtor din Penticton, Columbia Britanicã. Fiecare bucatã de lemn este unicã, având în vedere cã designul galeriei prezinta înclinãri care cresc în lãțime treptat și ale cãror curburi se schimbã pe toatã lungimea.
Galeria folosește 128 de grinzi orizontale din oțel pentru a preveni contorsionarea radialelor. Având în vedere cã muzeul este menținut în mod obișnuit la 50% umiditate relativã, oțelul folosit pentru a susține cheresteaua laminatã lipitã a fost galvanizat pentru a preveni coroziunea.
Mi-am amintit din vizitele mele trecute la AGO; o expoziție foarte interesantã a fost cea a lui Benjamin Cheverton (expo 2015-2018). Am cãtat-o dar nu mai era; se pare însã cã poate fi vizitatã, desigur într-o formã mai restrânsã, în arhiva muzeului.
Benjamin Cheverton (britanic, 1794–1876) a fost un om cu multe talente: a excelat în invenție, științã și mãiestrie.
În anii 1820, el a perfecționat o mașinã de copiat sculpturã care precede imprimantele 3-D moderne cu peste 150 de ani. Cheverton și-a demonstrat mașina reducãtoare la Marea Expoziție din 1851 și a câștigat o medalie de aur pentru copia lui Tezeu din colecția Elgin din British Museum.
Mașina de reducere a oferit mijloace tehnice și a permis ca sculpturile sã fie reproduse la scarã micã pentru confecționarea obiectelor din ceramicã, alabastru sau fildeș.
Printre busturile-miniaturi de Benjamin Cheverton, menționãm pe cel al lui Isaac Newton, o versiune redusã a unuia dintre numeroasele busturi în mãrime naturalã realizate de Louis-François Roubilliac. Pe spatele statuietei este urmãtoarea inscripție: „Roubiliac fect Cheverton sc”. Data realizarii: 1830.
Tot dintre expozițiile ce mi-au marcat memoria, este și cea referitoare la mediul ambient și felul cum omul schimbã peisajul și nu totdeauna în mai bine.
Jennifer Baichwal, Nicholas de Pencier și Edward Burtynsky (2018) ne spun, mai bine zis ne aratã, prin tablourile lor fotografice la scarã natural cã:
Am ajuns la un moment fãrã precedent în istoria planetei. Oamenii afecteazã acum Pãmântul și procesele sale mai mult decât toate celelalte forțe naturale combinate.
Anthropocene: The Human Epoch este o explorare a semnãturii umane complexe și de neșters de pe Pãmânt.
Al treilea dintr-o trilogie de filme, inclusiv Manufactured Landscapes (2006) și Watermark (2013), filmul surprinde cele mai spectaculoase dovezi ale influenței umane, invitându-ne sã reflectãm asupra urmãrilor ce le pot avea aceste transformãri profunde. Aceastã expoziție a fost prezentã în Italia, Suedia, Olanda, Argentina, iar din august o gãsim în Taiwan.
Ce expoziții se pot vizita: To look without fear, Futurescape, Pictura impresionistã peste Atlantic, Școala Algonquinã, Cities in Flux, Colecția Europeanã, Colecția Africanã precum și cea de artã indianã localã și australianã.
Wolfgang Tillmans: To look without fear
O retrospectivã majorã a artistului Wolfgang Tillmans, prezentatã pentru prima datã în Canada, s-a deschis în primãvara trecutã. Fotografiile lui Tillmans variazã de la observații intime la comentarii incisive asupra formei lumii noastre de astãzi. Expoziția prezintã imagini ale vieții de noapte, portrete sensibile, studii arhitecturale, documente ale mișcãrilor sociale, naturi moarte, fenomene astronomice și abstracții fãrã camerã. Expoziția va dezvãlui întreaga amploare a producției creative a lui Tillmans pânã în prezent, cu fotografii, proiecții video, instalații de sunet și proiectul sãu în curs de desfãșurare la Truth Study Center (Centrul de Studiu al Adevãrului).
Moon in Earthlight (2021) este primul album de lungã duratã al artistului Wolfgang Tillmans. Compus din înregistrãri realizate în ultimii patru ani – și produse în principal în timpul pandemiei de COVID-19 – încorporeazã cuvinte vorbite, sunet ambiental și ritmuri electronice pulsatorii, printre alte elemente sonore.
Nãscut în 1968 în Remscheid, Germania, Wolfgang Tillmans a studiat la Bournemouth, Anglia, între 1990 și 1992. Încercând sã gãseascã modalitãți de a realiza noi imagini în lumea noastrã saturatã de imagini, Tillmans a integrat numeroase genuri, tehnici și strategii de prezentare ale fotografiei.
Tillmans a fost primul fotograf și primul artist non-britanic care a primit Turner Prize în 2000, un premiu acordat anual de Tate, galleria de artã din Londra. În ultimii ani, Tillmans a fost direct implicat în activismul politic. El a creat afișe pentru campania anti-Brexit din Marea Britanie și afișe de rãspuns la populismul de dreapta din Germania.
”Fragile”, o expoziție individualã de turneu majorã a operei artistului, a fost deschisã la Musée d'Art Contemporain et Multimédias din Kinshasa (2018) și în Lagos (2022).
În Community Gallery gãsim expoziția: Futurescape
Întrebãrile ce și le pune și implicit ni le pune nouã expoziția, sunt:
Cum va arãta lumea în 50 de ani? Dar în 100?
Apoi ne invitã sã visãm peisajul viitor ”Dream up your futurescape!”
Inspirați de culorile lui Tom Thomson The West Wind, sã creãm împreunã un peisaj futurist. Fii creativ cu materialele furnizate pentru a construi lumea din jurul nostru, visând la arhitecturã plinã de speranțã, faunã sãlbaticã fantasticã și spațiu verde luxuriant.
Galeria Comunitarã din Centrul de Învãțare Weston este un spațiu de proiectare care oferã o platformã pentru vizitatorii de toate vârstele și abilitãțile, de a interpreta opere de artã vãzute în galerii.
Axatã în mod special pe procesele de realizare a artei și pe acele idei care alimenteazã practica artisticã contemporanã, galeria încearcã sã depãșeascã limitele de reprezentare tradiționale în instituțiile formale, prin cãutarea a cãi evolutive pentru posibilitãțile de realizare ale artei.
Biblioteca și arhivele EP Taylor este un centru canadian de vârf pentru cercetare în artã.
Biblioteca AGO este acum deschisã publicului miercuri, joi și vineri de la 13:00 la 17:00. Accesul la cãrți rare, arhive și colecții speciale este încã pe bazã de programare. Prin programele publice, vizitatorii se pot implica cu colecțiile și personalul specializat al galeriei de artã. Biblioteca și Arhivele sunt deschise gratuit pentru public.
Pictura impresionistã peste Atlantic este expoziția ce m-a atras și pentru care am cãlãtorit pânã în down-town.
Cãlãtoriile cu ajutorul aburului au transformat modul în care artiștii s-au deplasat prin lumea din jurul lor și au interacționat cu aceasta – fie dincolo de ocean, fie în mediul rural. Având un acces mai mare la cãlãtoriile transatlantice începând cu anii 1870, artiștii canadieni au avut adesea ocazia de a studia și de a lucra în Europa.
În toatã Europa, cãlãtoriile la prețuri accesibile cu trenul cu locomotive cu abur au permis artiștilor sã exploreze peisaje dincolo de centrul orașului. Cele 20 de picturi din aceastã galerie oglindesc impactul pe care cãlãtoriile l-au avut asupra artiștilor din Franța, Anglia și Canada, declanșând și rãspândind stilul de picturã numit azi impresionism.
O expoziție cu acelaș nume a a avut loc cu ani în urmã, cu ocazia schimburilor culturale între AGO și muzeul Quai dʼOrsay din Paris.
Cunoscut uneori și sub numele de Școala Algonquinã, Grupul celor șapte a fost un grup de pictori de peisaj canadian din 1920 pânã în 1933, format inițial din Franklin Carmichael (1890–1945), Lawren Harris (1885–1970), AY Jackson (1882–1974) , Frank Johnston (1888–1949), Arthur Lismer (1885–1969), JEH MacDonald (1873–1932) și Frederick Varley (1881–1969). AJ Casson (1898–1992) a fost invitat sã se alãture în 1926, Edwin Holgate (1892–1977) a devenit membru în 1930, iar LeMoine FitzGerald (1890–1956) s-a alãturat în 1932.
Doi artiști asociați în mod obișnuit cu grupul sunt Tom Thomson (1877–1917) și Emily Carr (1871–1945).
Grupul este cel mai bine cunoscut pentru picturile inspirate de peisajul canadian și a inițiat prima mișcare de artã naționalã majorã din Canada. La începutul anilor 1930, arta Grupului era popularã în întreaga lume.
Referitor la arta celor șapte, Lawren Harris a spus:
”No man can roam or inhabit the Canadian North without it affecting him, and the artist, because of his constant habit of awareness and his discipline in expression, is perhaps more understanding of its moods and spirit than others are”.
Grupul avea ca scop schimbarea gustului și a valorilor canadiene prin distribuirea de picturi, publicații de articole și încurajarea colecționarilor de artã canadianã.
Cities in Flux este o altã expoziție pe care am apreciat-o în vizita mea la AGO. Constitue o explorare amplã a orașului, povestitã printr-o selecție de 100 de fotografii din Colecția AGO. Evidențiind diferitele realitãți economice, politice și culturale care stau la baza experienței urbane, expoziția prezintã fotografii, cãrți poștale și albume - multe expuse pentru prima datã - realizate din 1850 încoace. Berenice Abbott, Bhupendra Karia, Paul Kodjo, Diane Liverpool, Danny Lyon și Gillian Wearing se numãrã printre cei peste 45 de artiști incluși în expoziție.
Strãbãtând globul de la Chicago la Tokyo, poposind în Praga și Mumbai, cu o escalã la Toronto, expoziția este curatoriatã de Marina Dumont-Gauthier.
Colecția AGO de aproape 95.000 de lucrãri variazã de la artã contemporanã de ultimã orã, cum ar fi Untilled (Liegender Frauenakt) de Pierre Huyghe, pânã la capodopere europene precum Masacrul inocenților de Peter Paul Rubens; de la vasta colecție a Grupului celor șapte pânã la lucrãri ale artiștilor indigeni canadieni consacrați; de la o colecție de fotografii care urmãrește impactul cu mediul, lucrãri ale unor artiști precum Garry Winogrand și Diane Arbus pânã la colecții de miniaturi gotice și artã din Africa de Vest și Centralã.
Colectia europeana
În 2002, darul generos al lui Ken Thomson de 2.000 de lucrãri remarcabile de artã canadianã și europeanã a inspirat Transformation AGO, o expansiune arhitecturalã inovatoare a muzeului, realizatã de arhitectul Frank Gehry (terminatã în 2008). Printre punctele de atracție se numãrã scara în spiralã și Galleria Italia, o vitrinã strãlucitoare de lemn și sticlã care se întinde pe lungimea unui întreg bloc (am prezentat-o mai sus).
Fondatori. Muzeul a fost fondat în 1900 ca Muzeul de Artã din Toronto de un grup de cetãțeni privați și membri ai Societãții de Arte din Toronto. Printre fondatori se numãrã George A. Cox, Lady Eaton, Sir Joseph W. Flavelle, JWI (Just World International).
Donatori de colectii.
Donația lui Thompson include o colecție de 130 de modele de nave, în majoritate britanice, din sec XVII pânã în sec. XX. Punctul culminant al Colecției Thomson de Artã Europeanã este capodopera din sec. XVII a lui Peter Paul Rubens Masacrul inocenților .
Aceasta este cea mai valoroasã donație fãcutã vreodatã unei instituții culturale canadiane.
Colecția cuprinde lucrãri semnate ale artiștilor canadieni din sec XIX pânã la mijlocul sec XX, cu aproximativ 300 de lucrãri din Grupul celor șapte și Tom Thomson; 145 de picturi remarcabile ale artistului din sec XIX Cornelius Krieghoff și 100 de lucrãri ale lui David Milne, precum și picturi ale lui Paul Kane, Paul-Emile Borduas și William Kurelek.
Colecția de artã europeanã Thomson cuprinde peste 900 de obiecte, inclusiv legendarul Malmesbury châsse din sec XII, o selecție extraordinarã de fildeșuri medievale și un grup distins de miniaturi-portrete datând din 1550 pânã în 1850.
Colectia de fildeșuri. Sculptura este un punct forte al Colecției Ken Thomson de Artã Europeanã reprezentând cea mai bogatã grupare de sculpturi la scarã micã din America de Nord. Cuprinzând o colecție remarcabilã de lucrãri din fildeș realizate în Franța între 1200 și 1400, aceste piese oferã o privire asupra comunitãților artistice medievale și a metodelor de producție.
Colecția africanã a muzeului include 95 de lucrãri de artã, expuse în permanențã la etajul doi al muzeului, în majoritate dãruite muzeului de cãtre Murray Frum, primele piese fiind donate muzeului în 1972.
Muzeul are și o serie de manuscrise și opere de artã creștine etiopiene, lucrãri ce fac parte din colecția Thomson.
În 2002, muzeul a primit în dar 1.000 de lucrãri ale artiștilor aborigeni din Australia și din strâmtoarea Torres.
Sunt multe alte lucruri de vazut în acest muzeu de artã, dar desigur rãmân sã fie vizitate altã datã. Nu pot încheia fãrã a aminti câțiva nume ale generoșilor donatori și filantropi ce au contribuit și continuã sã doneze muzeului opere de artã de care ne putem bucura și noi, oricând.
Donații fãcute de Ash K. Prakash, director al Fundației Galerii Naționale și președinte al Fundației A.K. Prakash.
In 2015, colecționarul de artã Ash K. Prakash a donat 50 de lucrãri de pictorul canadian James Wilson Morrice (1865-1924) Galeriei Naționale a Canadei, valoarea lor ridicându-se la 20 milioane de dolari la acel timp. "The Ferry, Quebec," painted in 1907, face parte din acest frup.
“It was a painful decision,” he says. “I had fallen in love, essentially, with a great Canadian artist, and I spent a lifetime following him, but I felt those collections belong to the next generation.”
Ash K. Prakash, care a functionat ca un consilier pentru unii dintre colecționarii preeminenți ai Canadei, și-a construit cu migalã propria colecție, piesã cu piesã. Nãscut în India și educat în SUA, a intrat în serviciul civil canadian în anii 1960. O cãlãtorie la Paris pentru o postare UNESCO, i-a trezit interesul pentru colecția de artã serioasã.
„Nu trebuie sã fii Rockefeller pentru a face aceste lucruri”, spune el.
„Am venit în aceastã țarã fãrã nimic în urmã cu 50 de ani, iar astãzi existã o galerie care poartã numele meu la Galeria Naționalã a acestei țãri: woof!”
„Trãim într-o societate capitalistã”, spune el. „Colecția serioasã de artã și patronajul de artã sunt încã limitate la un cerc foarte restrâns.”
Oricât de nesemnificativã ar fi aceastã nișã, este responsabilã pentru o contribuție enormã la înțelegerea și aprecierea artei canadiane - și la cariera artiștilor individuali.
Când Ash Prakash a început sã colecteze artã canadianã, „era atât de accesibil încât nimeni nu a fost atent”, spune el. „Primul Tom Thomson pe care l-am cumpãrat a fost de 50.000 de dolari. Nu știam cã se va vinde cu 2 sau 3 milioane de dolari.”
„Când mergi la AGO, nu conteazã câți bani a avut când a plecat Ken Thomson”, spune Prakash. „Ceea ce a lãsat pe acele ziduri va trãi o mie de ani.”
Pierre Lassonde Family Foundation este un alt suporter al AGO.
Pierre Lassonde este un antreprenor minier nãscut în Quebec. El a fost președintele consiliului de administrație al Musée national des beaux-arts du Québec din 2005 pânã în 2016, donând 10 milioane de dolari instituției în acea perioadã și ajutând la strângerea a 100 de milioane de dolari pentru un pavilion de artã canadian la muzeu.
De asemenea, în 2021 a dat 5 milioane de dolari Universitãții Mount Allison pentru a crea Școala de Arte Frumoase Pierre Lassonde.
De asemenea, sponsorizeazã expoziția „Canada și impresionismul” Donald R. Sobey Family Foundation.
Familia Sobey, care a influențat foarte mult lumea artei prin premiul anual Sobey Art Award pentru artiștii canadieni contemporani, este onoratã într-o expoziție aflatã în 2022 la McMichael Canadian Art Collection, Klinburg.
„Generații: Familia Sobey și arta canadianã” reunește peste 170 de lucrãri reprezentând Canada timpurie, Grupul celor șapte, pictori din Quebec din secolul al XX-lea și artiști indigeni, pânã la figuri actuale precum Kent Monkman.
Exemplul remarcabil pânã în prezent este, desigur, magnatul media Ken Thomson, care a donat colecția sa în valoare de 300 milioane de dolari la Galeria de Artã din Ontario la moartea sa în 2006, împreunã cu o donație de 50 milioane de dolari pentru renovarea condusã de arhitectul Frank Gehry.
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Art_Gallery_of_Ontario
Arh. Mariana Popa
Toronto
|
Arh. Mariana Popa 10/11/2023 |
Contact: |
|
|
