23 si 24 august 1944 – zile funebre pentru România si provinciile ei Basarabia ºi Nordul Bucovinei
Prin semnarea la 23.08.1939 a Pactului de neagresiune între Germania fascistã si Rusia comunistã si a Protocolului aditional secret la el (zise Pactul Molotov - Ribbentrop), Europa a fost împãrtitã în sfere de interes germano – sovietice. Aceste documente au pus baza politico–militarã si juridicã pentru dezlãntuirea celui de-al doilea rãzboi mondial. Punctul 3 al Protocolului prevedea rãpirea Basarabiei românesti si anexarea ei la Rusia. Ulterior Rusia si-a extins poftele si asupra altor provincii românesti.
Imediat dupã semnarea acestor documente odioase, tãrile implicate au trecut la realizarea prevederilor lor. Astfel, aproape simultan, armatele Germaniei si Rusiei au nãvãlit hoteste asupra Poloniei si au dezmembrat-o. Polonia a încetat sã existe ca stat european, iar teritoriul acesteia a fost împãrtit de cãtre invadatori.. La 7 noiembrie 1939 armata stalinistã si cea hitleristã au organizat în comun o paradã militarã în orasul Brest, sãrbãtorind victoria asupra Poloniei. Astfel Stalin si Hitler, brat la brat, au declansat cel de-al doilea rãzboi mondial.
Dupã rãfuiala banditeascã cu Polonia acesti agresori au sãvârsit o serie de acte similare împotriva altor tãri europene: Rusia, prin rãzboi crâncen, acapareazã o parte considerabilã a teritoriului finlandez în 1939 – 1940, pune la cale rãsturnarea guvernelor constitutionale din Lituania, Letonia si Estonia, iar ulterior incorporeazã aceste tãri în componenta URSS; la 28 iunie 1940, prin amenintarea cu rãzboi, rãpeste de la România strãvechile ei provincii: Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Maramuresul Istoric si Insula Serpilor. În acelasi timp, Germania fascistã ocupã Cehoslovacia, Franta, Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Grecia, Albania etc.
Dupã ce ambii dictatori (Hitler si Stalin) si-au scãldat baionetele în sângele popoarelor europene, a iybucnit conflictul între cele douã puteri agresoare, mânându-si propriile popoare spre ghilotinã, ambii urmãrind scopuri similare: dominatia în Europa si în Lume. Primul (Hitler) râvnea sã încalece pe “calul alb european”, ca sã nimiceascã fascismul comunist si sã-si lãrgeascã spatiul vital pe contul rivalului sãu din rãsãrit; cel de-al doilea (Stalin) - sã se urce pe afetul “katiusei” sale pentru a nimici fascismul german, apoi miza sã facã o “promenadã” prin Europa si prin lume pentru a exporta acolo revolutia comunistã si, în final, sã se catere pe creasta Alpilor si sã priveascã cu satisfactie de acolo la Tera comunizatã de el – vise himerice ale maniacilor din Rechstag si din Kremlin.
Pentru a-si recupera provinciile provinciile de la rãsãrit rãpite de cãtre armatele sovietice in 1940, la 22.06.1941, România a intrat în rãzboi de partea Germaniei
Astfel, prin caracterul si scopurile sale, rãzboiul României cu Rusia se deosebea radical de rãzboiul Germaniei cu aceastã Tarã. În timp ce Rusia si Germania duceau între ele rãzboaie imperialiste, de cucerire si ocupare de noi teritorii si popoare, România ducea un rãzboi drept, de eliberare nationalã, pentru a-si recupera ceea ce-i apartine din veacuri – Basarabia si Nordul Bucovinei. În numele acestui scop sacru, pe frontul de Est, si-au jertfit viata 624 740 de români - morti, rãniti si dispãruti, iar România a consumat imense resurse materiale si financiare.
Dupã înfrângerile de la Stalingrad si Cotul Donului (1942 - 1943) a devenit clar cã Germania a pierdut rãzboiul cu Rusia. În aceste conditii Guvernul Român a început negocierile cu Puterile Aliate pentru încheierea armistitiului si iesirea României din rãzboi. Negocierile au fost dificile.
Ofensiva vertiginoasã sovieticã din anul 1944 a agravat situatia moralo-politicã si socialã din România si a accelerat formarea si consolidarea opozitiei antiguvernamentale, care s-a constituit în Blocul National Democratic, format din Partidul National Tãrãnesc, Partidul National Liberal, Partidul Social - Democrat si Partidul Comunist.
La 23.08.1944 regele Mihai îl convoacã pe Maresalul Ion Antonescu la Palatul Regal si-i cere în mod categoric încheierea imediatã si neconditionatã a armistitiului propus de Rusia încã la 2.04.1944. La acesta Maresalul a rãspuns cã este de acord sã semneze acest armistitiu cu urmãtoarele conditii: Rusiei i se acordã un coridor de 25 – 30 km în Nordul Moldovei pentru trecerea armatelor sale spre Balcani. În restul teritoriului Tãrii sovieticii nu au ce cãuta; României i se garanteazã independenta si suveranitatea pe întreg teritoriul ei National, inclusiv asupra Basarabiei si Nordului Bucovinei, Tinutului Herta si Nordului Transilvaniei. Este de mentionat faptul, cã anume aceste conditii au fost negociate de cãtre Guvernul Antonescu si, în fond, acceptate de Rusia pentru încheierea armistitiului cu ea (Tratativele au fost duse prin intermediul ambasadorului URSS la Stokholm, dna Alexandra Kolontai).
În lipsa acestor garantii România urma sã continue luptele în Carpati si pe linia fortificatã Focsani – Nãmoloasa – Brãila, dotatã cu 1660 cazemate, înzestrate cu tunuri si arme automate, destinate apãrãrii Câmpiei Dunãrii si Bucurestiului.
Refuzul Maresalului de a semna imediat si neconditionat armistitiul umilitor cu Rusia s-a soldat cu lovitura de stat de la Bucuresti din 23.08.1944, destituirea neregulamentarã a lui Ion Antonescu, rãsturnarea guvernului sãu si punerea lui sub acuzare pentru “trãdare de patrie” si în postura de “criminali de rãzboi”. Aceastã învinuire nedreaptã si vicleanã s-a finalizat cu pedeapsa capitalã în iulie 1946 a Soldatului, Ofiterului, Generalului, Maresalului si Omului Politic si de Stat Ion Antonescu – Erou Român din 3 rãzboaie (a celui de-al 2-lea balcanic (1913) si a celor douã rãzboaie mondiale) – Om care si-a închinat viata si toate capacitãtile sale slujirii cu credintã României si Poporului Român. Crezul lui, devenit aforism, a fost: “A da Tãrii totul, fãrã a cere de la Ea nimic”. Anume pentru aceasta Patria l-a însemnat cu cele mai înalte distinctii ale sale, i-a încredintat Eroului sãu cele mai responsabile si onorabile posturi. Un astfel de Om nu poate fi “nici trãdãtor de patrie” si nici “criminal de rãzboi” - învinuire odioasã ce i s-a incriminat de cãtre un tribunal improvizat de comunisti, parasutati de Moscova la Bucuresti, special pentru acest scop.
În aceeasi zi (23.08.1944), imediat dupã arestarea Maresalului, Regele face publicã Proclamatia sa cãtre Tarã. În ea se mentioneazã cã în ceasul greu al istoriei nationale nu este decât o singurã cale pentru salvarea Tãrii de catastrofa totalã: iesirea ei din alianta cu Puterile Axei si imediata încetare a rãzboiului cu Natiunile Unite. În acest scop România a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovieticã, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii si din acest moment înceteazã lupta armatã si orice act de ostilitate împotriva Armatei Sovietice. Oricine s-ar împotrivi acestei hotãrâri, este declarat dusman al neamului românesc.
Rusia, însã, a tãrãgãnat semnarea armistitiului pânã la 13 septembrie 1944, continuând operatiile militare de cucerire a României, dezarmând unitãtile militare dislocate în Basarabia si Bucovina, preluând armamentul, munitiile si proviziile lor drept “trofee de rãzboi”, fãcând prizonieri 150 de mii de soldati si ofiteri români, expediati apoi în lagãrele de concentrare din Siberia. În perioada 23.08–12.09.1944, sovieticii au pus stãpânire pe majoritatea retelelor de transport si a obiectivelor economice românesti de importantã nationalã. România a pierdut întreaga sa capacitate de productie, realizatã cu sacrificii vreme îndelungatã, paralizându-i-se întreaga economie.
Si mai nefast a fost destinul Basarabiei si a Nordului Bucovinei, primele care au suportat atacurile armatei staliniste, care depãseau de 2 – 4 ori armatele germano–române ce apãrau aceste regiuni românesti. În urma bombardamentelor continue (din 20–23.08.1944), au fost cucerite orasele: Chisinãu, fiind distrus 76% din spatiul locativ, Tighina , cu 80% spatiu locatiiv distrus, Orhei - 71%, Bãlti - 50% si Tiraspol - 44%.
În total, în timpul operatiunii Iasi–Chisinãu, sovieticii au distrus bunuri materiale în valoare de 13 387 208 mii de ruble, inclusiv spatii de locuit, întreprinderi industriale, terenuri agricole. Teritoriul R.S.S.M. a fost dat pe mâna diviziei 25 NKVD pentru rãfuialã si instaurarea aici a puterii sovietice prin teroare si violentã. Au urmat numeroase executãri, întemnitãri, deportãri în GULAG-urile din Siberia. Acesta este chipul odios al “eliberãrii” sovietice.
Astfel, 23 si 24 august 1944 sunt zile negre si funebre pentru România si pentru provinciile ei Basarabia si Nordul Bucovinei, o mare tragedie a Poporului Român.
Actualmente, clasa politicã de la Chisinãu, sfidând adevãrul istoric despre România si despre Români, continuã politica stalinist-comunistã de celebrare a invaziilor cotropitorilor ruso-ucraineni din secolul XX, ca acte de “eliberare” a Basarabiei române de sub “ocupatia româno-fascistã”. Aceste mascarade au un efect invers asupra populatiei autohtone, revoltatã de ipocrizia autoritãtilor statului si de insistenta în a falsifica evenimentele istorice care au marcat destinul acestui teritoriu.
În temeiul adevãrului istoric si a dreptului românilor basarabeni si bucovineni la autodeterminare, a Hotãrârii Sfatului Tãrii (Chisinãu, 27.03.1918), a Declaratiei Congresului General al Bucovinei (28.11.1918), despre unirea pe veci a Basarabiei si a Bucovinei cu Patria-Mamã România, conform hotãrârilor Congresului de Pace de la Paris (28.10.1920), privind recunoasterea internationalã a acestei uniri, Asociatia Cetãteneascã pentru Lichidarea Consecintelor „Pactului Ribbentrop-Molotov”, împreunã cu ONG-urile asociate declarã :
I. Datele de 23 si 24 august 1944 sunt zile de mare tragedie nationalã a României si a strãvechilor ei provincii Basarabia, Nordul Bucovinei, Tinutului Herta si a Maramuresului Istoric - în august 1944, a avut loc o recucerire, o reocupare, o reînrobire a acestor teritorii de cãtre Rusia comunistã, prin urmare, Guvernele României si al R. Moldova trebuie sã declare aceste date, zile de Doliu National pe întreg spatiul românesc.
II. Condamnã initiativa autoritãtilor Republicii Moldova de glorificare a cotropitorilor, discriminarea românilor-basarabeni din R.M., si edificarea monumentelor fastuoase si costisitoare, din bani publici, în cinstea unei armate strãine, si cer demolarea acestor monumente.
III. Cer respectarea dreptului românilor basarabeni si bucovineni la autodeterminare nationalã, realizat de ei în Baza Hotãrârii Sfatului Tãrii din 27.03.1918 si 28 noiembrie al aceluiasi an si prin rãzboiul cu Rusia comunistã din anii 1941 – 1944 pentru eliberarea nationalã si integritatea teritorialã a României.
IV. Cer lichidarea consecintelor Pactului Molotov – Ribbentrop, condamnat de cãtre România, R. Moldova si Rusia si restabilirea unitãtii teritoriale si nationale a României în hotarele ei firesti de pânã la 1940.
V. Considerã cã statalitatea R. Moldova corespunde doar intereselor clasei politice, cotropitorilor, ocupantilor, colonizatorilor si renegatilor nostri nationali si este în detrimentul populatiei majoritare autohtone si a maselor largi truditoare de alte etnii, împilate, sãrãcite si înfometate.
VI. Cere lichidarea consecintelor Pactului „Molotov-Ribbentrop”, condamnat de cãtre comunitatea internationalã, inclusiv de cãtre Rusia, România si Republica Moldova
VII. Cer Presedintilor, Parlamentelor si Guvernelor României si Republicii Moldova începerea neîntârziatã a negocierilor pentru reîntregirea nationalã si teritorialã a României prin reunirea celor douã state românesti (România si Republica Moldova), similar celor douã Germanii si Vietnamuri, asigurarea intrãrii R. Moldova în Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007 împreunã cu România.
Solicitãm implicarea Marilor Puteri (Anglia, Franta, SUA, Italia, Japonia), garante ale Marii Uniri a Românilor din anul 1918, în rezolvarea acestei probleme vitale pentru români si pentru întreaga Europã.
Prezentul document este aprobat de Asociatia Cetãteneascã pentru Lichidarea Consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop si de ONG-urile asociate, sustinut unanim de cãtre participantii la Marsul Funebru si Mitingul de Protest, desfãsurate pe Bulevardul Stefan cel Mare si în fata Ambasadei Federatiei Ruse la Chisinãu pe data de 24 august 2005 si este remis organelor abilitate interne si internationale pentru informare si luare de atitudine.
Semneazã:
1. Prof. dr. ist. Iacob Golovcã. Presedintele ACLCPMR.
2. Leon Artiom. Departamentul de tineret al ACLCPMR.
3. Vadim Pirogan. Asociatia Victimelor Regimului de Ocupatie si a Veteranilor de Rãzboi ai Armatei Române.
4. Valentina Sturza. Asociatia Fostilor Deportati si Detinuti Politici.
5. Roman Ursu. Asociatia Antreprenorilor „Bussines fãrã hotare”.
6. Dionisie Buburuz. Academia de Stiinte a Mediului.
7. Ion Putinticã. Asociatia Deportatilor.
8. Anatol Corj. Centrul Cultural „Memoria Neamului”.
9. Roman Ursu. Asociatia Agroconex.
10. Ion Balan. Societatea Culturalã a Românilor „Învierea”.
11. Sergiu Tomsa. Asociatia Caricaturistilor din R. Moldova.
12. Petru Grozavu. Societatea Culturalã „Dunãrea si Marea”.
13. Mihai Ciubotaru. Societatea Culturalã „Albina Româneascã”.
14. Acad. Ion Dediu. Asociatia Oamenilor de Stiintã din R.M.
15. Nicolae Dabija. Asociatia Oamenilor de Stiintã, Culturã si Artã.
16. Arcadie Suceveanu. Asociatia social-culturalã „Bucovina”.
17. Andrei Covrig. Asociatia Combatantilor.
18. Iurie Colesnic, scriitor.
|
Iurie Colesnic, scriitor -Chisinau 8/24/2005 |
Contact: |
|
|
