Sunday, Jul 20, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Scrisoare de dor cãtre tara mea

Oricât de greu mi-a fost Țara Mea, din depãrtare sã-ți scriu
Cu sufletul rupt în bucãți și mintea plecata-n adânc pustiu
Am scos din inima mea, arsã de dor, sã-ți dau de știre,
O geana de lumina în care, era ascunsã o tainicã amintire.
Am pus o panã de foc în penițã și-un gând ce l-am gãsit mai târziu
Și-am muiat-o în sângele-mi, aproape închegat, pãmântiu ,
Sã-ți pot scrie o scrisoare de dragoste, înfãșuratã cu dor,
Implorând pasarea de argint mãiastrã, sa mã ia cu ea în zbor,
Pe plaiurile unde, mã iubesc oamenii și mã încânta locurile,
Acolo unde, în straie de sãrbãtoare, ies la hore primãvara, fetele
Acolo unde pãsãrilor, de toate neamurile, tot cerul este al lor,
Pânã dincolo de nemãrginitul univers, unde iubirile nu mor.
Unde-s doar câmpuri nesfârșite de flori, jucându-se-n raze auri
Acolo unde nu se vorbește de moarte, doar de jocuri de copii.
Acolo vreau sã-mi odihnesc sufletul, la umbra cereștilor lumini
Ele îmi vor liniști dorurile, ce le-am purtat departe, printre strãini.

Acolo, Țara Mea!...cu roua de pe florile tale, mã voi adãpa
Si-mi voi odihni trupul, la lumina stelelor, în grãdina mea.
Purtãtoare a seminției vieții, vom duce visele prin Galaxy
Și vom aduce la legi vechi, legi noi, pentru multe seminții.

Vise…vise…dorințe ce vor fi tot mai greu și mai rar împlinite
Sub tãceri ascunse, țesute din speranțe, în taina gândite
Alunecând pe o panta abrupta, ce-i plina de bolovani și de spini
Dar tuȚara Mea, tu poți alunga raul, sã mai trãiesc ani de fericire plini.

Hai!... Vino speranțã!.. încãlzește-mi sufletul cu rãsuflarea ta,
Pe aici este frig, dar se topește zãpada multã, rece și grea.
Întindeți brațele!,,, Ia-mã la tine!...Vremurile mele-s atât de târzii…
Printre nori se strecoarã de ieri, strãlucitoare, raze de soare arginti
Oare vine primãvara?...de sub zãpadã au ieșit gingașii ghiocei
Primește-i de la mine Țara Mea…primește-mã și pe mine cu ei
Sunt florile zãpezii și dragostei, ce-ti dãruiam mereu…Mai ști?...
Din care, în dimineți cu soare, coronițã cu razele lui îți va împleti.
Acolo în munții mei, voi gãsi liniște binefãcãtoare și apa de izvor
În care îmi voi scalda visele și îmi voi hrãni clipele uscate de dor.

Nu vrei?.. sau nu mai poți?... Acesta sunt eu, minunatã Țara Mea!...
Din tot ce-am fost, am rãmas, un crampei de viațã scurtã și grea
Hrãnit doar cu dorul și cântecul tãu, slãvit de cuvântul lui Dumnezeu
Înfãșurat cu focul iubirii, adus oamenilor, de mitul creației, Prometeu.

Acum… cred ca totul a fost doar un vis,
Un vis, cu o prințesã care în noapte mi-a zis
Ca niciodatã nu mã va pãrãsi și uita
Și mã va duce, pe aripile ei cerești, în Țara Mea…
Sã-mi alint la lumina zilei, dorurile în tainã ascunse
Sã-mi simt gândurile toate, de fericire pãtrunse.

Dar ele stau triste, luptându-se încã, în imaginația mea
Sau poate, mi-a bãtut noaptea, la geam o stea
Iar eu am crezut ca roata timpului s-a întors înapoi.
Sau luceafãrul ce-si odihnea razele-n geam uneori
Obosite de iarna, ce nu mai pleacã, dandu-ne grei fiori

Privesc pierdut spre rãsãrit, acolo unde-i Țara Mea
Unde în nopțile copilãriei m-am îndrãgostit de o stea.
Aici viscolul, invita la dans fulgii de nea, frumoși dar strãini
Mintea mea m-a dus departe, în anii de fericire plini
Dar eu sunt tot aici singur, trist și n-am sa mai pot învia
Prințese rãpite de zmei
Plecate la cules de ghiocei.
Prin grãdinile dinTara Mea.
Plâng dorurile din inima mea.
Am ucis visele, dragostea și pe ei
Minunatii mei ghiocei!…


      SLÃVITE FIȚI CUVINTE!...

As fi vrut mereu sa renunț la nostalgia scrisului
La obiceiurile desprinse din lumea necuprinsului
Dar nimeni nu mi-a putut întoarce roata destinului
Sã-mi astupe izvorul minții, nesecat al cuvântului.

În fiecare dimineața credeam ca elanul mi s-a oprit
Dar orice sfârșit își aratã calea unui nou început,
Cãci umbra mea este luminata de CEL ce ne-a dorit
Sã-mi ia de pe sufletul osândit, tot ce m-a durut.

Mulțumesc Doamne pentru viața ce mi-ai dat
Pentru lungul drum greu în care mai însoțit
Am cerut fericire și la cumpãna vieții am aflat
De la cuvinte, care în împãrãția lor m-au primit.

Le-am cerut rãbdare, pentru a avea puterea sã rezist,
Unui șir lung de neîmpliniri, pe care nu mi le-am dorit
Ele mi-au dat curajul, sa lupt cu mine și sã insist
Sã-mi alung temerile din gândul meu prea istovit.

Le-am cerut dragoste și ele deseori m-au copleșit
Arãtându-mi ce înseamnã un om bun sa fie iubit.
Mulțumesc vouã și lui Dumnezeu pentru ce mi-ați dãruit
Înțelegând prin voi, ca viața mea încã nu s-a sfârșit.

Mi-ați dat totul, iar visele mele, în focul vostru s-au topit
Alungându-mi tristețea care puse stãpânire pe mine
Mã simțeam de valurile tulburi ale vieții și soarta strivit.
Azi mã închin în fața voastrã și va mulțumesc pentru bine.

Slãvite, fiți cuvinte, cãci drumul în viața prin voi mi-am rostuit
Iar puterea voastrã, îmi va arata calea, spre un nou început
Cãci IATÃ!...vechiul an se apropie cu noi speranțe de sfârșit
Iar trãsura timpului, ne va duce spre altul, ce în zori l-am vãzut

Slãviți fiți și voi, cei ce așezați, în rânduri și coloane cuvinte
Pentru a arãta lumii, valori umane, spre a nu pieri nicicând
Și voi ce prin viu grai, rostiți , cuvinte de bune învãțãminte
Cu înțelepciune, harul cunoașterii, în multe generații sãdind.

            ȚARA ÎN CARE…

Țara în care… de ani buni, noi cu respect trãim
Cu aceeași aleasã demnitate din suflet o iubim
Cãci EA…ne-a dat pâine buna, lumina și casa.
De durerile sufletești și medicale mereu îi pasã.

Ne-a oferit oportunitatea, de a ne face propriul plan
Și capital bun ne-a dat, pentru binele nostru an de an
Cu care i-am mulțumit omenește, pe ai noștri nepoți
Și câte o bucurie le-am mai fãcut. mai rar, la toți.

Aceasta e țara, CANADA... cu legi riguros respectate
Ce-i face oricãrui cetãțean, de-i bun sau rãu, dreptate.
Pe noi, cei veniți din lumea veche, ne-au primit cu rãbdare
Cãci și ei au rãdãcinile, mai vechi sau mai noi, fiecare.

Sângele este la fel, normal, în toata ființa omeneasca
Vrem nu vrem, doar pe acest pãmânt poate sa trãiascã
Dar dacã pãsãrile cerului pot zbura, în orice parte de lume
Și fiii pãmântului, au dreptul sa lase oriunde, pe EL... urme.

Important este ca acolo unde, cu credințã, vei lãsa urma ta
Din îngemãnarea ființei tale, cu cei ce ti-au deschis poarta
Sa emane dragoste și respect, cãci doar așa prin viața rãzbesc
Sã-și ducã viața în pace și liniște, sub harul Dumnezeiesc.

             
                  DOR DE PRIMÃVARA

Acum când totul este înghețat pe afarã
Când mantia albã acoperã pãmântul,
Eu mã gândesc la sfânta primãvarã
Sã o aducã în valuri din sud vântul.
Sã curgã în ropot apele turbate,
Sã iasã grâul verde, de sub glia surã
Copii țãrii, ca în vremi de toți uitate,
Desculți sã joace hora-n bãtãturã.
Gingașe flori sã explodeze în soare,
Albinele sã-și strângã în zbor nectarul,
Sã umble fetele în strai de sãrbãtoare
Pe drumul cald sã scârțâie încet carul.
Fluturi de argint cu aripi de mãtase,
Sã zboare neîncetat peste câmpie,
Cu plugul prin ogoarele mãnoase,
Sãrac românul, sã nu vrea sã mai fie!
La gârlã în sat, cu poalele sumese
Sã-și spele pânze albe gospodina,
Sã vadã lumea toatã, ce își țese
Uscânde valuri împânzind grãdina.
În vârf de deal, sã creascã hora mare
Sub stejarul care, abia a înmugurit.
Din sat sã vezi cum urcã-n deal ciopoare,
De fete și flãcãi, la joc și la iubit.
Acolo-n cerc, frãmânte iar pãmântul,
Cu jocul lor tineresc, primãvãratic,
                Feciorii cãutând, la fetele iubite sãrutul,
Cu buze mai arzânde, ca bobul de jãratic.
Sã vãd venind din alte țãri cocorii
Sã fie cerul negru de pãsãri cãlãtoare,
Sã vãd luptându-se cu sãbii de foc norii
Sã vãd grãdinile pline de flori mirositoare.

Unde ești frumoasã primãvarã?
Te aștept sã vi ca pe-o mireasã la altar
În toatã dimineața mã uit pe cer afarã
Dar nu te vãd și ochii mei, se tulburã-n zadar.
O!...gând sau vis, as vrea sa devi realitate,
Cãci coardele simțirii de frig ele mã dor
Sã te inspir naturã de foc, pe sãturate
Și apoi sãtul de tine, naturã pot sã mor!...


Toronto. ON/








Achim Bucutea    2/25/2023


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian