Constantin Brâncusi
Nãscut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobiþa, judeþul Gorj, Constantin Brâncusi a urmat ªcoala de Arte ºi Meserii din Craiova (1894-1898), ªcoala de Belle-Arte din Bucureºti, pe care a absolvit-o în 1902, apoi a plecat spre Paris, unde a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts ºi a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A fost angajat de Rodin ca practician, dar nu a rãmas aici mult timp, convins fiind cã ”La umbra marilor copaci nu creºte nimic” (”Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres”), noteazã site-ul centrulbrancusi.ro. ªi-a închiriat un spaþiu pe strada Montparnasse, unde ºi-a amenajat propriul atelier.
Constantin Brâncuºi a lãsat posteritãþii o operã impresionantã, de o mare complexitate tematicã, lucrãrile sale numãrându-se, în prezent, printre marile creaþii artistice ale lumii. Încã din primul an de studenþie, respectiv în 1898, lucrarea sa ”Bustul lui Vitellius” obþine ”menþiunea onorabilã”, în 1900 ”Capul lui Laocoon” îi aduce artistului medalia de bronz, iar ”Studiu”, din 1901, câºtigã medalia de argint. Beneficiind de sprijinul doctorului Dimitrie Gerota, în perioada urmãtoare (1900-1902), realizeazã ”Ecorºeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, operã distinsã cu o medalie de bronz ºi folositã, ulterior, în ºcolile româneºti de medicinã. A realizat apoi bustul medicului Carol Davila, care avea sã fie aºezat în curtea Spitalului Militar Central din Bucureºti, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuºi din Bucureºti, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro. În 1907, realizeazã, în atelierul sãu din Paris, „Sãrutul” (1907), temã ce avea sã fie reluatã de mai multe ori pânã în 1940, când finalizeazã ”Poarta sãrutului”, amplasatã în Parcul Central din Târgu Jiu. Tot în 1907, a primit comanda unui monument funerar pentru cimitirul din Buzãu, lucrare pe care o va numi „Rugãciunea”.
Dupã 1908, Brâncuºi dã o nouã expresie sculpturii, originalã, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legatã de alegerea materialului în care lucreazã. Într-un timp relativ scurt, artistul eliminã detaliile din sculpturile sale, fãcând trecerea cãtre o artã sinteticã, intelectualistã, cu forme aproape abstracte. În aceastã evoluþie a artei sale se înscriu lucrãri precum „Muza adormitã”, „Sãrutul”, „Cuminþenia pãmântului”, „Domniºoara Pogany”, „Prinþesa X” sau „Pasãrea mãiastrã”. Vorbind despre „Muza adormitã”, Mircea Deac aminteºte de pictorul belgian Michel Seuphor, care scria, în „La peinture abstraite” (1962), cã „A fost începutul unui lucru când Brâncuºi, plictisit de „a face cadavre” concepe „Muza adormitã”, care se transformã puþin câte puþin în ovoid simplu; a fost începutul unui lucru când nu era nimic.”
Anul 1915 marcheazã o premierã în cariera artistului, primele lucrãri în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” ºi altele. A realizat apoi „Vrãjitoarea”, „Himera”, „Cariatidã” ºi „Adam” ºi primele versiuni în lemn ale „Coloanei fãrã sfârºit” (1918), aºa cum îi plãcea artistului sã o numeascã. În 1938, a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcãtuit din „Masa tãcerii”, „Scaunele”, „Poarta sãrutului” ºi „Coloana infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au cãzut în bãtãlia de la Jiu împotriva nemþilor.
Dupã ce, în 1909, a expus lucrãri atât la Paris, cât ºi la Bucureºti, artistul organizeazã prima sa expoziþie în America, într-o galerie de artã din New York, în anul 1914. În 1919, apare, la Paris, volumul „La Roumanie en Images”, cuprinzând cinci reproduceri dupã operele sale. Brâncuºi începe sã-ºi expunã lucrãrile în cele mai celebre galerii de artã din Franþa, Anglia, America, Elveþia ºi Olanda, fiind elogiat în numeroase publicaþii din întreaga lume. În 1931, a fost decorat, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru artã plasticã”. Pânã în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuºi s-a desfãºurat în toatã mãreþia ei, din aceastã perioadã datând operele din ciclul ”Pasãrea în vãzduh”, ciclul ”Ovoidului”, precum ºi sculpturile în lemn.
Cu toate cã se bucura deja de recunoaºtere artisticã în lumea întreagã, Constantin Brâncuºi ºi-a dus viaþa ca un simplu þãran român, sursa sa de inspiraþie fiind, de altfel, chiar elementul popular, folcloric, natural. Lucrãrile sale au o puternicã încãrcãturã spiritualã, provenitã din viaþa satului românesc, artistul reuºind sã îmbine simplitatea artei populare româneºti cu rafinamentul avangardei pariziene. Brâncuºi renunþã la elementele secundare prezente pânã atunci în sculpturi, în favoarea evidenþierii esenþei lucrurilor. Este artistul care a asimilat în opera sa ”toatã istoria sculpturii pe care a dominat-o ºi a depãºit-o”, dupã cum remarca criticul de artã Mircea Deac, în volumul „Constantin Brâncuºi” (Editura Meridiane, 1966).
Artistul a murit la 16 martie 1957, cu sufletul întristat pentru cã nu se putea întoarce în þara natalã, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
În România, în epoca socialistã, Brâncuºi a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”, se aratã pe site-ul webcultura.ro. Abia în 1964, Brâncuºi a fost ”redescoperit” în þara natalã, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, dupã ce fusese abandonat ºi aproape dãrâmat. La 3 iulie 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. La aniversarea a 125 de ani de la naºterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotãrâre a Guvernului României, Anul Brâncuºi, sãrbãtorit ºi în cadrul UNESCO.
Unul dintre cele mai importante evenimente dedicate sculptorului român în ultimele decenii a fost expoziþia „Brâncuºi. Sublimarea formei”, principalul eveniment din cadrul celei de-a 27-a ediþii a Festivalului de artã Europalia, organizat la Bruxelles în perioada 2 octombrie 2019 – 2 februarie 2020, la care România a avut statutul de þarã invitatã de onoare. Expoziþia dedicatã acestuia a abordat ambele direcþii ale lucrãrilor sale, respectiv sculptura ºi fotografia, proiectul cuprinzând opere importante de la muzee ºi din colecþii private din jurul lumii, incluzând „Muza adormitã”, „Sãrutul” sau „Leda”. Pe lângã sculpturi, fotografii ºi documente extraordinare ale lui Brâncuºi, au fost expuse ºi opere ale contemporanilor sãi, cum ar fi Marcel Duchamp, Medardo Rosso sau Auguste Rodin. „Brâncuºi. Sublimarea formei” a cuprins peste 25 de sculpturi expuse pe o suprafaþã de 1.500 mp, alãturi de alte 200 de obiecte, fotografii, documente.
|
Dumitru Constantim 2/22/2023 |
Contact: |
|
|
