Gânduri mãrturisite : Elitele conducãtoare și poporul muncitor
De când e lumea și pãmântul oamenii s-au împãrțit în douã categorii: „elitele conducãtoare”, formate din oameni așa zis „superiori ”care de obicei fac legile, și „poporul muncitor” compus din oameni care respectã legile și vor sã își vadã de viața lor. Împãrțirea a avut la bazã diverse criterii printre care apartenența la o rasã superioarã, chiar înruditã cu divinitatea, culoarea pielii, limba vorbitã, proprietatea asupra pãmântului, a mijloacelor de producție sau a armelor și apartenența la vreun partid sau mișcare revoluționarã.
Unii se vãd buricul pãmântului și încep a face reguli pentru ceilalți, reguli pe care ei nu le vor respecta vreodatã , pentru cã știu ei ce e mai bine pentru toatã lumea, nu mai conteazã dacã într-adevãr existã vreo motivație științificã sau socialã adevãratã, „țelul suprem” înlocuind logica și bunul simț. Pe de altã parte nu existã elitã conducãtoare fãrã un popor muncitor, sau mai bine zis o armatã de sclavi, depinde de perspectiva socialistã sau sclavagistã.
„Lupta de clasã” a fost o invenție marxistã pentru a explica prostimii crimele împotriva fostei elite conducãtoare iar „exploatarea omului de cãtre om”, cu care ne-au îmbuibat capul comuniștii, nu era cu nimic deosebitã de munca forțatã folositã la construirea canalului Dunãre- Marea Neagra, cã doar nu a fost o tabãrã de varã pentru neadaptații social cum era prezentatã în filmele vremii. Sã nu mai amintim de închisori și centrele de reeducare unde erau trimiși intelectualii, care nu prea înțelegeau cum e cu sloganul leninist „ Dacã nu știi, te învãțãm; dacã nu poți, te ajutãm; iar dacã nu vrei, te obligãm”. Poporul asuprit are și el o limitã, din când în când i se urcã la cap și nu mai vrea sã lucreze neplãtit, uneori fãrã condiții de muncã corespunzãtoare și umilit în ultimul hal, de parcã l-a pedepsit Dumnezeu cã numai lui i se întâmplã toate. Atunci apar revoltele sau revoluțiile, care sunt periodice, trebuind sã treacã câteva generații, pânã când noua „elitã conducãtoare”, instauratã dupã ultima revoluție își umple buzunarele și devine tot mai impertinentã în dorința de îmbogãțire și subjugare a societãții.
Elita conducãtoare care îți aratã calea cãtre pierzanie, fie aceasta rãzboi, muncã forțatã, închisoare, sãrãcie, emigrare, decãderea valorilor morale și sociale nu își mai are locul și rostul și, mai devreme sau mai târziu, trebuie primenitã. Poporul simte momentul oportun, pune mâna pe ce are la îndemânã și trece la acțiune. Atunci e prea târziu pentru a mai salva fosta nomenclaturã, chiar dacã mai dã „o sutã de lei” la salariu sau pensie, o nouã „boierime” se ridicã și „Dumnezeu cu mila”.
„Viva la revolution” strigam cu disperare în focul schimbãrii, visând la un viitor luminos, cum s-ar fi putut altfel, cã doar nu fãceam o revoluție pentru a ne întoarce de unde am plecat, sau fereascã Dumnezeu la ceva mai rãu. Revoluția Francezã nu-i un bun exemplu , pentru cã oponenții și-au scurtat capetele unui altora timp de vreo zece ani, dupã care au revenit la monarhie, au schimbat „protipendada”, poporul și-a vãrsat nãduful, dar nici libertate, nici fraternitate și nici egalitate n-a cãpãtat, cã tot în stradã sunt și dupã 230 ani. Sã sperãm cã nu vor recurge din nou la ghilotinã în urmãtoarea revoluție, pentru cã slavã Domnului astãzi avem alte mijloace de ucidere în masã. Nici Revoluția Rusã nu-i bunã de urmat, pentru cã a adus la cârmã „vizionari” care au ucis mai mulți oameni decât Gripa Spaniolã și Primul Rãzboi Mondial la un loc. Nu-i un semn bun, iarãși avem pandemie și rãzboi, iarãși mor oamenii cu nemiluita fãrã vreun plan de a opri mãcelul. O nouã revoluție rusã ne mai lipsește, și lumea s-ar putea afunda din nou într-o beznã totalitarã pentru vreun secol.
Fenomenul erodãrii „elitelor conducãtoare” este valabil și pentru organizațiile create pentru a ne proteja de rãzboaie și pandemii. Și aici „tãtucii” și-au uitat rolul pentru care au fost aleși și se preocupã doar de administrarea fondurilor, pentru a acoperi distrugerile rãzboiului și efectele pandemiei dar neavând nici o putere asupra agresorilor și profitorilor de pe urma acestor nenorociri.
Se vor gãsi ceva „țapi ispãșitori”, vreun conducãtor sã-l împușcãm de Crãciun, dupã care ne vom declara brusc liberi și independenți de toate crimele pe care le-am sãvârșit cu bunã științã, ca și cum cineva ne-ar fi obligat sã se implicãm cu toatã ființa în ponegrirea semenilor care nu urmau îndemnurile propagandei oficiale. Ne tot strãduim sã-i alegem dintre noi pe cei mai buni pentru a ne conduce, dar nu prea reușim, și asta de vreo douã mii de ani, de când l-am rãstignit pe Cel trimis sã ne învețe a trãi omenește. Pânã nu vom pune din nou în fruntea noastrã oameni cu fricã de Dumnezeu, cu credințã și dragoste pentru semeni, nu cred cã ne vom ridica din decãderea moralã și spiritualã în care ne afundãm.
Ioan Cojocariu Februarie 2023, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 2/17/2023 |
Contact: |
|
|