Rãtãcitori prin vreme
Acum e varã, acum iarnã,
Timpul începe sã cearnã,
Valseazã-n anotimpuri, clipe,
Povești încep sã se-nfiripe.
Speranțele-ncep sã rãsarã
Ca florile în primãvarã,
În amintiri se scrie timpul,
Mereu se schimbã anotimpul.
Fuioare de-amintiri se țes,
În povești fãrã de-nțeles,
Încet, trec veri și toamne vin,
Se plimbã timpul prin destin.
Cad zilele din calendar,
Și le-nghite timpul fugar,
În viațã iarna se așterne ,
Suntem rãtãcitori prin vreme.
Timp și timpuri
Frânturi de viațã-ntr-o iarnã
Venitã parcã din alt timp,
Cãnd fulgii nu vor sã cadã,
Stau pe creste de Olimp.
S-a scurs încã-un an buimac,
Zdruncinat de neputințe,
În trecut zilele-i zac,
Brãzdate de suferințe.
Iarna s-a ascuns de noi
Ghioceii-au rãsãrit,
În copacii încã goi,
Crengile-au înmugurit.
Anotimpuri se încurcã
Se-amestecã-n calendar,
Îi dau timpului de furcã,
Se scurge timpul, bizar.
Speranțele de an nou,
Abia dacã se zãresc,
Stau ascunse, nimic nou,
Zorii ne neliniștesc.
Tulburi vremuri se aratã
Printre molimi și rãzboi,
Abia le vedem, e ceațã
Suntem tot mai triști și goi.
Derutați, debusolați,
Ne cãutãm izbãvire,
Suntem tot mai încercați,
Dorim pace și iubire.
Scrisoare de pe Marte
Sunt un biet poet
Bolnav de cuvânt,
Ce-nșirã povești
Idei împletind,
Vã scriu de pe Marte,
Pe-o stea trimit vești,
Adun dintr-un crater
Cuvinte ce zac ,
De când Universul,
Se scutura de șoapte.
Uitate demult
Într-o groapã stelarã,
Sunt așa învechite
De parcã-s bolnave,
Am deschis un spital
Unde cuvintele triste
Vor fi reanimate
Și așezate-n în versuri,
Într-o frumoasã carte.
M-a-nghițit Universul
Îi sunt de mult ostatic,
Am fost pedepsit
Pentru-a mea îndrãznealã,
Și tot rãtãcind
Am ajuns pe Marte,
Fãrã hârtie și fãrã cernealã,
Cu magic praf de stele
V-am scris aceastã carte.
|
