La cumpăna dintre ani...
Se stinge firav încă un an din timpul ce ne e sortit și a venit momentul să ne reculegem gândurile spre aducere aminte, spre meditație și rugăciune, alinându-ne dorul de cei din depărtări...sau de cei care au plecat în lumea cea fără de dor, întru-un loc poate mai bun, cu mai multă lumină.
Suntem obosiți de încă un an greu, un an în care am luptat să supraviețuim decent conștientizând că toate trec, atât cele bune cât și cele rele!
Vine-o vreme când realizăm că nu sărbătorile trebuie să fie fericite, ci noi oamenii trebuie să fim fericiți!
Vine-o vreme când nu darurile de la brad ne umplu inimile de bucurie...ci ființele dragi care ne sunt alături...
Trăim vremuri de un tragism unic în istoria omenirii...Suntem învăluiți de mrejele întunecate ale morții care ne amenință la orice pas...Instinctul de conservare ne depărtează de oamenii pe care obișnuiam să-i îmbrățișăm și să-i mângâiem cu o vorbă bună, cu un zâmbet cald, cu un gând bun...Puterea de-a avea compasiune și dragoste se dizolvă în această teamă de necunoscut, de incertitudine. Suntem aduși la starea de egocentrism care mistuie iubirea necondiționată față de cei din jur...! Și tocmai acum lumea are nevoie de Oameni care să se dăruiască sufletește pentru a învinge greul dimpreună! Doar prin iubire, numai prin iubire putem rezista și învinge! Ce minunat este să ne construim amintiri de care să ne fie dor și drag să le păstrăm în universul nostru. Să ignorăm răul prin uitare și să preluăm ceea ce ne-a adus mulțumire și speranță pentru continuare!
In tot acest tumult de greutăți, m-am încumetat anul acesta să traversez oceanul spre acasă, în România, în locul unde-mi sunt oamenii dragi cu care am construit mereu amintiri frumoase!
In această vară am avut o întâlnire de suflet cu prietenii mei de-o viață din corul Pro Arte și o parte din corul Atheneum.
A fost o întâlnire aniversară a familiei corale Pro Arte, concretizată într-un concert memorabil, la care au venit oameni de peste mări și țări, toți impulsionați de aceleași sentimente nobile pe care le-am exprimat în cântări dragi inimilor noastre demonstrând că pasiunea și dăruirea pentru muzică, limbajul divin de comunicare, poate să fie mereu la înălțimea de-a fi în stare de concert chiar dacă anii au trecut peste noi toți.
Întâlnirile noastre au forța magică de a ne readuce tinerețea în sufletele grele de doruri....și de a ne încărca afectiv cu noi speranțe pentru viitoarele performanțe pe care le dedicăm celor care nu ne-au uitat, publicului care ne este încă fidel și care vibrează dimpreună cu noi.
Așa a fost în luna august, când am reînnoit un mozaic de lucrări muzicale la care am mai adăugat și partituri noi spre mulțumirea noastră de a le fi putut măiestri la fel de bine ca odinioară!
Pentru mine, această reușită a fost partea cea mai luminoasă din ultimii ani, timp în care nu am reușit să-mi ating pământul sfânt al locului unde m-am format ca OM și muzician. Vizita locurilor natale și întâlnirile cu familia mea spirituală, cu publicul care ne-a învăluit cu căldură și ospitalitate inegalabilă, a fost un moment de împlinire a unui dor care mi-a adus lumină în casa sufletului.
Ce privilegiu este să știi că ai oameni pe care poți conta oricând, chiar dacă dispersați pe două continente și totuși uniți prin aceleași simțiri și trăiri artistice. Pentru că acești oameni care concertează pe scenă sunt prieteni pe viață și în afara timpului de repetiții. Legăturile noastre nu cunosc granițe și nici timp când ne propunem să ne vedem și să ne împărtășim din bucurii și necazuri. Familia noastră de suflet trăiește o viață intensă fiind un exemplu pentru tânăra generație, copiii noștri care au văzut în noi un exemplu bun de urmat!
Intr-o lume atât de confuză, plină de anxietate și durere, oaza noastră de liniște ne aduce câte un strop de putere pentru continuare!
Acum, când fiecare dintre noi colindăm în alte ținuturi, știu că avem în suflet permanenta dorință ca glasurile noastre să se unească iarăși, în același loc...chiar dacă la nivel imaginar pentru mulți dintre noi. Colindăm fiecare în casele noastre, ne vedem și cântăm on line și ne mulțumim că ținem legătura și ne împărtășim gândurile frumoase care ne pregătesc inimile pentru sărbători, fără a uita de tristețile care coboară necontenit peste lumea care se luptă pentru supraviețuire.
Cântăm colinde străbune care preamăresc bucuria nașterii lui Iisus, dar și colinde care reflectă starea dramatică în care există multă lume copleșită de nevoi și griji. Sărbătoarea Crăciunului este simbolul generozității, al bunătății, al speranței și a luminii!
Să menținem candela credinței aprinsă și să sperăm că ruga noastră pentru pace și bucurie de viață să aibă ecou în înalturile cerești dăruindu-ne cele mai scumpe averi dumnezeiești: Sănătate, Iubire, Compasiune, Dragoste de Adevăr, Mulțumire și Lumină divină în casa sufletului!
Un gând bun este ca o rugăciune care se odihnește în casa sufletului....
Să învățăm mereu să construim amintiri edificii care să ne lumineze viața prin frumusețea faptelor, să șlefuim necontenit monumentul vieții iubind oamenii așa cum sunt...nu așa cum am fi dorit noi să fie...Iubirea și iertarea sunt sentimentele/atitudini care ar trebui să ne domine mintea și sufletul...aceste trăiri mozaic să ne fie călăuza continuării în această lume...Nimeni nu știe când pleacă dincolo...dar tot ce este cu adevărat prețios sunt valorile umane pe care ni le șlefuim cu ajutorul inteligenței afective, a noilor judecăți de evaluare a faptelor ca reflectare a unei experiențe câștigate prin dăruirea de sine, bunătate, generozitate, iubire, adevăr... Altruismul este un atribut al oamenilor aleși, este aceea forma de manifestare prin care Dumnezeu ne comunică iubirea Lui și ne ajută să înțelegem menirea de a fi OM pe acest pământ unde suntem trecători...
Venim pe lume singuri...plecăm singuri...dar lăsăm spre amintire comoara trăirilor pe care le-am generat prin atingerea celor cu care am creat legături sensibile ca efect al atitudinii noastre în fața lor și a vieții...
Dacă suntem în stare să fim alături de cei dragi cu vorbe pline de har, cu îmbrățișări, cu mângâieri...chiar dacă sufletul nostru plânge...atunci ne-am îndeplinit misiunea de OM pe acest pământ!
Este superb să iubești, este sublim să fii iubit...ești norocos dacă le ai pe amândouă...dar este esențial să rămâi OM când ai totul, sau mai ales când ai pierdut totul ...Omenia ființează în puterea de iertare continuând să iubești adevărul, modelând sufletele pe care le atingi și alegând să-ți desăvârșești opera vieții prin bunătate, generozitate, demnitate!
La mulți ani cu sănătate și mulțumirea datoriei împlinite să fie o reflectare fidelă a unei conștiințe curate!
Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoși, să avem mereu pace și liniște sufletească, clipe prețioase alături de oameni dragi și doruri care să ne mângâie luminându-ne mintea, inima și viața!
Cu aleasă prețuire și recunoștință,
Ligia Vuscan
|
Ligia Vascan 12/27/2022 |
Contact: |
|
|
