Treizeci și trei de ani de la Revoluție...
La sfârșitul acestui an 2022, vom comemora treizeci și trei de ani de la Revoluția din decembrie 1989!...
Altfel spus, ne aflăm, deja, la 33 de ani după jertfa sângeroasă a tinerilor noștrii români!...
Da, treizeci și trei de ani, mult, puțin, Dumnezeu știe, de când unii au murit pentru ca alții să (re)învieze, căci ei au murit ca noi să fim liberi, pentru că ei chiar au crezut că vom muri și vom fi liberi!...
Va să zică, am intrat, iată, in anul al treizeci și treilea de la Revolutia noastră din decembrie 89!...
Da, am parcurs toți acești ani, cu bune și cu rele, cu frumoase și cu grele!...
Altfel spus, 22 Decembrie 1989 a însemnat sfârșitul regimului comunist în România. S-au scurs 30 de ani de atunci, răstimp în care s-a pus în permanență în discuție dacă A fost sau nu a fost cu adevărat o revoluție în Decembrie 1989. Răspunsul este unul simplu și singurul: Da, în decembrie 1989 a avut loc Revoluția care a schimbat sistemul social impus cu peste cinci decenii în urmă de trupele sovietice.
La 22 Decembrie 1989 s-a scos pumnul ori călușul din gura populației îndelung persecutate, s-a pus capăt unor experimente sociale care au marcat întreaga Românie, cum ar fi, de pildă: instaurarea regimului totalitar și a politicii dictatoriale a cuplului prezidențial, ceaușist, cenzura ideologică, marxistă și ateistă, raționalizarea alimentară și cea energetică.
Tot acum a încetat procesul de industrializare și a economiei centralizate și planificate. S-a încheiat procesul de sistematizare a satelor și multe altele!...
A fost oprit proiectul de sistematizare al centrului Bucureștiului, proces care a produs o ireversibilă modificare a aspectului orașului, cât și pierderea pentru totdeauna a unor monumente istorice, cum ar fi, bunăoară, Ansambul Monahal Mănăstirea Văcărești și a unui model de locuire urban.
Cu alte cuvinte, 22 Decembrie 1989 a însemnat revenirea României la sistemul social de tip capitalist, al încercării unei normalități politice, a restabilirii dreptului de proprietate, a creării structurilor politice și economice menite să asigure libertatea și prosperitatea populației, atât cât s-a putut ori s-a reușit!...
Schimbarea de sistem intervenită în Europa Central - Orientală și de Sud - Est a fost respinsă de către Nicolae Ceaușescu, motiv pentru care Revoluția decembristă a debutat cu o replică violentă a autorităților, soldată cu arestări, morți și răniți!...
În altă ordine de idei, astăzi, la 33 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, încercăm o aducere aminte a acelor evenimente și motivele care au dus la acestea cât și o examinare a parcursului societății românești postedecembriste.
Căci, uneori sau, chiar deseori, rătăciți în tihna și pacea libertății, privim la cei morți în Decembrie 1989 fără a mai avea putere să înțelegem jertfa lor. Libertatea și bunăstarea au ofilit în noi floarea curajului de acum 33 de ani.
Devenind, în acest fel, niște sărmane marionete, am ajuns, practic, personajele unui teatru al absurdului, care constituie falsa democrație post - decembristă.
Adică, deși ne credem vii, noi suntem, de fapt, morți!...
Ei, morții din Decembrie 1989 sunt, în fond, cei vii, cei mântuiți!
Drept urmare, în aceste clipe sau momente, eu unul nu pot să fac altceva decât să le aduc: deosebită cinste, aleasă gratitudine, adâncă recunoștință și profundă prețuire lor, tuturor!...
În ce ne privește pe noi, cum remarcam și în rândurile anterioare, Dumnezeu cu mila ori, mila lui Dumnezeu în toate, suntem, cel puțin, tot cam aceeași: la fel de epigoni și de impostori, la fel de lacomi și de hrăpăreți, mai correct spus, la fel de ahtiați, dacă nu chiar mai abitir, după câștig rapid și îmbogățire nechibzuită, la fel de mândri și de orgolioși, de egoiști și de trufași, de țăfnoși și de prețioși, precum și tare ipocriți sau fățarnici!...
Prin urmare, nimic nou sub soare, doar, alte măști, aceeași piesă!...
Mie, unul, îmi pare, deci, foarte rău, că progresele reale, concrete, veritabile, adevărate și profunde, merg foarte încet, evoluăm tare lent, în ritmul melcului, din toate punctele de vedere!...
De aceea, astfel stând lucrurile, eu, personal, îi rog pe ei, pe eroii, martirii și mucenicii noștrii, să ne ierte, fiindcă nu știu în ce măsură am fost ori suntem vrednici de (toată) această jertfa a lor, altfel bine primită de Dumnezeu Preabunul și Preamilostivul!...
De asemenea, reflectând și meditând, acum, în acest an comemorativ, la tot ce am dobândit în urma acestei mișcări/revolte populare, vom constata că am obținut libertatea de care nu știm a ne bucura îndeajuns, șansa, oportunitatea și bogăția de care nu ne putem folosi în mod suficient și, eficient, deschiderea și receptivitatea de care nu știm să profităm într-un fel anume, complet și concret, și, tot așa, mai departe!...
Cu alte cuvinte, datorită micimii noastre sufletești ne rezumăm la fapte, lucruri și proiecte mici, sau la planuri, fie doar pe hârtie, fie începute totuși, dar, niciodată terminate sau finalizate!...
Așadar, dincolo de toate acestea, este nevoie de o schimbare, adâncă și (de) modificare, profundă și radicală, care să plece, să pornească de la fiecare dintre noi, altminteri, jertfa compatrioților noștrii din decembrie 89, va rămâne una fără scopul/obiectivul urmărit și finalitatea dorită de către noi toți, inclusive, sau, îndeosebi, de către ei, fără atingerea idealului la care (să) aspirăm într-un suflet comun, acela al întrării și (con)viețuirii, cu adevărat, într-o lume, realmente și totalmente nouă!...
Însă, pentru a nu aluneca ori cădea în pesimism accentuat sau patetism derizoriu, tind să cred că am învățat totuși câte ceva din toate aceste vremuri, momente și evenimente perindate și parcurse în toți acești treizeci de ani, cel puțin unii dintre fiii acestui neam și popor!...
Totodată, vreau să cred că, dincolo de toate cele enunțate sau invocate mai sus, am ajuns și la o maturitate nu doar la o sațietate, că am dobândit/obținut și, chiar, cultivat câteva repere, principii, valori și virtuți, cum ar fi: al selecției, competiției, eficienței și exigenței, corectitudinii, onoarei, onestității, fermității și demnității!...
Măcar, așa, câte puțin din fiecare!...
Și, cu toate acestea, mai este, încă, mult loc pentru mult bine, în țara această!...
De aceea, Dumnezeu Multrăbdotorul și Multîngăduitorul, să ne stea, să ne fie alături, pentru a ne bucura, cu toți, împreună și dimpreună!...
Iar pentru ei, pentru eroii noștrii, să ne rugăm, permanent, neîntrerupt și neîncetat, ca Dunnezeu să-i ierte și să-i odihnească, cu Drepții și cu Sfinții Săi!...
Veșnică să le fie amintirea, recunoștința, prețuirea și pomenirea! Amin!...
Stelian Gomboș
https://steliangombos.wordpress.com/
|
