Colindă de fereastră
Deschide ușa creștine că vine steaua la tine. Din departul cerului din înaltul gerului din piatra ungherului cu clopotul lerului.
A plecat veste să-mpartă și mere din poartă-n poartă. Cu dulcele panaghiei cu laurii Mariei cununa fecioriei sora bucuriei.
Peste mări ea s-a zorit căci munții-au încărunțit. Stânele-s goale vântul le răscoale turmele de mioare s-au lăsat de vale.
Doar mielul cel sfânt îi singur pe pământ. Vor să-l izgonească să-l batjocorească și să-l răstignească în ajun de Pască.
Și la moartea sa nu va fi à stea. Prohod o să-i cânte frunzele mărunte iarba de pe munte oile cornunte și cu soare-n frunte.
Păstorii se zoriră pe El de-L găsiră. Și se tulburară și se bucurară și îi buciumară și îi trâmbițară.
Pe dunguța raiului crește floarea Graiului Ea e Domnul nos' s-a lăsat în jos pe-ăst timp geros să fie Hristos.
Primește-L în tindă sufletul s-aprindă Mâna-i de mătase mântuire lase, colinda cuvioasă, gazda sănătoasă.
de Horia Ion Groza
|
de Horia Ion Groza 12/19/2022 |
Contact: |
|
|