Să îmbătrânim în tăcere
Hei,
hai să îmbătrânim în tăcere
să luăm niște pop-corn și o bere
uitând că după moarte avem Înviere,
o Înălțare…
și de restul plăcere…
Dar ceea ce contează mai mult
nu va mai fi nici o tăcere
răstignită pe o altă durere.
…SCRIJELINDU-ȚI ȘIRA SPINĂRII
Ai ochii atât de mari
încât vitrinele în care privești
par minuscule lentile de insectar
Văd prin ochii tăi acaparatori
cum izvorăște lumină
răscolitoarea trupului după fiori
Sunt gheața ta scrijelindu-ți șira spinării
o rangă trecută prin zăbrelele gardului
cu zgomotul dur și metalic
lăsat să-ntărească însemnul falic…
PĂSĂRI SAU STRIGĂTE GOALE
Ascundem în noi
ceea ce rămâne ascuns și de noi.
Partea de spirit care ne joacă pe degete
care se pierde în emoțiile nopții…
Surprinse în cea mai simplă îmbrățișare
degetele rămân încleștate
unele în celelalte.
Nimeni nu-și desprinde mâna din mână
să țină umbrela
să oprească ploaia să ne atingă
chiar dacă ochii noștri plouă
în șiroaie mai mari.
Nimeni nu iese cu lacrimi în ochi
doar norii mai strâng ploile viitoare…
Deasupra suntem noi, zburătorii:
păsări sau strigăte goale
dezbrăcate de vocile celor ce tac
în taină căutându-se prin buzunare.
ROSTUL FIECĂRUIA ÎN SINGURĂTATE
Mă scoate din casă, cu ochii legați
durerea în care m-a zidit
(sub formă de grotă și mai apoi de palat)
nevoia de a fi adăpost pentru viață.
Te-am adus lângă mine
să uităm reciproc unul de celălalt.
Aducerea aminte rostogolea
rostul fiecăruia în singurătate,
regăsindu-ne mai puternici și de neînvins
mai plini de amintiri,
de dorința sălbatică a îmbrățișării
strecurată printre noi ca un șarpe.
Doar așa am ajuns să rămânem zidiți
dar nu ca un zid, dar nu ca un pod…
Am ajuns să fim zidiți ca o apă:
moleculă lângă moleculă
legați de curgerea nestăpânită și de nestăvilit
ce nu se lăsa pierdută nici de cădere
și nici de vărsarea în mările lumii.
~*~
Adi CRISTI
|
Adi Cristi 12/16/2022 |
Contact: |
|
|
