Gânduri mărturisite - Ce înseamnă a fi liber?
Întrebarea din titlu este esențială pentru existența omului modern, pentru că de răspunsul la această întrebare depinde modul de interacțiune al cetățeanului cu membrii societății și cu instituțiile acesteia.
Cambridge Dictionary definește libertatea ca fiind „condiția sau dreptul de a putea sau a permite să faci, să spui, să gândești etc. orice vrei, fără a fi controlat sau limitat”. Pe de altă parte presiunea socială, așteptările familiale, constrângerile financiare și frica ne limitează pe mulți dintre noi. Facem lucruri, nu pentru că vrem, ci pentru că trebuie.
Când ne gândim la libertate, mintea noastră se îndreaptă de obicei către libertățile pentru care oamenii au trebuit să lupte și să moară, cum ar fi libertatea de credință, de exprimare, de mișcare și de a purta arme. Astfel, răspundem afirmativ la întrebarea „suntem cu adevărat liberi?”, cel puțin atât timp cât mai putem să ne rugăm în biserică, cât mai putem spune sau scrie ceea ce gândim și cât mai putem călători unde dorim.
Johann Wolfgang von Goethe, poate cel mai mare și cel mai influent scriitor în limba germană, mărturisea: „Nimeni nu este mai înrobit fără speranță decât cel care crede în mod fals că este liber”.
Pentru sclavul de pe vremea societății sclavagiste, sau chiar pentru „sclavul modern” dependent de multinațională și de bancă, libertatea de a fi tu însuți și a face ceea ce-ți dorești este una fundamentală. Chiar și spiritual vorbind, cultivarea „talantului” sau a talentului pe care Dumnezeu ți l-a dat fiind calea cea mai bună de urmat.
Numai că în căutarea idealurilor meschine ale lumii în care trăim și datorită așteptărilor sociale la care suntem supuși uităm adesea de menirea noastră, sau nici măcar nu ne ostenim îndeajuns să o identificăm, darămite să ne urmăm calea.
Constrângerile de orice fel în a urma o cale care nu corespunde valorilor personale sunt opusul libertății, chiar și atunci când scopurile pretinse pentru limitarea libertăților individuale sunt nobile, morale sau pentru protecția socială. Nu eram liberi nici atunci când, aduși cu forța, scandam numele „conducătorului luminat”, și nici când am fost concediați pentru că nu ne-am injectat.
Interesant cum de-a lungul timpului ne-am străduit a pune libertățile omului în cărți și constituții tocmai pentru a ne aminti de ele, și cum am uitat de acestea imediat cum a apărut ocazia de a le încălca. Actuala „cultură a anulării” nu este decât o modalitate de a încălca libertatea individuală, sau de a întina memoria cuiva, în cele mai multe cazuri pentru scopuri mărunte de activist înrolat sau de turnător plătit cu aplauze și ovații.
Psihologic vorbind explicația manifestării totalitare a societății este numită „gândire de grup”, ca și cum grupul ar avea un creier comun care mai și gândește. Este doar o modalitate prin care dictatorii își ascund acțiunile, grupul având întotdeauna un lider suprem.
Gândirea de grup conduce de obicei la decizii proaste sau chiar dezastruoase pentru membrii grupului și apare atunci când aceștia au o identitate socială puternică și percep acțiunile lor ca având caracter mesianic. Ești afectat de gândirea de grup atunci când alegi să nu-ți exprimi opinia pentru că asta te poate prejudicia social sau profesional, chiar dacă opinia ta ar putea salva compania sau societatea în care trăiești de la un dezastru.
„Gândirea de grup” nu este decât un termen științific pentru mai popularul „spălat pe creier”, și apare atunci când din frică, obediență sau lipsă de coloană vertebrală, alegi să aplauzi la nesfârșit realizările conducătorului sau politicile aberante, și nu observi că prin comportamentul tău contribui la degradarea morală și materială a societății căreia aparții. „Gândirea de grup” merge mână în mână cu „libertatea de grup”, așa cum gândirea de grup estompează gândirea individuală, așa și libertatea de grup limitează libertatea individuală.
Toate aceste caracteristici au fost comune regimurilor totalitare, sectelor religioase și grupărilor teroriste. Lipsa totală a opiniilor critice, izolarea sau eliminarea opozanților, marginalizarea și pedepsirea celor care nu se conformează cerințelor, obediența înainte de toate, credința în invulnerabilitatea grupului, te duc cu gândul la uimirea naziștilor în fața Tribunalului de la Nurnberg și la mirarea „conducătorului iubit” în fața tribunalului de la Târgoviște.
Purtăm o mască diferită pentru diferitele comunități din care facem parte, ca și cum multiple personalități ale unui singur om s-ar manifesta diferit în împrejurări diferite. Tulburarea disociativa de identitate ar putea fi mai răspândită decât credem. Refuzul de fi tu însuți, de a-ți asuma opiniile, decizia de a urma „turma” indiferent dacă acesta se aruncă în mare fără un motiv real, este un mare pericol al lumii de astăzi.
Parcă am fi într-un joc pe calculator în care „programatorul ” se pregătește să dea „reset”, într-o lume condusă de „mașini inteligente” unde conceptul de libertate nu a fost încă definit, și unde „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Să ne aducem aminte că suntem încă ființe umane, născuți din apă și din Duh în căutarea Împărăției lui Dumnezeu.
Doresc cititorilor și colaboratorilor Observatorului un Crăciun Fericit și un An Nou în pace și prosperitate!
Ioan Cojocariu
Decembrie 2022, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 12/14/2022 |
Contact: |
|
|
