In scurgerea timpuiu intre două lumi - răspuns la ancheta Observatorului
Trepidanta viață pe care o trăim, ne ia din fața ochilor clipa prezentă pe care o traversăm. Nu apucăm să-i simțim savoarea în scurgerea ei tumultuoasă. Întorc înapoi capul și văd, nu prea departe, celălalt capăt al popasului făcut în cumpăna anilor. Mă văd privind asupra împlinirilor sau înghițind în sec pentru lipsa de izbândă, dar cu lumina în gând și suflet pentru anul care va veni, căci speranța ne dă aripi.
În același timp, este și răspunsul dat la îndemnul d-lui Dumitru Puiu Popescu de a așterne impresiile pe hârtie pentru „Observatorul” nostru drag.
Respir adânc și îmi șoptesc asemenea unui alter ego:
„Bravo, Buni! Închei cel de al 90-lea an de viață și în același timp și pe cel de al 20-lea an de colaborare la „Observatorul”. Acesta s-a remarcat în viața ta și ca sălașul debutului senioral la împlinirea celor 70 de ani.
Mergi nedespărțită de baston, dragă Buni? E drumul firesc al vieții. A venit și vremea bastonului.
Neputințele au început de jos, de la picioare. Bine că etajul cel mai de sus se ține cu semeție.
Nu crezi că Domnul te-a plămădit cu material uman ceva de mai mare rezistență?
Cred că este primită rugăciunea ta de mulțumire.
„Am pentru ce să aduc mulțumiri cu adâncă plecăciune, fiindcă mai gust încă din parfumul viitorului, mai simt gustul unei caise coapte, mai simt în inimă ritmul unui dans susținut de ritmul unui cântec ce te urnește din loc.”
Când mă izbesc de zidul de piatră al suferinței care îmi iese ca o piedică în drum și nu mai știu pe ce cale să apuc, atunci mă adresez mai tânărului „eu” interior, stau de vorba cu el, încât, gândul prinde aripi și găsește rezolvare, răspândind împăcare, liniște și pace. Mirificele tărâmuri interioare reînvie ca o nouă primăvară.
Mai șchiopătând, mai trăgând de timp, ba cu efortul primenirilor de suflet, ba cu ceva sprijin din partea familiei și nu de puține ori a prietenilor, am ajuns în pragul anului nonagenar cu trei cărți proaspăt tipărite:
„Miracolul cuvântului” însumând scrierile din timpul epidemiei, când nu am putut publica.
Un alt volum, „Pășind spre târziul vieții”, volum aniversar, la împlinirea celor 90 de ani și un volum de traduceri în limba engleză ale scrierilor mele „Random thoughts” (Gânduri răzlețe).
Ce-mi doresc de la anul care vine? Se înțelege de la sine.
Cărările vieții mele s-au împuținat, cele care mi-au rămas s-au mai scurtat, iar altele strigă imperios că au nevoie de mai mult oxigen. Cel mai tare se aude strigătul vieții care speră la șansa veșniciei pe acest pământ.
Nu de puține ori aud cum plutește fremătător eternitatea așa cum sălășluiește adânc în noi.
Mai simplu zicând, doresc să se împlinească urarea LA MULȚI ANI CU SANATATE! tuturor românilor de pretutindeni și cu precădere colaboratorilor și cititorilor „Observatorului” și familiei mele.
Elena Buică-Buni
Pickering
|
Elena Buică-Buni, Pickering 12/11/2022 |
Contact: |
|
|
