Alifie contra fumatului - Fragment din cartea "Umor universitar
și nu numai !"
Zi de toamnă, ploioasă. Vremea obligă pe toată lumea să intre în casă, că afară nu e de stat sau de plimbat. Și iată cum se poate rezolva veșnica problemă a conducerii Fabricii de la marginea orașului: să se mai potolească odată oamenii, să stea în birouri și să lucreze. Că așa, toată ziua aleile sunt pline de oameni: fiecare cu câte o hârtie în mână merge undeva. Și asta toată ziua, cu excepția pauzei de masă.
Într-un birou de la această fabrică, lucrau 12 angajați. Ca de obicei, dintre aceștia 5 erau fumători iar restul - ne. Și de aici, veșnicul scandal. Fumătorii fumau în birou toată ziulica, iar cei ce nu puteau suporta, o luau creanga prin fabrică, care avea o întindere mare, cu multe secții, cu verdeață în jur, ceva copaci, deci făcea să te duci cu o Notă internă colo, cu o Fișă singulară dincolo, cu o Listă de materiale etc. Dar ce te faci acum când vremea te ține în casă. Și ăia de la Meteorologie nu vor deloc să schimbe vremea...
Așadar, acum, vrând-nevrând, au rămas toți în birou, cu fumul de rigoare. Începe iar scandalul. De data aceasta - mai serios ca de obicei. Degeaba. La orice protest gen: - dar nu înțelegi, domnule, că mie îmi face rău, că organismul meu nu suportă ?, venea laconic răspunsul:
- Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de așa ceva !
Și discuțiile nu se potoleau, dar nu se ajungea la vreo înțelegere.
Dar, de data asta, unul mai în vârstă a avut o idee. A convocat afară pe toți nefumătorii și s-au înțeles.
A doua zi, nimeni nu pleca din birou. În aer plutea un mister. Și iată că deodată, cel mai în vârstă își dă haina jos, își suflecă mânecile, scoate o cutie, ia pe deget o alifie și, tacticos, își unge coatele. Deodată, fumătorii tresar (nefumătorii lucrau de zor...):
- Dar ce miroase așa groaznic ?
- A, da, probabil de la alifia asta a mea.
- Oprește odată omule, nu vezi că ne sufoci ?
- Aș. Mie îmi face bine. Organismul meu are nevoie de așa ceva. Cred că și altora le face bine. Nu-i așa ?
- Ba da. Chiar voiam să te întreb de unde ai luat alifia asta. Că o să iau și eu.
- Și mie îmi place.
E clar ce a urmat. Atmosfera era insuportabilă, mai bine zis irespirabilă. Fumătorii n-au mai rezistat și au ieșit repede afară. Nefumătorii au rămas, străduindu-se să reziste. Au mai încercat fumătorii să reintre, dar venind de la aer curat, acum nici gând să îndure.
Și astfel au reînceput negocierile. De pe alte poziții. Și au ajuns la o convenție: în acel birou nu se fumează și nu se folosește acea alifie !
După succesul repurtat, nefumătorii se adună după program la o berărie. Se comentează, se amuză.
- Dar ia spune domnule, de unde știai de alifia asta ?
- Ehe. De mult. Când eram la Școala elementară - ciclul II, adică clasele V-VII, cum nu erau clasele astea la mine în sat, m-am dus într-un târg apropiat, unde stăteam la Intenat. Și acolo, unul, de-i ziceam Teion, de la Popescu T. Ion ( fiind câțiva cu același nume dar cu inițiale diferite), avea o alifie de asta cu care se ungea în fiecare seară. I-o dăduse bunică-sa, ca să-l apere... de frig. De fapt era o alifie pentru reumatism. Până la urmă am scăpat de bucluc, numai printr-un furt colectiv. I-am furat-o într-o noapte. Și până să se ducă acasă, să mai ia alta, a trecut timpul, așa că a văzut că nu-i e necesară, renunțând la ea.
- Dar asta de unde ai luat-o ?
- Bună întrebare. M-am dus la o farmacie să cer, dar mi-au dat altceva, care nu avea miros. Am văzut eu că farmacista s-a uitat cam chiorâș la mine când am refuzat-o, dar mi-am văzut de drum. M-am dus la o altă farmacie, unde știam eu un farmacist mai în vârstă. I-am spus tărășenia și mi-a zis că mă ajută cu plăcere că nici el nu-i poate suferi pe fumători. Chiar m-a felicitat pentru idee. Zicea că ar trebui popularizată, nu de alta dar i-ar crește și lui vânzarea... Și-a și imaginat reclama: "alifie contra fumatului" ! Și cum nu se mai fabrica așa ceva, a căutat rețeta și a preparat-o, dar, la indicația mea a pus doză dublă din substanța aia cu mirosul...
După ce mai discută ei, întreabă unul:
- Bine, dar acum ce faci cu alifia ?
- O păstrez, că cu ăștia nu se știe niciodată. Cum scoate unul o țigară, gata alifia.
- Dar dacă ți-o fură ca lui Teion ?
- Chiar ! La asta nu m-am gândit.
Și s-au gândit împreună: să facă rost de rețeta de la farmacie, că poate farmacistul iese la pensie și să închidă cutia într-o casetă (o comandă ei la Sculărie, cu alt nume), iar caseta s-o țină în fișetul cu documentele secrete...
Mde, ca orice brevet...
Iulian Popescu
|
Prof . Iulian Popescu 12/11/2022 |
Contact: |
|
|
