Ancheta Observatorul - La cumpăna anilor ’22/’23
Răspund cu mare plăcere anchetei inițiate de grupul Observatorul, prin ”vocea” autorizată a d-lui Dumitru Puiu Popescu. Anul pentru care ne pregătim să-l salutăm din mers, fără putință de întoarcere (am mai fi peticit destule), mi-a rezervat din vreme două realizări excepționale.
La editura Napoca Star, condusă tot de un Virgil, tot poet, mi-a apărut volumul poematic ”Invazia brumei”. Parcă al 17-lea, dar n-are importanță. Redactat în vremuri belicoase pentru toată lumea, am dedus o invazie a brumei pentru care am și eu vesta mea antiglonț, care ”a ros vestonul, puloverul/ și cămașa ca să mi se impregneze pe corp”.
Următoarea realizare a lui 2022, a treia din 2015 încoace, a fost că mi-am/ne-am vizitat rudele din Laval, familia Muscalenco (fiică, ginere, nepot). Prin excelență, după Montreal, Quebec și Otawa, și atâtea alte locuri pitorești, am stat câteva zile (pline, în sensul de încărcătură emoțională și culturală) în Toronto. La Montreal, am revăzut Stadionul Olimpic și Piațeta ”Nadia Comăneci” într-un nou cadru arhitectural. Piațeta despre care vorbesc, asemenea Cascadei Niagara, nu e un obiectiv turistic pe care să-l bifezi în fugă. El trebuie nu doar văzut, ci și trăit din interior, cu sufletul, rememorând cele petrecute la Olimpiada din 1976. Iar eu am avut și vârsta și puterea de a ”pune de-o parte” secvențe de povestit, oricând, oricui, chiar și cu ochii închiși. În ce privește cascada, să tot stai să vezi cum curge timpul, ca în Dali.
Mulțumesc încă o dată Canadei și signifiantei sale ”Frunze de arțar” pentru edulcorarea celor 11-12 săptămâni puse cap la cap, absolut minunate. După cum e momentul să mulțumesc publicației de veghe neîntreruptă Observatorul și conducerii sale pentru găzduirea de îndată a numeroaselor mele grupaje de versuri, în speranța că nu mi-am decepționat cititorii. Ce dorințe pot avansa în perspectiva anului 2023?
Pe cât de personale, pe atât de altruiste, în rând cu toți românii mei de acasă și din diaspora.
Să fim sănătoși, drepți și cu dragoste de tot ce înseamnă spirit românesc. Împletindu-l în cugetele noastre cu toate limbile, tradițiile și culturile posibile, Ce așteptări?
”Tatăl nostru carele ești în ceruri/coboară, dacă ești, pe pământ/și mângâie fețele morților/păstrându-i în viață pe vii/și stai printre noi de ni-ești tată/din sângele scurs făcând vin/și fă din oricare armată/alaiuri civile/Amin”.
Am reprodus aici cunoscuta ”Rugăciune” de Eugen Jebeleanu pentru frumusețea și trăinicia în credință cu care înfruntă veacurile.
În rest, vorba lui Eminescu: ”De-o fi una, de-o fi alta…”
Virgil Dumitrescu
(Cluj-Napoca)
|
Virgil Dumitrescu 12/8/2022 |
Contact: |
|
|
