California Noir – un omagiu
Deși suntem în America de 25 de ani, cu regret trebuie să mărturisesc că am fost o singură dată în California, o excursie de neuitat prin parcurile naționale, San Francisco și coasta Big Sur, în anul 1999.
Dar dealtfel noi am descoperit California încă din copilărie, la cinema și televizor, cu Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Robert Mitchum și Barbara Stanwyck în rolurile principale - ați înțeles, mă refer la filmele noir.
Voi face doar o scurtă trecere în revistă a genului, nu sunt nicidecum o expertă, dar poate vă atrag să dați search pe Netflix și TCM să revedeți filmele acelei perioade, iar pentru simplificare voi folosi titlurile în engleză.
Perioada noir clasică începe oficial în 1941 cu The Maltese Falcon și se continuă până în 1958 cu Touch of Evil al lui Orson Welles. Criticii francezi sunt cei care recunosc primii valoarea și ineditul filmelor, conferindu-le eticheta “noir”, inspirată de romanele polițiste din “Serie Noire” a editurii Gallimard.
Noir sugerează genial clarobscurul și întunericul, disperarea, ambiguitatea eroilor, condamnați la crimă și pedeapsă. Filmul noir e mai mult un stil decât un gen, nu se limitează numai la filme polițiste, ci și horror, gangster (Key Largo, They Drive by Night), chiar și tradiționalul film de Crăciun It’s a Wonderful Life are elemente noir și a fost considerat prea deprimant când a apărut.
În filmele genului se simte puternic influența expresionismului german, adus de regizori europeni precum Billy Wilder (Double Indemnity), Fritz Lang (The Big Heat, Scarlet Letter, Fury, M), Otto Preminger (Fallen Angel,Whirlpool), Michael Curtiz (Casablanca, Mildred Pierce, The Unsuspected, Flamingo Road), Robert Siodmak (The Killers, Cry of the City), emigranți ca și noi, angajați de Hollywood s facă filme ieftine, de categorie B.
Literar genul noir își trage seva din romanele polițiste “pulp fiction” apărute în anii 30 pe hirtie ieftina de celuloza, creațiile lui Dashiell Hammett, Raymond Chandler, James Hadely Chase și James Cain. În romanele lor caracterul principal e un antierou cinic, detectiv privat, prost plătit, fără viitor, dar totodată un cavaler idealist chiar, cooptat de obicei într-o combinație dubioasă de către femeia fatală, manipulativă, mincinoasă, cu motive secrete. În filmele noir clasice nimeni nu e nevinovat, toți sunt corupți, toți au secrete și motive ascunse, nu poți avea încredere nici în poliție.
Acțiunea se petrece de obicei în Los Angeles sau New York, cu multă ploaie, umbre, perdele trase misterios, o atmosferă onirică, erotică, crudă și ambivalentă, un labirint corupt din care nu există scăpare. Dialogurile sunt scurte, la obiect, relațiile sunt stilizate, amanții cel mult se sărută fugar, crimele sunt numai sugerate, schițate, eroii sunt adesea amnezici. Se folosește mult flashback, lumini și umbre, voice-over, totul dă impresia de pesimism, fatalism, nu poți scăpa de ce ti-e scris, doar te afunzi mai adânc în marasm.
Când au apărut în anii 40 filmele noir nu au fost imediat apreciate, dimpotriva au fost considerate vulgare, sordide, sadistice, murdare, un atac la decență și respectabilitate. Atmosfera filmelor era prea șocantă, prea depresivă, fatalistică și anxioasă, nu foarte americana.
După anii 1960 putem vorbi de neo-noir, promovat de filme precum Chinatown al lui Polanski, Body Heat de Lawrence Kasdan, Le Samourai cu Alain Delon în regia lui Jean Pierre Melville, Pulp Fiction (care iată înțelegem titlul acum) regizat de Quentin Tarantino, sau capodoperele lui David Lynch, Mullholand Drive și Lost Highway. La fel de moody, personaje damnate, fără viitor, dar totul filmat într-o superbă lumina californiana.
Numai comparandu-le cu starea jalnică a cinematografiei actuale, populată de supereroi infantili Marvel, Thor cu ciocănelul sau Captain America cu tăvița ne putem da seama în ce hal a decăzut a șaptea arta, într-un fel paralel cu decăderea Californiei de care vorbește Martin.
Au prefațat filmele noir prezentul și viitorul, au intuit ele în opulența și consumerismul dezlănțuite germenii nefericirii și mizeriei de astăzi?
Închei cu câteva citate celebre, pe care ni le vom aminti mereu cu plăcere, din filmele noir:
We’ll always have Paris - Casablanca, 1942
Round up the usual suspects- Casablanca, 1942
Life is a banquet, and most poor suckers are starving to death - Auntie Mame, 1958
Made it, Ma! Top of the world! - White Heat, 1949
Fasten your seatbelts, it’s going to be a bumpy night - All About Eve, 1950
The stuff that dreams are made of - The Maltese Falcon, 1941
I am big! It’s the pictures that got small - Sunset Blvd, 1950
Forget it Jake, it’s Chinatown! - Chinatown, 1974
Ok, Roku, let’s go, e începutul unei frumoase prietenii, vorba filmului…
|
de Oana Andreescu 12/5/2022 |
Contact: |
|
|
