Geograful Robert Ficheux
Cine crede cã Marea Unire s-a datorat numai Adunãrii Românești de la Alba Iulia din decembrie 1918 are o viziune patriotic-idilicã asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotãrâserã, destul de corect, sã împartã înfrântul si destrãmatul Imperiu Austro-Ungar, dupã criteriile populațiilor majoritare. Aveau loc recensãminte, se fãcuserã hãrți ale tuturor provinciilor imperiale dupã naționalitãți, se pregãteau înființarea de noi țãri și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hãrți ale Transilvaniei, în care zona montanã, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lãpuș, Apuseni, Nãsãud etc. apãreau ca pustii.
Într-o primã variantã, populația maghiarã, aglomeratã în orașe (acolo unde românilor le era interzis sã se așeze n.r.) apãrea ca majoritarã în Ardeal. Este meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cãrãrile transilvane și de-a fi inventariat și anunțat existența unor numeroase comunitãți române, acolo unde hãrțile maghiare marcaserã pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României n.r.).
Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de geograful Robert Ficheux. Dacã n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pãmânt unguresc. „Omul acesta, fãcuse și dãruise istorie și geografie României” scria Roman. O Românie care, din nefericire, l-a uitat de tot, dupã trecerea sa la cele veșnice, sãvârșitã acum un deceniu. N-am auzit nicãieri sã se organizeze mãcar un simpozion sau o adunare în memoria sa.
Acum, încercãm sã aducem modestul nostru omagiu personalitãții lui Robert Ficheux, sã povestim și altora despre cine a fost și cât de mult bine ne-a fãcut acest om, cu speranța cã anii ce vor veni și poate generațiile de dupã noi, îl vor așeza la locul ce i se cuvine în istoria modernã a României. S-a nãscut în 1898 și a absolvit studiile superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licențiat în istorie și geografie (1919-1920). Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbã românã și un mare prieten al României. A fost, alãturi de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai țãrii noastre, de când existãm ca stat „dodoloț”. Iatã câteva repere din biografia profesorului Ficheux:
Membru corespondent strãin (1iunie 1948) și membru de onoare din strãinãtate (9 martie 1991) al Academiei Române. Încadrat, în urma recomandãrii lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din București (1924 -1927). Tezã de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munților Apuseni. Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din București (pânã în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racovițã, a fost numit succesor al lui George Vâlsan, la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizicã, pânã în 1938, când s-a întors în Franța.
Între 1927 și 1996, a publicat nu mai puțin de 27 de cãrți, referitoare toate la România. Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer, de cãtre președintele Emil Constantinescu, în 1997. Douã dintre cãrțile lui Robert Ficheux, le dau și azi dureri de cap extremiștilor unguri: „Les Motzi” (Moții), apãrutã în 1942 și „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români și minoritãți etnice în Transilvania), apãrutã în 1990.
Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România și românii îi datoreazã enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorãm Marea Unire de la 1918 și existența țãrii noastre, între frontierele ei de azi. La jubileul de 125 de ani al Academiei Române, organizat în 1991, Robert Ficheux s-a numãrat printre oaspeții Academiei. A rãmas memorabilã cuvântarea sa rostitã în aula forumului academic al României, „țarã ce a devenit întrucâtva și a mea”, dupã cum se exprima profesorul Ficheux. Și-a încheiat discursul (rostit în limba românã) prin emoționanta urare: „Domnilor, rogu-vã, îngãduiți acestui moț francez sã vã mulțumeascã cãlduros pentru aceastã primire amicalã și sã vã ureze viațã îndelungatã, activã și rodnicã. Urez scumpei noastre Românii, pe care o iubim cu toții, un viitor pașnic, demn de trecutul ei, deseori tragic, dar mereu glorios!
S-a stins din viațã, în ziua de 1 august 2005, la vârsta de 107 ani, la Aubagne, în sudul Franței, și a fost înhumat, potrivit dorinței sale, în cavoul familiei din cimitirul parizian Montparnasse
George Mandicescu
|
George Mandicescu 12/2/2022 |
Contact: |
|
|